1,790 matches
-
ce cred că a fost cel mai nasol în Co? — Ne-a luat tinerețea. — Nu. Ne-a luat dreptul la feminitate. Co a fost înainte de toate un atentat la feminitate, zice Fe. Și râde. Tetra... Pufinas... jubileu... the army... asortată... blugi... mobuți... căciulă de nutrie... etc. etc... Horor. Și râdem, râdem amândouă. Râsul a fost, în siniștrii ani ’80, cea mai cool manifestare anticomunistă. Mai aveam de partea noastră tinerețea și frumusețea. În mizeria de atunci, lucrurile astea străluceau. Îți dădeau
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
țoale pentru o fată de vârsta mea și că ea, când era ca mine, avea un pulover și o fustă pe care le spăla și le usca zilnic. M-am certat cu ea: măcar dacă aș avea o pereche de blugi; ce, și Christina, și Daria, și Mădă au, dar mi-a amintit apoi de restul găștii și cum mi-a împletit o tonă de rochii, fuste și bluze (jur că n-o să mai port NIMIC împletit când o să fiu mare
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
de restul găștii și cum mi-a împletit o tonă de rochii, fuste și bluze (jur că n-o să mai port NIMIC împletit când o să fiu mare) și cum a încercat de un milion de ori să facă rost de blugi și de adidași de la Galați și mi-a adus de la Fondul Plastic din București cureaua aia șmecheră și pantofii bulgărești... Ce-i drept, aici m-a muiat, e-adevărat că acum juma’ de an a venit cu o pereche de
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
și de adidași de la Galați și mi-a adus de la Fondul Plastic din București cureaua aia șmecheră și pantofii bulgărești... Ce-i drept, aici m-a muiat, e-adevărat că acum juma’ de an a venit cu o pereche de blugi stas, îi luase doamna Mariana de la vaporeni și am leșinat când i-am văzut. Apoi, când să-i pun pe mine, canci. Nu puteam nici să-i închei, de ziceai că-s una dintre balenele clasei. Și, culmea, erau și
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
nu-mi trebuie neapărat și faze din astea. Până la urmă, i-a vândut mamei lu’ Lili, care-i încă fetiță și e mai strâmtă pe unde trebuie. Probabil o să le taie cracii și uite-așa s-a făcut Lili cu blugi pe jalea și suferința mea... Cred că o să-mi pun rochia aia albastră pe care mi-a făcut-o tanti Geta de la II. M-am gândit că, nu știu de ce, dar ne îmbrăcăm toți de parcă am merge la balul de
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
vizibile, incomodând astfel consolidarea camaraderiei noastre. Preferam așadar să sacrific bijuteriile mamei și să o plătesc pe Sanda să-mi împrumute unul dintre cele cinci tricouri cu guler - cadou de la vară-sa din Canada. Oricare dintre ele mergea super cu blugii românești de la taică-meu. Pe Mioara o mulțumeam cu puțin. Pentru un săpun, îi ajungea și un pahar de cristal roșu dintr-un serviciu deja desperecheat pe care maică-mea îl pusese deoparte, pentru zestrea mea. Pentru niște ciorapi, se
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
să fie singuri. Pornind de la prezumția de „vinovăție” a tuturor celorlalți, consideră că toți ceilalți sunt la fel de critici că ei înșiși, si le „permit” acestora să le scadă stima de sine aproape instantaneu (exemplu: „Toată lumea își va da seama ca blugii ăștia sunt prea scurți”). Adolescență este și un timp al convingerii în propria „istorie”, sau „poveste” personală. Convingerea în propria unicitate și în caracterul „special” al propriei istorii poate distorsiona sau chiar nega realitatea (de exemplu: „Sunt singura persoană care
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
începe să se frece la ochi. Are cârlionții turtiți, iar ochii albaștri deschis îi sunt și mai roșii decât dimineață, când mi-a răspuns la ușă. Un tricou gri vechi îi acoperă trupul costeliv, iar un genunchi osos iese prin blugii tăiați, împreună cu coaja unei bube pe care și-a făcut-o în weekend, cu rolele. Arată ca un puști de zece ani, căruia i-au dat tuleiele. — Becky! zice cu privirea încețoșată. Salut! Ce faci aici? — Ăsta-i apartamentul în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Nu, găgăuțo! Merg cu trăsura. Dar toți oaspeții se pot întoarce acasă pe jos, și tot drumul vor fi întâmpinați de oameni care le vor oferi whiskey fierbinte. — Doamne, o să fie de vis! zic, uitându-mă la un bărbat în blugi, care bate cu ciocanul un țăruș în pământ. Și, în ciuda mea, nu-mi pot reprima o împunsătură de invidie. Întotdeauna am visat să am o nuntă uriașă și fastuoasă, cu cai, trăsuri și mega tam-tam. — Știu! O să fie ca lumea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
în care i-a zărit, i s-a luminat întreaga față și, brusc, pare că a întinerit cu zece ani - și, spre groaza mea, mă trezesc să-mi trag nasul din nou. Pe scaunele din apropiere stau două fete în blugi, și una dintre ele îmi zâmbește cu simpatie. — Sunt foarte drăguți, spune. — Nu credeți că, dacă oamenii ar avea lângă ei familiile, s-ar face bine de o mie de ori mai repede? zic cu ardoare. Spitalele ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
niciodată la medicină, dacă nu ar fi avut loc o întâlnire întâmplătoare pe coridorul unui spital. Renumita expertă lucra la acea dată în domeniul modei... Mi-am dorit să fiu doctor de când mă știu, spune repede una dintre fetele în blugi, iar eu ridic privirea, ușor iritată. Tipic. Se ia după mine. Eu trebuia să fiu doctoriță, nu ea. — Eu, când eram mică voiam să mă fac dentistă, spune cealaltă fată. Dar, la scurtă vreme după asta, mi-a venit mintea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
să ai grijă de banii tăi, ale cărui drepturi de proprietate intelectuală îi sunt cedate prin prezentul document. (d) Încredințez și las moștenire prietenului meu DANNY KOVITZ toate exemplarele mele ale VOGUE-lui britanic, ++lampa mea cu magmă, jacheta mea de blugi făcută la comandă și storcătorul meu de fructe. (e) Încredințez și las moștenire prietenei mele ERIN GAYLER puloverul meu de cașmir Tse, rochia mea de seară Donna Karan, toate rochiile mele Betsy Johnson și elasticele mele de păr Louis Vuitton
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
pentru prietena mea, spun resprirând precipitat. Tocmai a intrat în travaliu. Îi mai trebuie oare și altceva? — Nu știu, draguță, spune vânzătoarea, scanând un termometru pentru baia copilului. — Am eu o listă, zice o femeie din apropiere, în salopetă de blugi și saboți Birkenstock. E de la Ministerul Sănătății. — A, mulțumesc mult! Îmi dă o bucată de hârtie și eu citesc repede, în diagonală, lista nesfârșită, cu dezamăgire crescândă. Credeam că m-am descurcat perfect - dar n-am luat nici jumate din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
bine oricând. Și uite la ceainicul ăla de argint. Costă numai 5 000 de dolari. Îl trec pe listă, apoi mă uit să văd dacă nu găsesc și o cană pentru smântână. De vitrină s-a apropiat un cuplu în blugi și tricou și remarc brusc faptul că și ei se uită la același ceainic. — Ia uite, zice fata. Un ceainic de cinci mii de dolari. De ce și-ar dori cineva așa ceva? — Nu-ți place ceaiul? zice prietenul ei, cu gura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
vreodată. (Christian Louboutin, de la Barneys. I-am luat cu reducere.) — Ce faci în clipa asta? aud din nou glasul lui Suze. — Mă uit pe geam. — De ce te uiți pe geam? Nu știu. Mă uit lung la femeia cu bermude de blugi care se așază pe o bancă și deschide o cutie de Cola, care nu are habar de faptul că e urmărită de cineva. Ca să iau o gură de normalitate, probabil. — Normalitate? o aud pe Suze rostind precipitat în receptor. Bex
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
păianjen acoperită cu picături grele de rouă... și alea care zboară acolo ce sunt - păsări adevărate? Pe crengi sunt proiectate lumini colorate, care se răsfrâng asupra șirurilor de scaune. Două femei periază metodic fiecare tapițerie de scaun. Un bărbat în blugi fixează un cablu de covor. Un altul, cocoțat pe un suport de reflectoare, aranjează o ramură argintie. Un violonist își încălzește arcușul, în vreme ce, judecând după sunetele înăbușite care se aud, alți intrumentiști își acordează timpanele. E ca și cum m-aș afla
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
lucios și trăsăturile delicate ale multor femei peruane, lucrase într-un birou în Lima până când l-a întâlnit pe Alfonso și a venit să stea cu el în Chiguilpe. Au un bebeluș de 8 luni, Miguelito. Ambii sunt îmbrăcați în blugi și vorbesc suficient de relaxați, dărâmându-mi rapid orice idei preconcepute despre viața sălbatică a indigenilor. Intrăm în casa cu o singură cameră, ne așezăm la o masă într-un colț de unde studiez restul decorului: un pat mare acoperit cu
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
fantastică să aibă cărți despre limba și cultura Secoya în Chiguilpe doar visau la așa ceva! în practică, suspectez că prețul plătit pentru toate aceste realizări este destul de ridicat. Odată cu dezvoltarea economică a zonei, indigenii au din ce în ce mai multe necesități noi (gen blugi, haine, televizor) pe care nu și le mai pot acoperi cu venitul neglijabil din vândutul de banane sau chiar de învățător la o școală sătească. Companiile petroliere sunt în zonă, au bani și sunt suficient de istețe ca să maximizeze beneficiile
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
și buni?” Ulterior am aflat că acești pantofi erau pentru cei morți, nu pentru cei vii. Atunci am renunțat să mai merg în Polonia după pantofi. Însă două surori mi-au zis “haide, frățiore, cu noi în Turcia să aducem blugi!” Adevărul este că la acea vreme se căutau foarte bine. Nici nu am reușit să-i mai duc în consignații că i-am și vândut de acasă la prieteni, rude, cunoscuți. Am ajuns la Istanbul, cu autocarul; am ajuns în
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
întâmplă. Două, trei persoane discutau cu vânzătorii, iar ceilalți încărcau gențile. Una dintre surori îmi zice: - Ce faci, frate, pune mâna și umple geanta că scăpăm autocarul! - Păi, cum să umplu geanta?Cu mâna! Am început să pun în geantă blugi de toate mărimile. Când s-a încărcat geanta, m-am așezat la rând ca să spun câte perechi am și să le plătesc. Dar nu am mai avut timp, pentru că cineva a strigat:Haideți că pleacă autocarul! Atunci am lăsat banii
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
Pe scară erau 52 de apartamente. Eu eram ofițer iar ceilalți 51 erau țigani. Eu eram al 52-lea locatar. Da, dar niște țigani cu bani. Ele, florărese, trânteau ușile la taxiuri și scoteau banii din buzunare. Ei, bișnițari, vindeau blugi și alte produse. Când s-au plătit datoriile a căzut piața lor. S. B.: Cum se explică? M. M.: Ziceau: "Acuma sunt de toate, nu mai putem lua să dăm pe sub mână, că deja oamenii au început să aibă bănuți
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
zicea: "Cutare, cutare pleacă!" Cu unii dintre ei, la un an, doi, trei... S. B.: V-ați văzut? M. M.: Domnule, pe la Târgul Expozițional, pe acolo, nu știu în ce situație m-am văzut cu unul dintre ei. Eu, în blugi și cu sandale. Ei, echipați de sus până jos. "Ce faci?" "Sunt patronul cârciumei de lângă locul acesta. Sunt acolo, sunt dincolo". Alte treburi despre ei nu știu. Știu numai că le ziceau "cei din colivie" și să nu avem niciun
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
de primire era prezent pe pista de la Otopeni. Sosește avionul, se pune scara, covorul roșu, comitetul se deplasează la scara avionului pentru salut și din ditamai Boeingul coboară o echipă a televiziunii CBS, formată din 5 persoane, bărboși, îmbrăcați în blugi și canadiene, cu tot felul de echipamente tehnice în cârcă. Și ăștia erau toți pasagerii! CBS-ul închiriase un avion special pentru ei! Am însoțit grupuri de ziariști la cutremur! Primisem legitimații speciale, cu care aveam acces pretutindeni: la demolări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ocazia escalei la Budapesta. O altă problemă care îmi dădea dureri de cap la fiecare două-trei croaziere o aveam cu "hartiștii", cei 4 instrumentiști de pe motonavă (vioară, chitară, pian, percuție), care când veneau spre "patrie" erau încărcați cu baloturi cu blugi, baxuri de țigări, kilograme de cafea și alte articole, achiziționate cu ciubucurile de la clienți sau cu trocul făcut în porturi (o sticlă de șampanie "Zarea" luată la noi cu 35 de lei se vindea la Viena cu un preț de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
s) sune, anunțând venirea lui Mesia. Câteva g)ini ale arabilor scurm) În praf și ciugulesc. Nici unul dintre ou)le servite la micul dejun nu a sc)pat de atingerea morții. Grupuri de fete americane coboar) dealul Îmbr)câte În blugi, cu puloverele legate În jurul mijlocului. Deasupra, În partea stâng), un cimitir islamic. Marea Poart) de Aur, care se va deschide la venirea Mântuitorului, este ferecat). Exact dedesubt, Gr)dina Ghetsimani. Așa cum sugereaz) și numele, a fost un crâng de m
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]