3,500 matches
-
care încercați să stoarceți maximum de favoruri și avantaje. Mișcă din mână discret, arătându-i ușa lui Parthenicus. Se întoarce apoi către Livia, care își mușcă buzele nehotărâtă, cu o expresie înciudată pe față. — Ce se întâmplă? o întreabă cu blândețe. De ce ești atât de încrâncenată? De câteva zile te văd copleșită de supărare, iar noaptea te aud cum te preumbli prin cameră, de parcă nu ți se mai lipește somnul de pleoape. O apucă ușor de cot silind-o să se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de faptul că se află în miezul evenimentelor și sub protecția lui pentru a încerca să-și impună punctul de vedere. Și, cel mai adesea, chiar reușește! Simte din nou respirația caldă a Liviei în ureche. Poți să pedepsești cu blândețe, o aude șoptindu-i tandru în timp ce mâna i se înfășoară ca un șarpe în jurul coapselor. O îndepărtează cu blândețe. Despre cine e vorba? În nici un caz nu poate să fi intrat în competiție cu cineva din elita orașului. Pufnește în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de vedere. Și, cel mai adesea, chiar reușește! Simte din nou respirația caldă a Liviei în ureche. Poți să pedepsești cu blândețe, o aude șoptindu-i tandru în timp ce mâna i se înfășoară ca un șarpe în jurul coapselor. O îndepărtează cu blândețe. Despre cine e vorba? În nici un caz nu poate să fi intrat în competiție cu cineva din elita orașului. Pufnește în râs aproape fără voie. Doar nu s-o considera eligibilă pentru vreun rang în armată sau pentru Senat! Mai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
soțul. Abandonează aerul binevoitor. — Despre cine e vorba? întreabă autoritar. Tonul e acuzator. Livia îi scrutează trăsăturile cu atenție. Nu-și poate da seama ce gânduri are, într-atât se schimbă pe chipul lui semnele de mânie cu cele de blândețe. Simte o moli ciune în genunchi. Are impresia că-i fuge pământul de sub pi cioare. Strânge din dinți și bâjbâie cu degetele după un sprijin pe tăblia mesei. — E vorba de magie, șoptește încă descumpănită. Se agață de brațul lui
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
banchet în onoarea lui Tiberius, fiul nostru... Repetă, punctând fiecare cuvânt: — ...fiul nostru, la care sunt invitați senatori și cavaleri, îm preună cu soțiile lor. Îi face semn lui Parthenicus să-l ajute să se ridice. — Scumpa mea, reia cu blândețe, puterea ta este mare, neobișnuit de mare... Nu-și duce fraza până la capăt. Chiar prea mare. Afară de faptul că n-a îndrăznit până acum să meargă în Senat, în fața le giunilor sau în Adunarea Poporului, nu contenește în toate cele
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ridică în sfârșit în pi cioare. Dă să avanseze, dar se împleticește. Nu înțelege de ce, dar e clar c-a pornit cu stângul. — Așa procedează iberii, îl șfichiuie principele, ursuz. Înmoaie tonul. — Numai că sensul e altul. Continuă cu o blândețe prefăcută: — Acolo, cei care se devotează în acest fel nu au dreptul să le supraviețuiască celor cărora le au închinat viața. Îi face plăcere să-l vadă pe Trio pălind. Prost cât încape, dar se iuțește la minte când e
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
venit! Își îndreaptă spatele fără să-l slăbească pe Trio din ochi: — De ce? Fulcinius nu are răspuns. — Așa crezi că se comportă un om care se simte vinovat? — Nu... Împăratul conchide satisfăcut: — Asta dovedește că omul este curat ca lacrima! Blândețea din glasul său nu-i prevestește nimic bun lui Trio Fulcinius. — Uită-te la cei cărora conștiința le reproșează fapte rele: dacă-i ataci se prefac indignați... chiar dacă se știu de mult angajați pe drumul viciului... Fulcinius încuviințează, căci nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
drum încercând să se apropie de micuța preoteasă. Se lasă liniște. Oarba coboară mâinile pe capul fetiței și pipăie cu vârful degetelor forma pomeților, arcada sprâncenelor și fruntea bombată. Obrajii sunt încă umezi. — Cum te cheamă, drăguță? o întreabă cu blândețe. — Domitia, șoptește pierită de spaimă copila. Occia o apucă pe după umeri. — Domitia, îmi dau seama cât îți este de greu... Fetița sughite a plâns. Bătrâna continuă domol: Nu pretind că îți voi ține loc de mamă, pentru că nimeni nu o
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
formă mai arhaică și mai religioasă. — Datinile noastre sunt vechi și sfinte, rostește. — Da, încuviințează fetița. De aceea Altarului Vestei i se spune și focul public. Vestala Mamă nu poate fi decât mulțumită. Regele Sacrificiilor intervine la rândul său, cu blândețea-i obișnuită: — Cetatea noastră, când a luat ființă... — Când? vrea să știe Domitia. — Acum 763 de ani, răspunde rex. Occia insistă: — Cetatea s-a organizat după modelul familiei... — Cu o vatră..., arată micuța către altar. Râd cu toții. — Cu lari, completează
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
timp, ține piept vântului dinspre sud și-l abate din cale pe cel dinspre nord. Este ideal pentru flori. Aude un glas iritat: — Ai întârziat, mamă! — Cred că mai potrivit ar fi un „bună dimineața“, îi repro șează ea cu blândețe. Herius răspunde plin de arțag: — Da’ ai zis... — Taci! se enervează Vipsania. Suspină apoi, abătută: — Zău, nu știu ce te învață preceptorii ăia ai tăi pe care-i plătim cu parale multe, cu siguranță nu bunele maniere. Bosumflat, adolescentul privește ostentativ în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
aminte unde se află și încearcă să se adune. Se forțează să fie atentă. Piso e un bun vorbitor. Seduce auditoriul nu numai prin calitatea scrisului, ci și prin prestanță. De unde o fi învățat să-și folosească cu atâta pricepere blândețea privirii și modestia accentului? Până și modulațiilor vocii le dă o dulceață cuceritoare. Uite-l cu ce măiestrie variază glasul, îl înalță, îl coboară, trece de la elocvent la familiar... Ba mai face și pe comicul! — Aceste răni, onorabile, pentru libertate
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și să nu fii obligat să te închini decât propriei conștiințe. Dacă o ai, oftează Vipsania. Antonia e de aceeași părere: — Din păcate nu e întotdeauna posibil. Vorbe cu dublu înțeles, să nu jignească pe nimeni prea tare. Presează cu blândețe mâna Vipsaniei, îndemnând o din ochi să se liniștească. Calpurnius Piso își ițește și el capul de după nevastă-sa: — Sunt întru totul de acord... Nimeni din jurul lor nu mai dă atenție la ce se întâmplă pe scenă. Captivați de discuție
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
la Sophie, asta descrie vreun model pe care l-a văzut într-una dintre revistele ei. ― Și îi apar niște gropițe uimitoare când zâmbește, închei eu, zâmbind fericită numai gândindu-mă la Ben Williams. ― Și te place? întreabă Sophie, cu blândețe, ocrotitoare, nu vrea să mă rănească spunându-mi că știe că mint, așa că îmi va cânta în strună. Vacă proastă. ― Nu, spun eu plictisită. Adică, mă place, dar nu-i place de mine. Îi place de Geraldine, dar ei nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
este accentuat de auriul de deasupra, cum bretonul îi pune perfect în evidență figura în formă de inimă. ― Isuse, spune Jeff, dându-se înapoi și admirându-și opera. Arăți absolut frumos, dacă recunosc și eu asta. ― Isuse, repetă Geraldine cu blândețe, când își regăsește vocea, într-un final. Isuse, spune ea din nou, ca și cum n-ar mai găsi altceva de zis. ― Arăt dezgustător, nu-i așa? Nu îndrăznisem să mă uit în oglindă, îmi îngropasem pur și simplu capul într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
superb ar fi el, nu cred că-mi mai pot ține ochii deschiși pentru prea multă vreme de-acum înainte. Brad își termină litania, și din fericire îmi observă în sfârșit pleoapele căzute. ― O, sărăcuța de tine, spune el cu blândețe, ești obosită. Dau din cap, pentru că sinceră să fiu, nu cred că pot să mai vorbesc. Oricum, alcoolul și oboseala ar crea niște replici nepotrivite. ― Nu vrei să fac niște cafea fără cofeină? Să stăm lângă foc cât o bei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
privește ciudat. ― Nu știți unde mergeți? Scutur din cap, și când fac asta, îmi curg primele lacrimi, dar nu într-un torent - e câte o singură lacrimă care îmi alunecă în jos pe obraz. ― Sunteți bine? mă întreabă el cu blândețe. ― Da, îi răspund, și încerc să zâmbesc. Voi fi bine. Stăm acolo ceva timp și el așteaptă să-mi revin. Când îmi șterg ochii, îmi amintesc de mallul Santa Monica, de sala de mese, iar nările mele se umplu deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Domnitorul Carol noii provincii, credem că este semnificativ mesajul adresat de către acesta, la 24 martie 1879, cu ocazia învestirii Episcopului Iosif al Dunării de Jos: "Ești chemat Prea Sfinția Ta să arunci prima sămânță a moravurilor românești în noua provincie: blândețe și devotament către patrie!"541. Un moment important în procesul integrării Dobrogei în cadrul statului român a fost promulgarea de către Domnitorul Carol, la 9 martie 1880, a legii pentru organizarea Dobrogei. Aceasta statua organizarea administrativ-teritorială a provinciei, cuprinzând însă o serie
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
în cât streinii care cetiseră despre clima Dobrogei, rămân uimiți vedând acestă îmbunătățire"1364. Ioachim Drăgescu își explica îmbunătățirea condițiilor de igienă din Dobrogea astfel: După mine, doue sunt causele care contribuiră la acesta: libertatea ce s-a dat poporului, blândețea și dreptatea administrațiunei române, de o parte, încrederea poporului în viitor și belșug, de altă parte"1365. În privința populației județului Constanța, Ioachim Drăgescu preciza că "în 1879 populațiunea acestui județ a fost cam de 63 000 suflete; de atunci și
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
acționeze "fără proceduri șoviniste"1670. În acest context, autorii articolului citat precizau: "Să lăsăm aceste apucături vecinilor noștri maghiari, pe care îi blamează, tocmai pentru aceasta, toată lumea civilizată; iar noi să urmăm drumul sigur urmat de secole până acum: al blândeței, ocrotirei și ospitalităței, calități înăscute și recunoscute românului de întregul Orient, și de toți streinii care au vizitat sau locuiesc această țară"1671. Situația existentă în Dobrogea era reliefată cu toate neajunsurile sale în cuprinsul acestui articol. Astfel, era prezentată
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
vieții valuri, între el și între dânsa Veacuri sunt de cugetare, o istorie, -un popor, Cîteodat- - deși arare - se-ntîlnesc, și ochii lor Se privesc, par a se soarbe în dorința lor aprinsă. {EminescuOpI 52} Ochii ei cei mari, albaștri, de blândețe dulci și moi, Ce adânc pătrund în ochii lui cei negri furtunoși! Și pe fața lui cea slabă trece-ușor un nour roș - Se iubesc... Și ce departe sunt deolaltă amîndoi! A venit un rege palid și coroana sa antică, Grea
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
omul o ființă atât de urâtă și de meschină? În loc să devenim mai curați în sânul ordinelor noastre bisericești, se întâmplă câteodată să devenim chiar mai ticăloși decât mirenii. Ne-am înstrăinat cu totul de smerenia și răbdarea sfinților și de blândețea lor nemărginită. Noaptea trecută o ploaie zdravănă s-a abătut peste corabia noastră în timp ce pluteam în susul râului. Ropotul ei înspăimântător m-a trezit din somn. Spre rușinea mea, am avut un vis păcătos. Tocmai ca să nu păcătuiesc în astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cele trei umbre parcă se cutremurară. — Pentru că o să mă ajute și pe mine să-mi îndeplinesc însărcinarea în această țară... dar și pe voi să vă întoarceți mai repede... Yozō își ridică privirea pentru o clipă și se uită cu blândețe la stăpânul său. — Și eu, zise el cu un glas abia auzit, o să mă fac creștin... În timp ce episcopii chibzuiau asupra hotărârii într-o încăpere separată, Velasco se așeză pe un scaun tare, de lemn din camera de așteptare murmurând întruna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
țintă cu ochii săi verzi: Dar acum îți cer să înduri, te sfătuiesc să fii răbdător! Chiar și numai pentru o clipă, era să mă las înfrânt de glasul lui. Vocea și ochii lui erau plini de iubirea și de blândețea unui tată pentru fiul său, iar cardinalul părea să cunoască bine puterea prefăcătoriei sale. Însă, îndată mi-am dat seama că mai mult decât o înaltă față bisericească, Borghese era un viclean om politic. Înțelege! mă dojeni cardinalul cu mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
să zâmbească trist. Nu-l întreba nimic nici despre ce se petrecuse la castel, nici despre ce avea să se petreacă de acum înainte. Îi făcea pe plac purtându-se de parcă nu se întâmplase nimic. Dar câteodată tocmai pentru că înțelegea blândețea ei, sufletul îl durea și mai tare. Seniorul Ishida... Într-o seară, pe când rupea surcele alături de unchiul său, acesta îl întrebă nemaiputând îndura: — Seniorul Ishida n-a dat încă nici un semn? — Acum e vremea culesului și la Nunozawa. Fără îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nu fi melodramatic. — Ți-ai pierdut mirosul? Mi-a putrezit mai mult de jumătate din coapsă. Pentru ce dracu’ să mă mai Încurc cu supa ta? Molo, adu whisky și sifon. — Te rog să mănânci puțină supă, zise ea cu blândețe. — Bine. Supa era prea fierbinte. Trebui s-o țină așa, În ceașcă, până se răci destul ca s-o poată bea, și atunci o bău dintr-o-nghițitură. — Ești o femeie bună, spuse. Nu mă lua În seamă. Îl privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]