3,038 matches
-
un elev excelent și trebuia să merg la liceul X , dar apoi am observat că grupul social al elevilor de la X este cam distant. Mi-am dat seama că erau diferențe enorme între comunitățile așkenaze și cele sefarde 14, între bogați și săraci și că mi-ar fi foarte greu să învăț într-un liceu al elitei sociale și economice. Așa că am preferat să merg la o școală în care să-mi fie mai ușor din punct de vedere social, unde
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
a unei unități monetare suplimentare descrește odată cu creșterea cantității de unități monetare disponibile. Mai simplu, un leu generează o utilitate marginală mai mare pentru un om sărac decât pentru un om bogat. De aici statul ar trebui să redistribuie de la bogați către săraci. footnote>: „Nu există nici o metodă prin care să putem testa magnitudinea satisfacției unui individ A în raport cu satisfacția unui individ B” [Robbins, 1932, 1945, pp. 139, 140]. Ulterior, noii economiști ai bunăstării, recunoscând importanța problemelor descoperite de Mises și
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
lumea. Așa că, Fulvio Vua, primarul din Stilo, a organizat paza în mai multe schimburi în jurul satului pentru a evita surprize din afară. Zilele-acelea au fost pline de dragoste și bunătate, ca și cum păsărelele și grozamele s-ar fi logodit, săracii și bogații ar fi devenit o singură familie după cum ne îndeamnă liturghia.18 Dar cum de-a fost posibil ca un napolitan să fie luat originar din ținutul Messinei? Se povestește că el striga să fie ascultat, că venea de la Napoli și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
footnote> Prin urmare, în urma acestui mit, Protagoras conchide următorul aspect carcteristic definiției politicului, și anume: “Cănd e vorba să delibereze despre organizarea cetății, se ridică și își dă cu părerea atăt dulgherul, căt și fierarul sau curelarul, negustorul sau armatorul, bogatul sau săracul, nobilul sau umilul și nimeni nu se miră de aceștia [...] pentru faptul că fără să fi învățat de undeva și fără să fi avut vreun dascăl încearcă să dea sfaturi”. Prin aceasta, se ilustrează caracterul universal al participării
FascinaȚia şi ambiguitatea raportului dintre filosof şi societate. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian-Vladimir Costea () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2275]
-
lor, ci trebuie să interiorizăm aceste reguli despre care cunoaștem că sunt drepte. Dar cum ajungem să le cunoaștem decăt dănd definiții coerente, necontradictorii, sustenabile? Trebuie deci sa începem să cercetam. În căutarea dreptății, aflăm un prim răspuns oferit de bogatul Cephalos, tatăl lui Polemarchos și al lui Lysias stabilit în Atena la invitația lui Pericle: dreptatea este să achiți ceea ce datorezi. Aceasta este dreptatea oamenilor bogați, căci dacă nu ai din ce achita, cum mai poți fi drept? În plus
Arheologia conceptului de dreptate la Platon. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ramona Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2299]
-
această emergență este susceptibilă a o vehicula. Piesele principale ale acestui dispozitiv sunt: exaltarea unei solidarități internaționale față de forțele pieței; dizolvarea vechilor categorii nord / sud care scindau lumea în două universuri, dezvoltat / subdezvoltat, și înlocuirea lor cu un clivaj între "bogați" și "săraci" care traversează întreaga societate; proclamarea ireductibilității localului în opoziție cu uniformizarea spațiului și a produselor comerciale. Diferența față de internaționalismul muncitor sau proletar, care s-a prezentat, de-a lungul secolului XX până în anii șaptezeci, ca un pol al
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
pot fi rezumate astfel: Libertate individuală, Proprietate privată și Justiție. Bastiat s-a opus încălcării de către stat (guvern, clasa politică) a libertății individuale, proprietății private și principiilor justiției, indiferent dacă aceste încălcări au venit din dreapta spectrului politic (pentru apărarea privilegiilor bogaților și puternicilor zilei) sau din stânga acestuia (pentru încălcarea proprietății private și a libertății în numele unui egalitarism demagogic și păgubos). Astfel, într-o scrisoare către alegători, el mărturisea: "Am votat împreună cu Dreapta împotriva Stângii când trebuia rezistat derapajelor ideilor populare eronate
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
etc. care reprezintă însăși viața și mișcarea din mai multe cartiere ale acestei capitale și, din acest motiv, trebuie să obțină simpatiile voastre. Simpatiile voastre! traduceți: subvențiile voastre. Și mai departe: Plăcerile Parisului sunt munca și consumul departamentelor, iar luxurile bogatului sunt salariul și pâinea celor două sute de mii de muncitori de tot felul care trăiesc din industria atât de diversă a teatrelor de pe întinsul Republicii și primesc din aceste plăceri nobile, care ilustrează Franța, hrana vieții lor și necesarul familiilor
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
poate totuși ca Jacques Bonhomme să continue să-i angajeze pe cei doi lucrători, dar nu le va mai da decât zece franci fiecăruia, căci își vor face concurență între ei și se vor oferi la rabat. În felul acesta bogații devin tot mai bogați și săracii tot mai săraci. Trebuie refăcută societatea. Frumoasă concluzie și demnă de introducere! Din fericire, introducere și concluzie, totul este fals, deoarece în spatele fenomenului care se vede, există cealaltă jumătate care nu se vede. Nu
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
bine, dar din alt punct de vedere, ce este mai popular decât aceste propoziții: A tezauriza înseamnă a seca venele poporului. Luxul celor mari face viața ușuoară celor mici. Risipitorii se ruinează, dar îmbogățesc statul. În ceea ce-i este inutil bogatului încolțește durerea săracului. Iată, în mod cert, o flagrantă contradicție între ideea morală și ideea socială. Câte spirite eminente, după ce au constatat acest conflict, se odihnesc în pace! Este lucrul pe care nu am putut să îl înțeleg niciodată, căci
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
un individualist, căci își drămuiește cheltuielile, nu caută decât bucurii moderate și rezonabile, se gândește la viitorul copiilor săi și, să o spunem de-a dreptul, economisește. Și trebuie auzit ce zice despre el omul vulgar! La ce bun acest bogat rău, acest cămătar? Fără îndoială, există ceva impunător și mișcător în simplitatea vieții sale; este de altfel uman, binefăcător, generos, dar calculează. Nu își mănâncă toate veniturile. Locuința sa nu este tot timpul plină de fast și zarvă. Ce recunoștință
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
această primă atingere adusă condițiilor esențiale ale oricărei securități sociale. Nu este oare aceasta o teribilă lecție, o dovadă sensibilă a înlănțuirii de cauze și efecte prin care a apărut într-un timp îndelungat justiția retribuțiilor providențiale, a vedea astăzi bogații înspăimântându-se în fața invaziei unei false doctrine căreia ei înșiși i-au pus bazele injuste și ale cărei consecințe credeau că le puteau face în mod pașnic să funcționeze numai spre profitul lor? Da, prohibiționiști, voi ați fost promotorii comunismului
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
nu este mai dificil și, aș spune, imposibil, decât de a repartiza în mod egal. Statisticienii și finanțiștii nu mai aspiră la acest lucru. Există un lucru chiar mai greu de imaginat, acela de a pune întreaga povară pe umerii bogaților. Statul nu poate avea mai mulți bani decât epuizând pe toată lumea, mai ales masele. Dar în regimul cel mai simplu, căruia îi consacru această inutilă pledoarie, regim care nu reclamă decât câteva zeci de milioane, nimic nu e mai ușor
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
nu este ușor să fie multiplicate metalele prețioase, mai ales când s-au epuizat pretinsele resurse ale prohibiției, "vom crea numerar fictiv", adaugă ei, "nimic nu e mai ușor, și fiecare cetățean va avea portofelul său plin! Vor fi toți bogați." Într-adevăr, acest procedeu este mai expeditiv decât celălalt și apoi cu el nu se ajunge la război. Nu, ci la război civil. Sunteți destul de pesimist. Grăbiți-vă să tratați chestiunea pe fond. Sunt foarte surprins să aflu, pentru prima
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
vânzătorii de ocazie, oamenii de afaceri o scot destul de bine la capăt, căci este meseria lor să observe fluctuațiile prețurilor, să le sesizeze cauza și chiar să speculeze asupra acestora. Dar micii vânzători, oamenii de la țară, lucrătorii înfruntă întreg șocul. Bogatul nu este mai bogat, săracul devine mai sărac. Expedientele de acest fel au deci ca efect să crească distanța care separă opulența de mizerie, să paralizeze tendințele sociale care apropie fără încetare oamenii de același nivel și clasele care suferă
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
să nu o faceți întemeindu-vă pe Dreptul de Proprietate, deoarece violați acest Drept prin tarifele dumneavoastră atunci când acest lucru vă convine". Ar fi putut să adauge cu o anumită dreptate: "Prin tarifele protective violați adesea proprietatea săracului spre profitul bogatului. Prin Dreptul la muncă ați viola proprietatea bogatului în avantajul săracului. Prin ce nenoricire scrupulul vă cuprinde atât de târziu?" Între domnul Billault și dumneavoastră nu există deci decât o diferență. Amândoi sunteți drumeți pe același drum, drumul Comunismului. Doar
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
de Proprietate, deoarece violați acest Drept prin tarifele dumneavoastră atunci când acest lucru vă convine". Ar fi putut să adauge cu o anumită dreptate: "Prin tarifele protective violați adesea proprietatea săracului spre profitul bogatului. Prin Dreptul la muncă ați viola proprietatea bogatului în avantajul săracului. Prin ce nenoricire scrupulul vă cuprinde atât de târziu?" Între domnul Billault și dumneavoastră nu există deci decât o diferență. Amândoi sunteți drumeți pe același drum, drumul Comunismului. Doar că dumneavoastră nu ați făcut decât un pas
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
cu un monopol în prezența unei clientele ruinate. Iată de ce eu spun: nu doar că prohibirea înseamnă Comunism, dar înseamnă Comunism de cea mai joasă speță. El începe prin a pune facultățile și munca săracului, singura sa Proprietate, la discreția bogatului: el angrenează o pierdere seacă pentru mase și sfârșește prin a cuprinde chiar și bogatul în ruina comună. El învestește statul cu dreptul singular de a lua de la cei care au puțin pentru a da celor care au mult și
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
prohibirea înseamnă Comunism, dar înseamnă Comunism de cea mai joasă speță. El începe prin a pune facultățile și munca săracului, singura sa Proprietate, la discreția bogatului: el angrenează o pierdere seacă pentru mase și sfârșește prin a cuprinde chiar și bogatul în ruina comună. El învestește statul cu dreptul singular de a lua de la cei care au puțin pentru a da celor care au mult și când, în virtutea acestui principiu, dezmoșteniții lumii vor invoca intervenția statului pentru a opera o nivelare
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
spiritul, un prețios capital de știință dobândită și de observații originale. L-am auzit cu toții adesea regretând că nu și-a putut utiliza mai devreme acest capital, pe care l-a adăugat la un fond în mod natural atât de bogat. Se plângea că nu a găsit decât într-o epocă înaintată a vieții un debușeu pentru laborioasele recolte ale inteligenței sale. Dar cine poate ști? Dacă Bastiat ar fi fost, ca mulți alții, lansat din naștere în lumea științei și
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
pe moarte. Nu există nicio contradicție între piață și artă sau cultură. Schimbul de piață nu este același lucru cu experiența artistică sau cu îmbogățirea culturală, dar este un vehicul care poate ajuta progresul amândurora. 16. Piețele aduc câștiguri numai bogaților și celor talentați Bogații devin mai bogați și săracii devin mai săraci. Dacă vrei să faci o mulțime de bani, trebuie să începi cu o mulțime de bani. În cursa pieței pentru profituri, cei care pleacă primii ating finișul primii
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
nicio contradicție între piață și artă sau cultură. Schimbul de piață nu este același lucru cu experiența artistică sau cu îmbogățirea culturală, dar este un vehicul care poate ajuta progresul amândurora. 16. Piețele aduc câștiguri numai bogaților și celor talentați Bogații devin mai bogați și săracii devin mai săraci. Dacă vrei să faci o mulțime de bani, trebuie să începi cu o mulțime de bani. În cursa pieței pentru profituri, cei care pleacă primii ating finișul primii. Procesele de piață nu
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
clasele de jos și de mijloc. Piețele libere tind să fie caracterizate de o "circulație a elitelor", fără ca nimeni să aibă un loc garantat sau să fie oprit de a accede în rândul acestora prin accident sau prin naștere. Fraza "bogații devin mai bogați și săracii devin mai săraci" nu se aplică pieței libere, ci mercantilismului și clientelismului politic, adică sistemelor în care proximitatea față de putere determină averea. În condiții de piață, experiența cea mai obișnuită este că bogații o duc
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
naștere. Fraza "bogații devin mai bogați și săracii devin mai săraci" nu se aplică pieței libere, ci mercantilismului și clientelismului politic, adică sistemelor în care proximitatea față de putere determină averea. În condiții de piață, experiența cea mai obișnuită este că bogații o duc bine (dar s-ar putea să nu rămână "bogați" după standardele societăților în care trăiesc), iar săracii devin mult mai bogați, mulți dintre ei trecând în rândurile clasei de mijloc sau ale clasei de sus. În orice moment
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
pe care o ființă de pe lumea asta le-a resimțit vreodată. Și totuși, toate laolaltă ar fi avut o unitate, o convergență secretă: teama că veți renunța la mine. Timpul care s-a scurs de când ați apărut este atât de bogat, atât de substanțial, atât de imprevizibil și atât de plin de dumneavoastră, încît vă sânt recunoscător pentru toate bucuriile și pentru toate nenorocirile care sânt legate de numele dumneavoastră. Sânt o știți prea bine, într-o anxietate perpetuă din pricina nestatorniciei
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]