1,967 matches
-
ducă la ea. Parcă simt pe piele și În nări asprimea plăcută a primăverii nordice care i-a Întâmpinat pe Pușkin și cei doi secunzi ai lui când au coborât din caleașcă și au pătruns pe aleea de tei din spatele brazdelor Încă negre, virgine, ale moșiei. Îi văd limpede pe cei trei tineri (aveau la un loc câți ani am eu acum) urmându-și gazda și două persoane necunoscute, În parc. În perioada aceea, mici violete boțite se ițeau prin covorul
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cântecel, gâfâit, mormăit. Respiră adânc, cu ochii duși, vorbește încetișor și vocea lui e caldă și blândă: Gheorghiță-tată... Să vii în sat la noi când înfloresc pe dealuri prunii... Hiii, băieții-taichii! Hiii!... Aburește pământu'... Ce bine miroase pământu' răsturnat în brazdă... Tresare. Se uită la Gheorghiță cu teamă. Glasul bătrânului se frânge: Așa ne-o fost vorba, Gheorghiță a Marandei? O luași singurel la chișior, cătinel-cătinel... Te-ai stins cum ai sufla într-o lumânare: ești bun la Dumnezău. Își șterge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
teribil, ca gândul și faptul deshumării răzbunătoare a unui cadavru, „redat” în acest sinistru mod familiei, considerată, la rându-i, vinovată, apăsător, greu, ca pământul sub care se culcă, se ascund în disperare de cauză soții Barateli, acoperindu-se cu brazde până la gât, sfâșietor ca eșecul căutării unei „vești” în depozitul de lemne, înălțător, nu numai în finalul lui, în care, jucată de o mare actriță gruzină, Veriko Andjaparidze, apare o bătrână îmbrăcată bizar, cu un rucsac în spate, cu un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
au făcut-o exclusiv din egoism, numai pentru ei, în vederea unor interese și profituri strict personale. * Petru Dumitriu cel de dinainte de 1960 s-a aflat la antipodul a două tipuri de oameni: al celor care nu s-au dat pe brazdă (Ion Vinea) și al celor convinși (Paul Georgescu). Ambele atitudini, repet: ambele sunt preferabile duplicității perfecte în care Petru Dumitriu s-a complăcut. Duplicitate care atinge apogeul în episodul rugăciunilor mentale „rostite” în „altarul” oricărei ședințe - prezidiul: Fiindcă vorbeam despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Că poverile se împart după puterile și slăbiciunile fiecăruia. Că a arăta cu degetul spre acestea din urmă poate fi tot o formă de denunț. Că esențial e ca omul să-și tragă și să-și însămânțeze cât mai temeinic brazda ce i-a fost dată. Tudor Vianu s-a achitat exemplar de „brazda” lui. Prelegerile sale, despre care N. Steinhardt vorbește cu un inadmisibil dispreț, au contribuit în mare măsură ca mulți dintre studenții lui să devină oameni. Cărora să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
degetul spre acestea din urmă poate fi tot o formă de denunț. Că esențial e ca omul să-și tragă și să-și însămânțeze cât mai temeinic brazda ce i-a fost dată. Tudor Vianu s-a achitat exemplar de „brazda” lui. Prelegerile sale, despre care N. Steinhardt vorbește cu un inadmisibil dispreț, au contribuit în mare măsură ca mulți dintre studenții lui să devină oameni. Cărora să nu le poată trece niciodată prin cap sinistra idee de a folosi ferăstrăul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
paznicul de la grajdurile colectivei”, a dărâmat tot ceea ce zidise cu eforturi supraomenești, până la acea vârstă, a dărâmat tot ceea ce construise cu sudoare și cu cheltuială de la tinerețe, o viață de om, și s-a mutat, pentru ca să poată tractoarele să tragă brazdă dreaptă peste gospodăria lui Cristache Moise. A avut totuși tătica „noroc” pentru că peste drum de gospdăria părinților, își construise și fratele Dinu o gospodărie aproape ca cea a părinților. A avut „noroc” pentru că tractoarele au trebuit să treacă și peste
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
țâța-n piept Mândro, mândrulița mea. Compusese căpitanul Pasăre, de la altă companie, pe melodia unui marș de Alexandru Marian, comandantul muzicii militare a Regimentului 28 Infanterie-Ismail un marș care-ți mergea la inimă. Îmi amintesc câteva versuri: Am lăsat în brazdă plugul În seama părinților și-am pornit peste Carpați La iubiții noștri frați. Din lipsă de bani nici gloanțe nu prea erau și nici trageri. Intr-o seară eram de santinelă la un depozit de îmbrăcăminte iar căpitanul Pasăre era
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
să dea înapoi zahărul și uleiul pentru că nu le-au dat la bețivanii ăia de tractoriști rația! Păi, dacă ne luăm după proasta asta, noi nu mai putem lua nimic! Las-o, cumătră, că-i flămândă, se dă ea pe brazdă! Ai văzut mata pe cineva să aibă borcanul cu miere în mână și să nu-și lingă degetele? 95 Încet, precum intrasem, am ieșit pe poartă fără a fi auzită de cele două cumetre, lăsându-le prinse în discuție și
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
douăzeci, douăzeci și unu de ani. Bobu a fost mai "norocos", supraviețuind unei detenții neîntrerupte de peste douăzeci de ani. Ce viitor poet? Ce previziune a genialului Enescu? Răul a fost mai genial decât Enescu. * Ion Bobu, nume de pământ, de țarină, de brazdă, de pâine, m-a găsit de îndată după detenția lui atât de cumplită, cumplită și prin durată, la spitalul unde lucram unde am lucrat o viață. Simplu, fără efuziuni, mi-a cerut cărți pentru a se înscrie la admiterea din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
orice: spitale, școli, facultăți, administrație, firme, ferme, ziare, televiziuni. Cât de departe suntem noi, cei care lucrăm în toate acestea, de omologii noștri europeni vom vedea foarte curând. Clanurile noastre de distribuit privilegii pe criterii nonprofesionale vor îngăima nostalgico-dacic: „barză, brazdă, viezure, mânz”. Contribuabilii vor descoperi însă că este mai rentabil să importe medici, profesori, administratori, manageri, jurnaliști. Europenii „gulere albe” vor descoperii că există locuri de muncă degrabă vacantabile, fiindcă guvernanții acestei țări și conducătorii de instituții au fost prea
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
anecdota despre dacii liberi care, atunci când s-a instaurat administrația romană promițând o limbă de circulație internațională, o civilizație cu terme, viaducte, drumuri pietruite, îngăimau pe margine, ca semn suprem al rezistenței, cuvintele dacice rămase și acum în limbă: barză, brazdă, viezure, mânz și crezul autolegitimator pentru viitorime: Suntem aici dintotdeauna! Anul 90 se clonează la scară universitară. Disjuncția principală este între cei care au trăit tranziția ca bursieri internaționali și cei care „au mâncat salam (universitar) de soia”, în timp ce primii
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
noi avem probleme cu fundamentul autonomiei personale, discernământul? Maniheismele au efecte patologice, oriunde se manifestă. Dorința celor „noi” ca să ne evaluăm după competitivitatea internațională este pe deplin legitimă. Altfel rămânem un trib retardat, îngăimând ceva de interes etno-antropologic despre „barză, brazdă, viezure”. Dorința celor „vechi” în sensul unei minime recunoașteri și gratitudini din partea celor care îi urmează este la fel de legitimă. Datul anarhist cu parul în tot ce există și nu ne seamănă, la fel ca și ținutul cu dinții de scaun
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
puteri discreționare. Desigur, curând vom începe să criticăm birocrația de la Bruxelles, nu doar pe cea autohtonă. Dar ce șansă extraordinară să nu ne mai raportăm doar la „tribul” nostru, complexați față de lumea largă! Probabil mulți vom îngăima, asemenea dacilor: „barză, brazdă, viezure, mânz”. Foarte bine. Să ne gândim că încet, încet, micile noastre frecușuri între „olteni”, „ardeleni”, „moldoveni”, „regățeni” vor fi doar istorie înduioșătoare. Vom avea alți subiecți de ironie și, mai ales, vom deveni un vast subiect de ironie ca
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
buciume și fluiere, o asistență impresionantă. Înhumarea s-a făcut în cripta arhiereilor bucovineni din cimitirul ortodox din Cernăuți. Iată icoana adevărată a vieții lui Nectarie stins prea devreme și în vârstă de numai 60 de ani. A pornit de la brazdă, ridicându-se din acea plămadă a poporului bucovinean din care răsar și vor răsări întotdeauna adevărații luminători ai inimii și ai minții. Necrologuri și cuvinte de tristețe la înmormântarea mitropolitului Nectarie Cotlarciuc Dintre necrologurile susținute la înmormântarea mitropolitului reținem „Cuvântul
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
rîzînd sub o mustață groasă, albă și zbîrlită așa cum a fost popularizat de caricatura lui Léandre în "Rire", pe cînd era Șef de protocol la Quai d'Orsay. Om plăcut, pasionat de muzică, ducea o politică concepută să "dea pe brazdă" Austria, prin acordarea de împrumuturi franceze, dar care pînă la urmă s-a soldat doar cu beneficiile încasate de Germania. De aceea, Austria va întîmpina o puternică opoziție din partea colaboratorilor domnului Crozier ministrul Guillemin (mai tîrziu ministru la Atena și
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
plutind prin pădurile întunecate le descria cu atîta simplitate. Versurile lui Verlaine, citite cu voce tare de Claudel, căpătau un accent de neuitat, făcîndu-te să-ți ții cu greu emoția. Ca prin farmec, discursul său greoi ce evoca plugul trăgînd brazdă prin pămîntul plin de mușuroaie devenea ușor și supranatural. Ambasada britanică îl avea în fruntea ei pe sir Georges Clark care, numit la Paris, lăsa locul lui Ovay. Președintele Roosevelt, proaspăt ales pentru prima dată, trimisese în Belgia pe unul
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
de beteală aurie,- Și gura, și gropița din bărbie... (Chiar nasul e-un motiv de poezie...) Bucata antologică este descrierea secetei din Cetatea soarelui, viziune hugoliană tratată în colori de carte bisericească: Pământul e vânăt,- și-adînc împietrită Puterea rodirii în brazda lihnită; Un râu de cenușă e holda de grâu În care an-vară intrai pîn' la brâu; Cuptor e pământul - văzduhul dogoare, Și zorii n-au rouă, și-n murg nu-i răcoare. Reprezentativă este și tălmăcirea în versuri a Cântării
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
opinci. Priam își ține sculele, ca fetele de țară zestrea, prin sipete. Prânzurile sunt hoțești, după tipicul Filimon și Hogaș. Tălmăcitorul își adună forțele lexicale acolo unde comparația este mai rurală: Cum pe la țară venind din laturi protivnice argații Seceră brazde prin holda de grâu sau de orz pe pământul Unui bogat moșier și dese poloagele pică; Astfel troienii și aheii se tot secerau cu grămada, Unii la alții sărind și nimenea nu se da-n lături. Odiseea, fiind tradusă în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
câteva exemple. Eminescu place păturii culte. Chipul cum privește el amorul, femeia, de pildă, este chipul cum o privește această pătură. El, ca și pătura cultă, dorește o femeie molatecă, frumoasă, eterică, cu care să steie "pe prispa cea de brazde", cu care să se consoleze de decepțiile vieții. Închipuiți-vă acuma un țăran, destul de cult ca să înțeleagă arta, care muncește pământul 16 ceasuri pe zi și 1 Desigur, nimenea nu poate contesta că un geniu sau un artist mare, dîndu-ne
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
dacă amintesc zicerea lui Ovidiu că grecii cei țîfnoși din Dobrogea vorbeau o limbă care suna mai mult a getică atunci sîntem obligați de logica adevărului să acceptăm că zisa lui Iordanes este adevărată, adică toți ,,s-au dat la brazdă” după leges bellagines. Afirmația episcopului get este întărită de suedezul Carolus Lundius ce a scris o carte Zamolxis, Primus Getarum Legislator, tipărită în anul 1687 care spune fără nici o ezitare că legi- le naționale ale goților și vechilor suedezi sînt
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
paznicul de la grajdurile colectivei”, a dărâmat tot ceea ce zidise cu eforturi supraomenești, până la acea vârstă, a dărâmat tot ceea ce construise cu sudoare și cu cheltuială de la tinerețe, o viață de om, și s-a mutat, pentru ca să poată tractoarele să tragă brazdă dreaptă peste gospodăria lui Cristache Moise. A avut totuși tătica „noroc” pentru că peste drum de gospdăria părinților, își construise și fratele Dinu o gospodărie aproape ca cea a părinților. A avut „noroc” pentru că tractoarele au trebuit să treacă și peste
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
albiei râului Bahlui, s-a constatat că procesul de alunecare tinde spre o stabilizare relativă, limitele alunecării fiind aproape aceleași ca cele conturate în luna ianuarie 1997. Baza alunecării este în general stabilă, nepericuloasă, avansarea ei peste terenul stabil, gen brazdă întoarsă fiind mică. Tot în luna martie 1997, s-a constatat o nouă alunecare de teren, limitrofă alunecării produse în decembrie 1996, în jumătatea superioară a laturii vestice. Alunecarea este de tip detrusiv-delapsiv, dar fără caracter indus. Afectează până în prezent
Impactul antropic şi riscurile induse asupra reliefului în Podişul Moldovei by Margareta Negrea Vacarita () [Corola-publishinghouse/Science/91570_a_93219]
-
ori, au provocat nu numai pagube în agricultura comunei, dar și distrugeri materiale, exemple putând fi date în acest sens în S Țibănești. Alunecările de teren reprezintă categoria cea mai importantă de deplasări de teren, acestea având diverse forme: în brazde, lenticulare, în valuri, mixte, de asemeni ele putând avea diverse stadii de dezvoltare: stabilizate, semiactive active. Alunecările stabilizate și semiactive sunt pe tot cuprinsul comunei, iar ele au o folosire dominantă pentru plantații cu viță de vie și pomi fructiferi
Impactul antropic şi riscurile induse asupra reliefului în Podişul Moldovei by Margareta Negrea Vacarita () [Corola-publishinghouse/Science/91570_a_93219]
-
călit de fier și sufletu-i de crin nu mai înfrânge codrii și nu mai supune munți. Țăranul nu mai este rugătorul de altădată, care parcă la dangătul de clopot, când ajungea pe ogor, îngenunchia, făcea semnul crucii, apoi răsturna brazda până la apusul soarelui când iar îngenunchea și mulțumea cerului care i-a dat puteri. Cei care conduc azi destinele neamului, lăutari, slugi, bufoni, plebe plină de moravuri și perverși, se joacă de-a moartea cu viața și istoria neamului nostru
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]