4,934 matches
-
pâinea prăjită și cafeaua de la ceainăria în care am intrat n-aveau nici un gust. M-a întrebat cu ce se ocupa tatăl meu, dacă am avut note bune la liceu, în ce lună m-am născut, dacă am mâncat vreodată broaște etc. Mă durea capul pur și simplu, așa că, de îndată ce-am terminat de mâncat, i-am spus că trebuie să plec la muncă. — Nu ne mai întâlnim? m-a întrebat ea cu o privire languroasă. — O să ne mai întâlnim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cupolă, după modelul iconografic renascentist, creștin și ebraic, În care Templul din Ierusalim era reconstituit după modelul moscheii lui Omar. Peisajul din jurul turnului era incongruent și incongruent populat, cum se Întâmplă În acele rebusuri În care vezi un palat, o broască În prim-plan, un catâr cu samar, un rege care primește un dar de la un paj. Aici, În stânga, jos, un gentilom ieșea dintr-un puț, agățându-se de un scripete fixat, cu niște vergele absurde, Într-un punct din interiorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
goale de cartușe și felurite resturi, care după 8 septembrie nu lipseau: caschete vechi, cartușiere, ranițe, uneori cartușe Încă neatinse. Pentru a utiliza un cartuș Încă bun, se proceda așa:. ținând tubul În mână, se introducea proiectilul În gaura unei broaște de ușă și se strângea bine; glontele ieșea și ajungea să facă parte din colecția specială. Tubul era golit de pulbere (uneori era vorba de niște șuvițe subțiri de exploziv fără fum), ce era apoi aranjată În forme șerpuitoare cărora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
după Lichtenstein și fuseseră cumpărate În bloc de anticari. Dar alături, asaltate de cei mai tineri, se aliniau alte mașinării, cu ecranul fluorescent, pe care planau În escadre păsări de pradă pline de ținte, kamikaze din Spațiul Extraterestru, sau o broască sărea de colo-colo, emițând niște orăcăieli În japoneză. Barul Pilade era acum o fulgerare de lumini sinistre și poate că prin fața ecranului de marcă „Galactica”, trecuseră și curierii din Brigăzile Roșii cu misiuni de Înrolare. Dar cu siguranță că trebuiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Dacă-i pe-așa”, zise Diotallevi, „ceea ce mi-a plăcut mai mult este această trecere În revistă a științelor fortiene”. „Acestea fiind ce?” „De la un anume Charles Hoy Fort, care strânsese o colecție imensă de știri inexplicabile. O ploaie cu broaște În Birmingham, urmele unui animal fabulos În Devon, scări misterioase și urme de ventuze pe coama anumitor munți, neregularități În preajma echinocțiilor, inscripții pe meteoriți, zăpadă neagră, furtuni cu sânge, ființe Înaripate la opt mii de metri pe cerul orașului Palermo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
o jumătate de lume. Acum Ei Începeau să-și prezinte nota de plată. Eram și eu o albină și alergam către o floare, dar Încă nu știam acest lucru. 46 În timpul zilei te vei apropia de mai multe ori de broască și vei rosti cuvinte de adorare. Și vei cere să săvârșească minunile pe care le dorești... În timpul acesta vei ciopli o cruce pe care să o jertfești. (Dintr-un Ritual al lui Aleister Crowley) Agliè locuia pe lângă Piazzale Susa: o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
lovit. Mă întristez groaznic, mă frâng de mijloc: - Ce vrei să fac? Nu avem casă, tu nu ai încă serviciu, cum vrei să fac propuneri concrete? Hălăduim încă două ore prin bezna cartierului, apoi ne întoarcem frânți. Bag cheia în broască, răsucesc ușor, deschid ușa cu băgare de seamă. Imediat capul cu bigudiuri al lui madam Ciolpan se ivește din dormitor: ce s-a întâmplat? Fața ei exprimă indignare, stupizenie, frică. Poate e doar din cauza bigudiurilor, poate se teme că poliția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mai taci! Zbieri de parcă ți s-ar arde circuitele din stomac! L XXIII A doua zi ne plimbăm musafira prin Muzeul Satului. Cel mai mult îi place o casă din lemn cu peretele frontal ciuruit de găuri. Sunt de fapt broaște false pentru cheia din lemn. Țăranul își putea lăsa liniștit cheia la vedere. Dacă voia să-l calce un hoț, trebuia să încerce vreo optzeci de posibile încuietori. Înainte de a lua trenul spre Sofia, Maiko vrea să ne cinstească la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
tărăgănelile transportului în comun. Scoteau o chirie mică pentru că picau pe capul unei băbuțe centrale și îi împuiau capul cu setea lor de cultură, cu seriozitatea și cinstea lor, cu faptul că ar fi putut oricând să-i repare ușile, broaștele, caloriferul, motanul, că sunt chiriași de bază, care vor să păstreze camera cel puțin un an. Bineânțeles că după cel mult trei luni, când fasolea și cartofii erau pe sponci, dispăreau. Niciodată fără să plătească, însă. În fond oamenii erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și la Piața Matache. Restul de 9% au fost de părere că, dacă tot s-a demolat Mănăstirea Văcărești, iar în locul ei comuniștii au săpat o groapă mare, pe fundul căreia băltește apa de ploaie, crește papura și se înmulțesc broaștele, să se facă acolo Dracula Park ăla, să vină americanii, să se mânjească pe bot cu bulion, să dea ei frumușel câte treizeci de parai pentru fiecare liliac atârnat de tavanul Peșterii Muierii. Așa, să sugem și noi sângele altora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
aveam cine erau. Zâmbea, mă privea cu coada ochiului și nu se dădea plecată. În cele din urmă a căzut noaptea. Eu m-am întins îmbrăcat pe pat, ea a vrut să doarmă pe un fotoliu rabatabil. Greierii scârțâiau isteric, broaștele orăcăiau pe uliță, lumina lunii se strecura pe fereastră în camerădibuise un tunel printre crengile salcâmului, deasupra gardului. Deodată m-am trezit cu ea lângă mine. Pur și simplu s-a întins alături, cu capul răsucit spre ușă. Vedeam doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
În livezi se văd pomii înfloriți, natura s-a îmbrăcat într-un verde crud. În pădure, ursul și-a reluat plimbarea ca un domn stăpânitor, iar albinele au început să strângă polenul florilor. De lângă lacul din padure se aude orăcăitul broaștelor. Primăvara, așezată în fața oglinzii, se dă cu puțina pudră pe fețișoara ei și parcă deodată s au auzit niste șușoteli. Știți cine erau? Copacii, îmbrăcați în haine de sărbătoare, prinseseră viață, iar acum stăteau la taifas. Aceasta și-a aranjat
Arta si creatie in anotimpul primavara. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Voloşciuc Cristina Maria () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2335]
-
adăposti la umbră își vor uita vorba până-n noaptea următoare. Mai țineți minte râul ? Prin părul răvășit acum zac zdrobite urmele podului de altădată. Pasul său este lin și unduitor. Între firele sale sticloase dansează peștii. În pieptul său nămolos broaștele rostesc o rugăciune începătoare. Resturile execuției sunt date înapoi celor care le revendică. Sfios simte deja o urmă de regret. În parc se reface tot ce s-a stricat. Unii mătură curățind gunoaiele scoase de vânt în cale sa. Drujbele
Prin urmele noptilor ude de primavara. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Coman Octavian () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2333]
-
parează Iepurele. Am început să ne obișnuim cu ele, pe cuvântul meu de cavaler, sare Bursucul. Asta-i bântuire reziduală, zău. Mai schimbă placa. Măgulește-ne! Renunță la banalități. Surprinde-ne și tu, cu ceva nou. Îndrăzniți...?!? Șopârlelor! Șobolanilor! Gândacilor! Broaștelor! Câinilor! Măi, măi, măi! Acu' am trecut, de la gărgăuni, la atacuri sub-urbane, sub centură, carevasăzică, face Bursucul. Trist, domnule, trist, trist, trist! Ș-apoi ce, ai probleme de vedere, cumva? insistă Iepurele. Ai glaucom? Noi suntem două capete: un Iepure
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
da, îl îngână Dan, malițios. Mecanismul alegerii... Înțelegem! Exact! i-o taie Bursucul. Să nu mai pierdem vremea. Să pătrundem! Continuăm in situ, dacă vreți, captivanta noastră conversație. Cheia mânuită de Avocat se afundă scrâșnit și culisează îndărătnică, în ditamai broasca mânăstirească, iar ușa greoaie se îndepărtează, în fine, de canat. Pășind prudent, Fratele se strecoară cel dintâi, pipăind pereții de la intrare, cu acribia orbetelui, în căutarea unui întrerupător. Nu aprideți lumina! rostește calm Arhanghelul. Nu va fi nevoie. Își făcuseră
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
oglindă cu puful de pudră într-o mână și batonul de roșu în cealaltă, ca o porumbiță bătrână și cochetă. ― Sărut mâna, doamnă Alexandrescu! strigă Titu amabil ca totdeauna, scoțând din buzunar cheia de la camera lui și potrivind-o în broască. ― Bonjur, bonjur, domnul... răspunse gazda încîntată de chiriașul ei, care se purta atât de cuviincios. Dar ce ești așa de grăbit? Poftim încoace nițel, că doar n-am să te mănânc, adăugă apoi cu glas de sirenă răgușită, continuând operația
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
lui. El o apucă de mînă: ― Ți-e frică de mine?... Spune drept!... Se poate?... Și eu numai pentru tine n-am rămas la București, de dragul tău... Fata încercă iar să se apropie de ușă. Atunci tânărul întoarse cheia în broască și o cuprinse de mijloc, continuând cu același glas lacom și fierbinte: ― De ce nu vrei să râzi nițel, Gherghino?... De ce te uiți așa? Nu, nu, nu vreau să te uiți așa! Îi sărută gura, ochii, obrajii. Gherghina murmură: ― De ce-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
avem unde să stăm împreună alături... Tanța purta pe față un surâs curat de fericire. Ei toate i se păreau acuma fermecătoare. Se așeză simplu pe marginea patului, uitîndu-se cum Titu punea două lemne în sobă, cum întorcea cheia în broască... De-abia când el îi luă capul în mâini și o sărută pe buze mai apăsat ca altă dată, avu o tresărire și murmură cu o imputare șovăitoare: ― De ce-ai încuiat ușa? Întrebarea însă rămase suspendată în aerul îmbîcsit
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ne erau inamici, au parașutat deasupra țării noastre o insectă numită Gândacul de Colorado care se înmulțea foarte repede și distrugea culturile de cartofi. Pe ulițele satului și la școală erau afișe cu imaginea acestui gândac care avea mărimea unei broaște țestoase care trăiește și pe la noi. Era colorată cu roșu și puncte negre. Semăna cu o buburuză. La școală ni s-a spus să căutăm zilnic prin cartofi ca să găsim unul sau mai mulți gândaci și să-i predăm la
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
a plăgilor Egiptului sunt obișnuite în Egipt. De exemplu, se poate - sau se putea înainte de construirea digului Asuan - observa în fiecare an, primăvara, apa schimbându-se în sânge când Nilul, mărit datorită ploilor căzute în Africa centrală, transportă argilă roșie. Broaștele, țânțarii, muștele, lăcustele, bolile și epidemiile erau fenomene obișnuite în Antichitate. Numai grindina este un fenomen foarte rar în Egipt. Povestirea biblică dedică acestei plăgi mult spațiu, tocmai pentru că este neobișnuită, însă nu imposibilă (Ex 9,13-35). Plaga întunericului (Ex
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
ne-a tăiat respirația. Erau peste cincizeci, reprezentând tot felul de animale blânde, veverițe cu cozi groase și răsucite, iepurași albi, cai cu balansoar, căprioare din Disney, broscuțe cu ochi albaștri. Se mai aflau rachete roșii și verzi, butoiașe roz-transparente, broaște țestoase și girafe cu gâtul lung și coada mobile. Cu o seară în urmă nu fusese acolo nimic, iar noi veniserăm de dimineață. Nici în zilele următoare nimeni în afară de noi nu a dat târcoale castanului. Pur și simplu, am conchis
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
îi zicea ea Mendebilului. În cameră erau surprinzător de multe jucării, cele mai multe demontate. Nu ai fi găsit o mașinuță întreagă. Dintr-o salvare rămăsese numai caroseria, pe când motorașul cu roți dințate și volant zăcea într-alt colț al camerei. O broască de tablă era desfăcută în două și, ca un maț lucitor, arcul ieșise din locașul său. O pușcă fără trăgaci era azvârlită sub scăunelul cu spătar roz, lăcuit. Pe rafturi se aflau și cărți, dar nu câte crezusem, cele mai multe subțirele
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pentru că atunci frățiorul meu avea doar câteva luni. Peste alte câteva avea să moară de dublă pneumonie.) Ieșeam cu ea și mergeam uneori la solar, un loc cu nisip. Acolo, scobind în nisipul din ce în ce mai ud, am dat odată de niște broaște râioase enorme, tăvălite prin nisip de arătau ca niște prăjiturele mișcătoare, dar cu mari ochi limpezi, omenești. Ne mai jucam de-a roata, apucîndu-ne unul pe altul de picioare și rostogolindu-ne astfel, când pe spinarea ei, când pe a
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
muiate în sânge. Unii erau subțiri și uscați, ca tarantulele, cu burți negre sau palide, cu cruci sinistre sau pete purpurii, ca de seringă; alții sferici, cu firele picioarelor de zece ori cât corpul. Printre ei, păianjenul păsărar, cât o broască mare, negru și păros ca un sex grotesc, era însăși groaza. Gina abia dacă-și rnai putea muta privirile de pe corpul acela cu cheliceri la fel de păroși, împinși în față. Își rășchiră degetele mâinii stângi și le lipi de sticla rece
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în vitrine, erau așezați deasupra lor. Iar înăuntru, în zeci de cilindri de sticlă, putrezeau în zeamă albăstruie pești palizi, cu ochi bulbucați: peștele-balon, peștele-arici, peștele-lună, rândunicile de mare cu aripi ca ale păsărilor, roșcate, cu striații portocalii. Salomîzdrele și broaștele, de la brotăcel până la râioasele cu ochi omenești și la marea broască neagră de Titicaca, cântărind un kilogram, nenumăratele reptile: hatterii, varani, cameleoni (dar cu culorile duse) păreau ieșite din tratatele de demonologie, din Maleus Maleficarum. Veninul mustea în aceste ființe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]