2,096 matches
-
de vârsta lui. Într un mărăciniș de lângă drum auzise un fâlfâit de aripi. Așteptase cateva clipe cu auzul Încordat să-și dea seama exact de unde venea acel zgomot. Apropiindu-se tiptil, dădu niște rămurele Într o parte și descoperise un boboc de gâscă Încurcat Între ierburi și mărăcini. Se pierduse sărmanul de vreun cârd de gâște, din satul vecin când veneau și ele la gârlă. Cu grijă să nu-l rănească și mai rău, rupsese ierburile și rugii de mure care
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
Se pierduse sărmanul de vreun cârd de gâște, din satul vecin când veneau și ele la gârlă. Cu grijă să nu-l rănească și mai rău, rupsese ierburile și rugii de mure care-l prinseseră ca un laț pe sărmanul boboc de gâscă. Un picioruș Îi atârna Îndoit În jos și avea pe el sânge Închegat. Era clar că-și rupsese piciorul. Cum Îl eliberase din mărăciniș a coborât cu el În brațe la gârlă să-i dea măcar puțină apă
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
puțină apă pe gât. Spre surprinderea copiluilui, puiul chiar a Înghițit apa iar el i-a mai dat de câteva ori să-l Întremeze puțin, măcar până va ajunge acasă unde va găsi o coajă de pâine pentru el și bobocul de gâscă. A ajuns acasă pe Înserat cu bobocul Înfășurat În cămașa sa spălacită și decolorată de soare și de prea mult purtat. Aproape că uitase de primirea făcută de unchiul său și se străduia să ajute pe micul lui
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
a Înghițit apa iar el i-a mai dat de câteva ori să-l Întremeze puțin, măcar până va ajunge acasă unde va găsi o coajă de pâine pentru el și bobocul de gâscă. A ajuns acasă pe Înserat cu bobocul Înfășurat În cămașa sa spălacită și decolorată de soare și de prea mult purtat. Aproape că uitase de primirea făcută de unchiul său și se străduia să ajute pe micul lui prieten, să reziste măcar până acasă unde mama sa
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
pâinișoară unsă cu gem făcut În casă. Avea la el În trăistuță și o sticlă cu apă așa că În afară de abecedar, nu-și pierdea timpul decât având grijă de gâștele care o mai luau razna, ieșind pe malul gârlei și de bobocul cu piciorușul oblojit de mama sa. Legase și o bucată de lemn subțirică să țină piciorul nemișcat. Pâinișoara o mâncau Împreună. Ținea bobocul găsit În mărăciniș aproape de satul vecin, numai la sânul său și-l hrănea din mâna lui. Într-
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
timpul decât având grijă de gâștele care o mai luau razna, ieșind pe malul gârlei și de bobocul cu piciorușul oblojit de mama sa. Legase și o bucată de lemn subțirică să țină piciorul nemișcat. Pâinișoara o mâncau Împreună. Ținea bobocul găsit În mărăciniș aproape de satul vecin, numai la sânul său și-l hrănea din mâna lui. Într-o lună era vindecat dar tot mai șchiopăta. Mai avea el și o altă meteahnă, nu mânca nimic de la nimeni, numai din mâna
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
a pus gând rău ăstuia, spusese una dintre ele Într-o seară, cu vădită invidie. Să ți-l iei cu tine pe acest “piază rea”, să nu avem iar ceartă din cauza lui. De atunci Ionuț nu se mai despărțea de boboc nici noaptea, Îl ținea să doarmă cu el În brațe, să se asigure că nu i se va Întâmpla nimic rău. Îi zicea Puf și era cel mai bun prieten al lui. Lui Îi mărturisea Ionuț toate necazurile lui și
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
chiamă că este a lui. Din colțul unde se Înghesuiseră, cele două gemene-i făceau În necaz fratelui lor prin semne. Ai să vezi tu, piaza rea va ajunge friptură de Crăciun. Ochii lui Ionuț Înotau În lacrimi de supărare. Bobocul de gâscă era cel mai bun prieten al său, cum să-l taie și să-l mănânce? Era sigur că nu va putea gusta, nici măcar o bucățică din el. Băiatul purta În abecedarul primit de la copilul trecut În clasa a
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
școală În toamnă odată cu copiii de vârsta mea. Știu să scriu și să citesc puțin dar, voi Învăța... promit. Lacrimile-i curgeau pe fața arsă de soare, le ștergea cu dosul palmei și continuase; nu-i lăsa să-mi taie bobocul de gâscă, el este singurul meu prieten până astăzi. Dacă vrei să fii și tu prietenul meu, am să vin aici În fiecare seară să vorbim. Numai Tu poți face o minune, trimite Tu un om bun În calea tatălui
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
rog să faci Tu o minune pentru familia mea, așa fără nici un ajutor nu ne putem descurca. Sărutase iconița și-și lipise fruntea de ea. Stinsese bucățica de lumânare, Își ștersese lacrimile apoi se așezase pe prispa căsuței lor cu bobocul de gâscă În brațe. Într-un târziu intrase și el În casă, Își făcuse semnul crucii și se culcase cu nădejdea că rugile lui vor fi auzite și Domnul va face o minune cu ei. Așa cum promisese În fiecare seară
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
nu i-a uitat și le dădea copiilor lor o șansă la o viață mai bună. Să Învețe, să muncească și să-și facă și ei un rost În viață. Când mama s-a apropiat de ungherul unde dormea Ionuț, bobocul de gâscă s-a agitat și l-a trezit din somn. Ce-i, mamă? Ce-i? A venit tata, are și struguri? Întrebase copilul somnoros. A adus și struguri Ionuț, dar a adus și o veste mare. O să ne mutăm
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
când, Se poate că acolo, ori codrii străbătând, Să-i fi rămas cu sete gândirea la ceva. O știu și eu aceasta... e tânăr cineva... Să încercăm dar... [lui Bogdan]Vodă voiește să te-nsoare C-o fată prea frumoasă... boboc... [BOGDAN] Ce zice oare? O, Roman, ai atâtea puteri pe lângă tata, Îl roagă dar să lese aceasta pe-altă dată. [ROMAN] Să-l rog... Dar însumi, dragă, l-am sfătuit. Socot Că nu vei sta-mprotiva de-a vrea. [BOGDAN] Nu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cari după tine? Merge și când ești pe drum. E unul dintre atuurile lui. Nu contează. Mă bucur că Ghidul nostru te-a adus acasă întreg. Purta o bluză din mătase italienească, nouă, de un lila pal, discret, nuanța primilor boboci. Un șirag subțire de perle de apă dulce îi atârna la gâtul încă neted, iar în urechi își prinsese două scoici mici. Cine era femeia asta? —Bărbate! Nu sta acolo degeaba! Filantropi de toate coloraturile au dat bani ca să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
un sfat în chestia asta. Mă rupe în bucăți. Tu ce-ai face, frate? Ai lua căcatu’ ăla? Să vezi ce se întâmplă? Ce-ai face tu, dac-ai fi tu? Daniel se zgâi la berea lui, beat ca un boboc de liceu. Îl cuprinse o nouă amețeală: el ce ar face, în locul lui Mark? Stătuse în camera de hotel a lui Gerald Weber alături de Karin, adoptând poziția aia previzibilă de înaltă ținută morală. Poate că ar fi schimbat refrenul, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
șampania fusese foarte bine răcită. — Ce vrei să spui? Care a fost a doua greșeală? — Sunt sigură că a fost la fel de lipsită de importanță ca și „scăparea“ lui cu mine, dar chiar în prima lui zi la Bristol, după Balul Bobocilor, s-a culcat cu Lisa. Capitolul 16tc " Capitolul 16" Ca o prietenă credincioasă ce e, Maria și-a luat o zi liberă când a auzit disperarea din vocea mea. —La cumpărături? repetă ea. Cu mine? Ești sigură că nu vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
se înalță... Neică Mihai, aș vrea acum la despărțire să-i dăruiesc ceva Bălașei mele, că mult mi-a fost dragă. Când i-am trecut, atunci la cununie, inelul în deget, era mică, mică și subțire ca un lujer. Un boboc de floare minunată care s-a înălțat și s-a deschis în preajma mea, umplând cu râsul ei odăile Mogoșoaiei. Avea treisprezece ani când s-a însoțit cu mine și degeaba țigăncile mamii și ale soacrei mele o învățau cum să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
dând înspre galeria care unea cerdacul de deasupra intrării de la răsărit cu loggia dinspre apus ce dădea spre lac. — O clipă, se scuză doamna Stanca, aș vrea să mai văd o dată lacul și lebedele. Doamne, cât de cenușii îmi par bobocii față de părinții lor... și un gând o întristă, apoi o lumină. Taica și maica sunt dăruiți așa cum sunt de Dumnezeu, ca să facă voia Lui pe pământ. Spătarul tresări. Prin uși cu ușoare aurite spre gineceu - iatacul doamnei și al domnițelor
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
obicei închise, dar uneori le găseam deschise și atunci aveau lucruri puse la uscat pe balcon. Probabil că era lenjerie pentru femei, dar nu semăna cu aceea pe care o știam de acasă. Era făcută din dantelă neagră, cu mici boboci strălucitori de trandafir cusuți în diferite locuri. Câteodată puteai să vezi așternuturi întinse, fețe de pernă sau ciorapi negri de plasă cum nu purta nimeni în oraș. De-abia când am ajuns să învăț în clasa domnului Farney am aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
apelului): Cît... crezi... că... a durat toiul... Re...voluției? EFIMIȚA (repede): Întreabă-mă să te-ntreb. LEONIDA (fulgerător): Cît-crezi-că-a-durattoiul... (rar) Re-vo-lu-ți-ei? EFIMIȚA (repede): Întreabă-mă să te-ntreb. LEONIDA (urlat, milităros): Cît' ezic' a' urat' oiul Re'oluției? EFIMIȚA: Așa, bobocule! (destinsă) Cît crezi că a durat toiul Revoluției? Eeei? Întreabă-mă să te-ntreb. LEONIDA (cîntat): Pînăăăăăăăăăă... searaaaaaaaa? EFIMIȚA: Ei aș. Ce'ști copil? LEONIDA: Pînă...seaaaa-ra?! EFIMIȚA: Trei săptămîni de zile, domnule! LEONIDA: Ei aș! EFIMIȚA: Ce'ești copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
EFIMIȚA: Ce'ești copil? Păi unde poate dumneaei pentru ca să... LEONIDA: Care dumneaei? EFIMIȚA: Revoluția. LEONIDA: Taci tu! Lasă-mă să-ntreb eu! EFIMIȚA: Mă rog... LEONIDA (condescendent): Ce'ști copil? Păi unde poate dumneaei pentru ca să...?? EFIMIȚA: Ei... cum întrebi dumneata bobocule, mai rar cineva. LEONIDA: Rezon. Ei... Întreabă-mă să te-ntreb. EFIMIȚA (interogativ): Ei?? LEONIDA (ton de comandă): Întreabă-mă să te-ntreb!! EFIMIȚA (accentuat, iritată): Eeeeii??? LEONIDA: Așa... Ce'ști copil? Păi unde poate dumneaei pentru ca să... EFIMIȚA (uimită): Dumneaei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
diferit pe sufragiu: "Sufragiu universale!" Se înterupe brusc. Coboară cu gesturi obosite. LEONIDA (cu voce brusc ramolită): Mașer, dacă nu te superi... un pahar cu apă. EFIMIȚA (îi întinde paharul, el coboară și reia poziția): Ehei... cum le spui dumneata bobocule... mai rar cineva... LEONIDA (bea): Mersi, neică, mi-a trecut. Dar leșină în scaun. Efimița nu sesizează imediat. Apoi lasă gazeta, se uită la el și îl strigă, întîi binișor, apoi mai tare. EFIMIȚA: Leonido!... Leonido! Ce-ai soro?... M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
de sînge, Răzbunătoarea Acriviță nu va mai putea fi oprită și ucide, pe lîngă Filiași, cuplul adulter. Moment de reflexivitate și mai ales de compasiune pentru Acrivița-Electra, a inspectorului O'Neill, "transferat din State": "Din jale se-ntrupează fata asta. Boboc!". Ar trebui să ne luăm cuvintele din predoslovia lui Horia Gârbea: "ironie mereu și mereu parodie!" și să închidem subiectul. Nu-i pot acorda șansa, necondiționat. Doamna Bovary sînt ceilalți, Pescărușul din livada de vișini din primul volum și Mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
cum ar fi „Cred c-am vândut treizeci și cinci de torturi, Mary, de Ziua Cofeturilor“. „Vezi să nu întârzii prea mult, draga mea“, le intonează ele cu drăgălășenie micuțelor odrasle care pleacă gângurind în rochițele lor înfoiate de tafta la balul bobocilor, cu băieți ale căror nume sunt scoase parcă din cărțile de citire, nu tu Aaron și Arnold și Marvin, ci Johnny, Billy, Jimmy și Tod. Nu tu Portnoy sau Pincus, ci Smith, Jones și Brown! Acești oameni sunt americanii, doctore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
am găsit toate cele patru scaune libere: era un fapt neobișnuit, dar toată ziua fusese vânt și ploaie și până și eu aproape că mă hotărâsem să stau acasă și să mă apuc să corectez referatele a o sută de boboci, cu o conservă de fasole în față, mai degrabă decât să merg o milă pe o astfel de vreme, fie și pentru o felie de grătar excepțional. Cred că în seara aia am plecat de-acasă numai ca să aud - înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
149 după obținerea unei slujbe și după maturizarea psihică și fiziologică. Factorii decizionali ai societății au hotărât să le vaccineze pe fetițe, (contra cancerului de col uterin) de la vârsta de 13 ani. O fetiță, la 13 ani este ca un boboc de trandafir, dacă-l deschizi forțat, îl sfărâmi. Schimbarea destinației sexului, din organ de reproducere și de perpetuarea speciei, în organ de produs plăceri, a transformat femeia în victimă. Multe femei se îmbolnăvesc de tinere și sfârșesc în chinuri și
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]