1,956 matches
-
pătrat de piele este o rană deschisă. Dădu din mână căutând să se ferească de loviturile lui. Tusea se calmă și se ridică în capul oaselor. Privi spre locul unde trebuia să se afle intrarea în peșteră. O grămadă de bolovani se ridica acolo unde, înainte, se căsca golul întunecat. Mulțumit de ceea ce vedea, se lăsă din nou pe spate cu ochii ațintiți spre cer. Reușise, muntele se prăbușise exact așa cum își dorise el, oricine ar fi trecut pe acolo, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de viața lui Cristi. Moș Calistrat nu o contrazicea dar din atitudinea lui se vedea că nu dă doi bani pe amestecul acestora în toată tărășenia aceea. Cristian se ridică icnind în picioare și se apropie șchiopătând de grămada de bolovani prăbușiți. Vreau să mă asigur că am făcut treabă bună, îi explică el lui Calistrat care încercase să-l împiedice să se miște. No, deocamdată, totul pare a fi în regulă dar nu vom ști cu siguranță decât la noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Două zile? Am dormit două zile? Două zile și trei nopți, dacă ții neapărat la cronologia exactă. Iartă-mă! spuse Cristian așezându-se din nou. Chiar atât de mult am dormit? Ce s-a întâmplat? Nimic deosebit, câteva tone de bolovani s-au prăbușit peste tine, restul chiar nu merită să mai fie pomenit. Ah, ba da. Calistrat a fost la peștera vâlvei. Se pare că ai reușit să o închizi acolo, bestia nu a mai ieșit afară, nici atunci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Ah, ba da. Calistrat a fost la peștera vâlvei. Se pare că ai reușit să o închizi acolo, bestia nu a mai ieșit afară, nici atunci și nici în noaptea care tocmai a trecut. Îmi amintesc de explozie și de bolovanii căzuți peste mine. Întrebam ce s-a întâmplat de am dormit atât de mult și, mai ales, de ce nu m-ai trezit? Erai în stare de șoc. Somnul era cel mai potrivit remediu pentru tine. Somnul? Eh, au mai fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mers noi acasă la Calistrat iar cu mama nu-i nici o problemă, am lămurit-o eu. Deja vizibilitatea din jur crescuse, soarele se vedea ca un disc prin ceața care începea să se ridice. O grămadă uriașă de pietre și bolovani se afla în fața lui, dincolo de intrarea în peșteră. Tot materialul cu care obturaseră ei gura bârlogului vâlvei fusese îndepărtat și adunat acolo. Oare, ce Dumnezeu se întâmplase? Ce căutaseră oamenii aceia și de ce dăduseră drumul bestiei din nou? Își amintea eforturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
amplifica și mai mult alunecarea pietrișului, începu să dea din mâini și din picioare. Încerca să se întoarcă în așa fel încât să alunece cu picioarele înainte. Se temea ca în cădere să nu se lovească cu capul de vreun bolovan ori de cine știe ce alt obstacol. Muchiile ascuțite ale pietrelor îi întrau în carne, sfâșiindu-i pielea de pe picioare și spinare. Pe cât putea, căuta să își țină capul sus, ferindu-l de lovituri. Deși ținea ochii strâns închiși, de usturime, lacrimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
înțeles! rosti nemulțumit mercenarul, căruia îi era clar că în noaptea aceea nu mai avea nici o șansă să pună geană peste geană. Privi pe geamul mașinii, dincolo de marginea drumului. Tocmai treceau prin dreptul unei vâlcele pe care o umpluseră cu bolovanii și pământul scos când construiseră calea de acces spre platoul de sus. Acolo, dedesubt zăcea trupul bătrânului Vișinescu, sub zece metri de umplutură. Îndeplinise întocmai ordinul lui Vlad, nimeni nu-l va mai găsi niciodată. Activitatea lor la Baia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Simion Pop, întorcându-se pe călcâie și pornind vioi spre interiorul pădurii, acolo de unde venise. După scurtă vreme, lui Toma începu să i se pară cunoscute locurile. Aveau în stânga un pârâu care curgea năvalnic la vale printre o mulțime de bolovani aduși acolo de ape. De undeva, din față, se auzea un murmur care creștea în intensitate pe măsură ce se apropiau. Erau acum pe un povârniș de unde puteau vedea sub ei apele aruncându-se într-o vâltoare, ca o cascadă în miniatură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de acasă nici prin cap nu-i trecuse că va fi nevoit să treacă prin apă. Pop se întorsese cu spatele și își făcea de lucru în parte opusă a scobiturii. Dădea la o parte niște lăstari veștejiți și înlătura bolovanii de după aceștia. Zgribulit, inspectorul se apropie și el cu gând să-l ajute. Toată treaba nu dură mai mult de câteva minute. În curând, apăru gura neagră a unui tunel ce se pierdea în întuneric. Pop scoase din buzunar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pași în spate. Inspectorul zâmbea în sinea lui, imaginându-și-l pe Calistrat acasă la tatăl socrului său, informându-l de isprăvile fiului acestuia. Drumul nu mai dură mult, comisarul se oprise pentru că galeria se termina brusc. O grămadă de bolovani bloca trecerea. Îi dădură împreună la o parte și, după scurt timp, o geană de lumină începu să se întrevadă în fața lor. Imediat ce eliberară ieșirea, Pop se întoarse spre ginerele său. Ducându-și degetul la buze, îi făcu semn să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
spuse el cu voce fermă. Înțelegi ce spun? Nu te miști din locul acesta, mă aștepți până ce mă întorc! E clar, nu-i așa? Comisarul dădu din cap aprobator. Devenise dintr-o dată docil și ascultător. Se așeză pe unul dintre bolovanii de alături și rămase acolo, privind în gol. Inspectorul dădu să plece dar se răzgândi. Și dacă se întâmpla ceva neașteptat acolo sus, pe platou? Dacă îl zăreau cei de la Pinforest și nu reușea să revină la socrul său? Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Nu și de data aceasta, acum era mai periculos decât atunci. În afara bestiei, acum apăruseră și basarabenii aceștia despre care încă nu știa ce vor. No, ce faci, nu vii? întrebă Simion, care deja pornise înapoi. Se oprise lângă un bolovan mare, lipit de marginea din stânga a canionului. Chiar deasupra acestuia, crescut dintr-o crăpătură a versantului, trunchiul răsucit al unui ulm uriaș se ridica aproape paralel cu peretele râpei. No, aici e singurul loc pe unde putem ajunge sus, rosti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
care ar fi trebuit să plece în viteză de acolo. Privi în interiorul grotei, încercând să zărească ceva dincolo de prag. Razele soarelui nu pătrundeau mai mult de câțiva pași înăuntru. Putea vedea șinele vechi pierzându-se în întuneric și deslușea chiar bolovanii pe care îi dăduseră la o parte ca să poată intra. Coborî geamul din dreapta, așteptându-se să simtă iarăși arătarea de dimineață. Zgomotul făcut de instalația de climatizare era prea puternic, îl împiedica să audă sunetele de afară, așa încât îl închise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
îndulcit cu mere, suspină uncheșul. Toate ar fi bune, fraților, dar știți că satul nostru a fost blestemat! Stămoșii noștri au nesocotit regulile naturii și au alungat-o pe Baba Iarna în Peștera Uitării, pecetluind intrarea în peșteră cu doi bolovani, desprinși din Piatra Neagră. Noi ne socotim vrednici să încercăm a aduce Iarna înapoi pe meleagurile noastre! se sumețiră tustrei călătorii. Apăi, eu o să vă dau binecuvântarea bunului Dumnezeu și mă voi ruga să vă întoarceți cu bine! Mulțumind preotului
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
în cale: suna telefonul - nu răspundea dacă nu suna-n telenovelă -, mă și mir cum Dumnezeu mânca totuși, că mie în zile ca acelea cina și prânzul luate deodată cu pâine în exces mi se opreau în capul pieptului ca un bolovan. Cel puțin în săptămâna asta știu că banii n-or să-mi permită să bag în mine până să mi se pună bolovanul și nici nervii nu-mi mai sunt atât de contractați după trecerea șocului din prima zi, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
cina și prânzul luate deodată cu pâine în exces mi se opreau în capul pieptului ca un bolovan. Cel puțin în săptămâna asta știu că banii n-or să-mi permită să bag în mine până să mi se pună bolovanul și nici nervii nu-mi mai sunt atât de contractați după trecerea șocului din prima zi, cu lipsa lui Ilie. Mai trec în fiecare zi pe la casa cu obloane trase din Cuza Vodă, dar parcă numai din obișnuință... După două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
incubator, sfânt, incubator, sfânt... Stăteam pe două valize de cătănie puse una peste cealaltă, cu spatele sprijinit de peretele reavăn, și înfulecam zahăr dintr-un sac de o majă, cu o lingură de supă. Abia îmi încăpea în gură. Înghițeam bolovani împietriți de zahăr și am vomat melasă dulce două zile la rând, până ce sora a forțat ușa și m-a băgat în pat. Ziua erau cu ochii pe mine, noaptea nu găseam pisicile. Dar am început să simt ce importantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
dificultate de solul pietros. Apoi, m-am pomenit pe un povârniș absolut scheletic, cu ruine inestetice, scoase din pământ. Ziduri grosolane, coridoare strâmte, pe care nu pot merge alături două persoane, încăperi boltite sau cu tavanul surpat, contraforturi în care bolovanii au muchiile ascuțite, ca un tăiș de secure. Nu întîlneam nici o statuie. Nu vedeam nici un ornament. Singurul semn de preocupare artistică era desenul cu cei doi lei scrijeliți în piatră, gata să sară, unul asupra celuilalt, la "Poarta leilor". În
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
va împlini dorința respectivă. Nu rezist și încerc. Ratez de puțin tentativa. Ies în curte, dar mă întorc. M-am înșelat, oare, sau, printr-un coridor, se poate ajunge la etaj? Nu m-am înșelat. Un coridor îngust, pavat cu bolovani, urcă în spirală. Ajung astfel la o galerie unde se păstrează o parte din vechile mozaicuri care-i reprezintă pe Constantin și pe Justinian alături de Christos și de Fecioara Maria. Aici, în vechiul Constantinopol, s-a prăbușit nu un oraș
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
de piatră. — Haideți! strigau oamenii de pe meterezele de lut și zidurile de pământ podite, în timp ce aruncau lănci, lemne și pietre și turnau ulei încins peste cei de jos. Soldați atacatori care se cățăraseră pe zidul de piatră se rostogoleau sub bolovani, bârne și ulei. Dar, oricât de departe cădeau, erau cu atât mai curajoși. Fie și de se rostogoleau până la pământ, atâta vreme cât își mai păstrau cunoștința, săreau în picioare și începeau să urce din nou. Soldații care veneau din spate strigau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
zi. Pare să nu fie nici o cale de a-l bara. Kanbei se dusese în ajun cu Rokuro, să inspecteze locul, și înțelegea impasul în care se aflau. — Curentul e atât de puternic, încât chiar și când împingem în apă bolovani urniți de douăzeci-treizeci de oameni, sunt luați la vale imediat. Când nici măcar Kanbei nu putu reveni cu altceva decât cu scuze, Hideyoshi se duse el însuși la râu, să vadă care era situația. Dar, când ajunse și privi puterea curentului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
jumătate de zi, peste o mie de muncitori doborâră copaci și-i împinseră întregi în râu. Dar nici acest lucru nu încetini năvala apelor. Următoarea sugestie a lui Rokuro fu aceea de a scufunda treizeci de bărci mari, încărcate cu bolovani enormi, pe locul propus pentru baraj. Se dovedi însă imposibil să tragă ambarcațiunile uriașe contra curentului, așa că, pe pământ fură așternute scânduri, se turnă ulei peste ele și, cu mari eforturi, bărcile fură împinse pe deasupra și scufundate, cu încărcătura lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
înaintau grăbiți. Oamenii din spate nu făceau decât să ridice privirea spre stindardele care fluturau în fața lor; nu încăpea nici o îndoială că acela era drumul pe care avansau drapelele. Copitele cailor tropăiau pe pantele abrupte. Din când în când, zgomotul bolovanilor rostogoliți devenea aproape asurzitor. Armata semăna cu o cascadă ce nu îngăduia să-i stea în cale nimic. Atât oamenii, cât și caii erau leoarcă de nădușeală și respirau, cu gâfâieli fierbinți. Șerpuind prin strâmtorile adânci ale munților, începură să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Așa cum se așteptaseră, atacul lateral interceptă unitatea lui Matsuda și îl aduse pe generalul acesteia, Matsuda Tarozaemon, drept sub ochii lor. Coliziunea fu mult mai violentă decât ciocnirea din vârful muntelui. Oamenii se luptau corp la corp printre brazii și bolovanii presărați pe povârniș. Armele de foc erau prea stânjenitoare, așa că lupta se purta mai mult cu lăncile, cu săbiile lungi și cu halebardele. Unii cădeau în prăpăstii, încleștați la un loc cu inamicii. Alții, care-i țintuiau pe soldații dușmani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se însera din nou. Trebie să vă deplasați cât puteți de ușor. Orașul Inuyama și castelul său se aflau pe malul opus, drept în față. Prin acel loc, curgea Râul Kiso, pe cursul superior. Ecourile apei care se lovea de bolovani sau șipotea prin vaduri răsunau în văzduh, dar luna, muntele și râul, învăluite în vapori denși, păreau încruntate cu mică. De pe mal nu se vedeau decât lucirile slabe ale lămpilor de pe țărmul opus. — Descălecați! Ikeda Shonyu coborî primul de pe cal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]