1,819 matches
-
făcut lucruri cutremurătoare. "Pantiușa a fost un personaj sinistru. În ce măsură am aflat odată la o beție a acestuia. Atunci a povestit cum, comsomolist tânăr fiind, urmărea culacii și popii. I s-a spus că popii țin o ședință într-un bordei din stepă. Atunci el s-a dus repede acolo - în Ucraina era - și nu știu dacă i-a somat sau nu să iasă, dar a acoperit bordeiul cu pământ și i-a omorât prin sufocare. Pe noi ne-a cutremurat
Gheorghe Pintilie () [Corola-website/Science/309667_a_310996]
-
și popii. I s-a spus că popii țin o ședință într-un bordei din stepă. Atunci el s-a dus repede acolo - în Ucraina era - și nu știu dacă i-a somat sau nu să iasă, dar a acoperit bordeiul cu pământ și i-a omorât prin sufocare. Pe noi ne-a cutremurat de-a dreptul. Asta era în stare". Pintilie a fost racolat de poliția politică sovietică (NKVD) din Transnistria și instruit pentru acțiuni subversive (spionaj și sabotaj) împotriva
Gheorghe Pintilie () [Corola-website/Science/309667_a_310996]
-
restaurante din București și pe Litoral din 1960 până în 1978. Este mult mai obscur decât înainte de război, dar apreciat nu numai de generația lui, dar și de tinerii iubitori de romanțe și stilul cafe concert. De la „Zori de Zi”, „Pescăruș”, „Bordei”, „Feroviar”, „Cinci Lei”, „Unirea”, la Cazinoul de la Mamaia și Satul de Vacanță din Neptun, în toți acești ani era mult dorit, apreciat și a cântat la numeroase evenimente private, nunți, botezuri și petreceri. Frecvent la „Bursă Muzicienilor” de la Podul Izvor
Gheorghe Ionescu Gion () [Corola-website/Science/309745_a_311074]
-
formată din satele Analogu, Corbu, Danciu, Panu, Poiana, Satu Nou, Spria de Jos, Spria de Sus, Târgu Colonești, Valea Mare, Valea lui Matei, Valea Morii și Zapodia, având în total 1925 de locuitori, ce trăiau în 610 case și 8 bordeie. În comună existau trei mori (una de apă pe Zeletin, una de vânt și una cu aburi), trei biserici (la Colonești, Corbu și Spria de Sus), și două școli una la Spria de Sus construită în 1896 având 60 de
Comuna Colonești, Bacău () [Corola-website/Science/310140_a_311469]
-
un titlu de onoare. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Oltenița a județului Ilfov și avea în compunere doar satul de reședință, cu 790 de locuitori, ce trăiau în 159 de case și 28 de bordeie. În comună funcționau o biserică și o școală mixtă cu 21 de elevi (dintre care 3 fete). Anuarul Socec consemnează comuna în aceeași plasă, având în singurul ei sat o populație de 2085 de locuitori. În 1950, comuna a trecut
Comuna Curcani, Călărași () [Corola-website/Science/310317_a_311646]
-
pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015, având codul de clasificare SV-II-m-B-05530. Gospodăria tradițională din localitatea Mănăstirea Humorului, zona etnografică Humor, este un ansamblu reconstituit în cadrul muzeului compus din: casă de locuit, grajd cu șură, celar sau bordei, atelier de tâmplărie, fântână și poartă. Casa de locuit are o compartimentare de tip cameră-tindă-cameră. Tinda are o ușă prin care se realizează accesul în spatele casei. Pereții sunt realizați din bârne fasonate ce au lemnul aparent doar în jurul ferestrelor și
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
cu căruța și pentru diferite activități gospodărești, respectiv paierul unde se depozita fânul. Sub prelungirea învelitorii este târla oilor. Grajdul este ridicat din cununi de bârne fasonate, iar restul construcției dintr-un schelet de bârne înfundat cu scândură. Celarul (sau bordeiul) este o construcție monocelulară din cununi de bârne încheiate în „coadă de rândunică”, fără ferestre și având o ușă solidă la intrare. Celarul este o anexă gospodărească specifică zonei montane Humor. Atelierul de tâmplărie are o singură încăpere care este
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
III, care servește și ca bază de practică pentru studenții Facultății de Istorie din Iași (din 1994 și pentru studenții de la Suceava). - cercetările întreprinse până în 2002 au dus la descoperirea a 13 complexe de locuire (o locuință adâncita de tip bordei și 12 locuințe de suprafață, dintre care două au avut podeaua realizată pe o structură de bârne despicate), peste 40 de gropi menajere (dintre care una a servit la un moment dat pentru depozitarea resturilor unei ceremonii rituale de mare
Nicolae Ursulescu () [Corola-website/Science/308821_a_310150]
-
2 îHR - 1 dHr La Tène ("Gruiul Văcarului"), așezare Hallstatt, o așezare de secol VIII-IX și alta de secol XI-XIII, epoca medievală timpurie. La Comăna de Jos au fost cercetate locuințe săpate în sol la diferite adâncimi, fiind dezvelite 14 bordeie și 18 semibordeie, cu planimetrie diversă, cu instalații de foc constând în cuptoare de piatră și de lut. De asemenea, s-a constatat și existenta instalațiilor de foc amenajate în aer liber (vetre de foc) Este locul în care s-
Comăna de Jos, Brașov () [Corola-website/Science/308909_a_310238]
-
cel care primează în detrimentul personajelor. În acest fel a doua lucrare are ca motor principal al compoziției peisajul cu toate elementele sale compoziționale însușite și asupra cărora artistul a pus accentul. Pictura " În tabără" figurează grupuri de soldați împrăștiate printre bordeiele de pământ aflate pe o colină. Insistența cu care artistul a reprezentat vegetația, panta dealului și elementele terenului accidentat (peste două treimi din suprafața pânzei) pe care se desfășoară scena, dă tabloului un caracter de "peisaj cu figuri" și nu
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
în 24 de rubrici ce conțin următoarele:primăria, poliția, școala nr. 1 și 2, abatorul de vite mari și mici, localul de încasare a taxelor la oborul de vite, o latrina în piața de alimente, cantonul de la bariera Pitești, un bordei al postului de pândă, monumentul eroilor, cinci biserici, trei petice terenuri de cultură și fânețe la Potop, dobândite prin succesiune liberă pe urma defunctului Ștefan Ioniță fără moștenitori, terenul pentru târgul săptămânal donat de locuitori (2 ha), islazul comunal, trei
Găești () [Corola-website/Science/297029_a_298358]
-
Onisiphoropolis, Onisiporopolis. Prima atestare documentara a localității Nisporeni este reflectată în cartea de hotar semnată de domnitorul Moldovei Gaspar Vodă la 4 ianuarie 1618. Conform datelor unei numărări din secolului al XVIII-lea în Nisporeni erau 73 de case și bordeie. Ocupația de bază a localnicilor era agricultură și vităritul. O ramură aparte era cultivarea vitei de vie și pomicultura. Tradițional se cultivă grâu, porumb și cartofi. Ramură zootehnica era reprezentată prin creșterea vitelor mari cornute, căilor, oilor, caprelor și porcinelor
Nisporeni () [Corola-website/Science/305046_a_306375]
-
pentru dinastia țarilor Romanov a Rusiei. Dar tot pe atunci, nu departe, lîngă Mihailovca, avea pămînt mult un moșier Romanov și uneori se crede că satul chiar poartă numele lui. Fapt însă e că aici, în case de lut și bordeie, s-au stabilit niște ciobani și crescători de animale. Evreii adunați de voie, de nevoie n-au protestat, n-au strigat, n-au demonstrate împotriva acestei încercări nesăbuite. Ei au părăsit colonia, începînd chiar cu a doua zi. Cei care
Basarabeasca () [Corola-website/Science/305082_a_306411]
-
cine știe, poate că a și fost cîndva și un astfel început de sătișor. În schimb, locuitorii satului și azi mai denumesc niște mahalale ale Drepcăuților Ceabrău și Zalucea, adică după vechile denumiri ale fostelor sătișoare. Mai există și mahalaua Bordei, a cărei etimologie vine de la un prim bordei, probabil, care a fost cândva așezat aici. Se știe, însă, că au mai fost aici 2 cătune - Ștefănești și Ostrov, unde oamenii primiseră pământ. Ștefăneștii chiar porniseră destul de ascendent, avea deja 14-16
Drepcăuți, Briceni () [Corola-website/Science/305137_a_306466]
-
și un astfel început de sătișor. În schimb, locuitorii satului și azi mai denumesc niște mahalale ale Drepcăuților Ceabrău și Zalucea, adică după vechile denumiri ale fostelor sătișoare. Mai există și mahalaua Bordei, a cărei etimologie vine de la un prim bordei, probabil, care a fost cândva așezat aici. Se știe, însă, că au mai fost aici 2 cătune - Ștefănești și Ostrov, unde oamenii primiseră pământ. Ștefăneștii chiar porniseră destul de ascendent, avea deja 14-16 case, Ostrovul numai 4-5, dar au fost strămutate
Drepcăuți, Briceni () [Corola-website/Science/305137_a_306466]
-
în a. 376 d. Hr. După ea pînă în a. 700 nu a mai vrut nimeni să se stabilească aici, considerînd locul necurat. Numai după o bună perioadà de timp a apărut aici o nouă siliște, alcătuită, mai ales, din bordeie. Care la rîndu-i a fost părăsită și ea. Din cauza năvălirii pecenegilor sau ulicilor. Cele 2 tumuluri din partea de nord-vest și cele 2 dinspre sud-vest rămîn a fi confirmarea urgiilor îndurate de strămoșii cotiujenenilor. Pină nu demult ele aveau înălțimea de
Cotiujeni, Briceni () [Corola-website/Science/305136_a_306465]
-
niscaiva bani și se porneau pe malul opus. "Lingă Cobani, pe malul sting al r. Camenca, în 1958 a fost descoperită o așezare tripolică târzie (sf. mii. II î.e.n.), relatează ESM. S-au păstrat rămășițele unor locuințe de suprafață și bordeie. Cercetările efectuate aici au scos la iveală cioburi de ceramică, bogat ornată, prâsnele și greutăți pentru războaie de țesut, răzuitoare, cuțite și topoare de silex, unelte din corn și os. Au mai fost găsite oase de animale domestice (bou, oaie
Cobani, Glodeni () [Corola-website/Science/305174_a_306503]
-
suporta această grea povară, părăseau casele, se refugiau în codrii de peste lunca mlăștinoasă, acoperită de hățișuri imense și stufării. La începutul veacului al XIX-lea în sat rămaseră numai 88 de familii. O parte din populație își găsi azil în bordeiele de la viile din codru, punând astfel temelia cătunului Sărătenii Noi. În 1803 boierul Costache Sturza obținu de la Ioan Cantacuzino întreaga moșie, dar peste 14 ani, în 1817 ea deveni în părți egale proprietatea Ecaterinei Rosset și a lui Constantin Ghica
Sărătenii Vechi, Telenești () [Corola-website/Science/305219_a_306548]
-
triburi din valea rîului Nipru. Întăriturile cetății sunt alcătuite din valuri înalte și șanțuri adînci. În interiorul ei era săpată o fîntînă, iar lîngă val erau construite locuințele nobilimii, negustorilor, meseriașilor, Giuvaiergiilor. De partea cealaltă a valului, fără întărituri, se aflau bordeiele țăranilor, olarilor, și a altor mici meșteșugari. S-au găsit aici și urme a unor gropi de topire a fierului. În cronicile vremii aceste triburi sînt numite Ulici. Nedorind să se supună cnejilor din Kiev, Ulicii și-au părăsit baștina
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
a doua etapă a bronzului): securi de bronz, cuțite, ace, vârfuri de săgeți etc., din epoca fierului, în special din partea a doua a epocii, care coincide și cu începutul culturii geto-dacilor. La Bălăceanca s-au descoperit două așezări cu zece bordeie și șase locuințe de suprafață. Urme ale unei locuiri îndelungate s-au găsit sub mănăstirea Mihai-Vodă. S-au descoperit: cuptoare de ars oale, cești dacice, o monedă din timpul împăratului roman Galienus, cosoare, râșnițe rotative etc. Descoperirile din secolul al
Istoria Bucureștiului () [Corola-website/Science/306108_a_307437]
-
romanii. Din secolele VI-VII s-au descoperit pe malurile Colentinei și Dâmboviței semibordeie cu o cameră, cu cuptor de gătit și unelete casnice, ceramică. În secolele X-XIV urme de așezări s-au găsit pe malurile tuturor apelor din zonă, bordeie cu cuptoare de gătit și încălzit, ceramică fină, monezi, urme ale culturii "Dridu" La Pipera, în Bucureștii Noi, în Piața de Flori, la Crângași și la Giuleștii-Sârbi au fost descoperite așezări ale populației vechi românești din secolele X-XI, iar în
Istoria Bucureștiului () [Corola-website/Science/306108_a_307437]
-
de nord. Din cauza greutăților de transport ce apăreau în fiecare an, pentru lucrul ce îl prestau, li s-a asigurat de la o vreme existența aici, dându-li-se câte o „fâșioară de pământ”, pe care și-au făcut la început bordeie. Acestea au fost primele așezări de pe moșia Mănăstirii Teodoreni. O nouă serie de muncitori ruteni au emigrat în Moldova pe la 1766, încurajați de agenții boierilor moldoveni, care duceau nevoie de brațe de muncă, pe numeroasele și întinsele moșii. În număr
Burdujeni () [Corola-website/Science/305626_a_306955]
-
solitari, care înălțau rugi pe acest vârf de munte, ca odinioară preoții strămoșilor noștri daci”. Ieromonahul precizează că „încă din secolul al XV-lea, acești călugări s-au adăpostit în crăpăturile stâncilor și în peșterile acestor munți, mai târziu în bordeie de piatră și în schituri de lemn, pentru ca departe de lume și de zgomotul ei să trăiască în abnegație totală pentru Iisus Hristos.” Astfel, „au fost construite și cele două schituri: schitul Sfânta Ana, la 5 km de mânăstire, și
Tăblițele de la Sinaia () [Corola-website/Science/306414_a_307743]
-
seamă. Căutând o oază de răcoare, profesorul intră în curte și este dus de o fată oacheșă într-o căsuță veche unde o babă îi oferă posibilitatea de a alege trei fete în schimbul a 300 de lei. Pe drumul spre bordeiul unde se aflau fetele, Gavrilescu simte în mod inexplicabil o senzație de fericire de parcă ar fi fost din nou tânăr și își amintește brusc de Hildegard, marea sa dragoste. Profesorul întâlnește în bordei trei fete tinere (o grecoaică, o evreică
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
a 300 de lei. Pe drumul spre bordeiul unde se aflau fetele, Gavrilescu simte în mod inexplicabil o senzație de fericire de parcă ar fi fost din nou tânăr și își amintește brusc de Hildegard, marea sa dragoste. Profesorul întâlnește în bordei trei fete tinere (o grecoaică, o evreică și o țigancă) ce îl supun unei probe: el trebuie să ghicească care-i țiganca. Rătăcit în propriul trecut, el nu reușește să ghicească țiganca și se trezește prizonier într-un spațiu labirintic
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]