3,109 matches
-
malul Sucevei. Era o plăcere să vezi cum reînvie fiecare salcie, fiecare răchită sau arin! De aceea și grupul de pe ulița noastră era printre primii care cobora la gârlă. Treceam primul "braț" al râului pe o punte improvizată dintr-un buștean prăvălit peste maluri și lunca ne aparținea. Întâi ne îndreptam spre sălciile pletoase, ce păreau că plâng deasupra albiei. Ce minunate erau ramurile înverzite! Mâțișori pufoși ne îndemnau să ne apropiem. Fiecare, ne-am luat câteva crenguțe și nu ne
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
aflaseră în drumul șuvoiului dezlănțuit, stâne de oi cu tot cu țarcuri, cabane și ustensile de oierit erau învârtejite de curentul amețitor, porci și scroafe cu purcei pluteau cu burta-n sus pe apa învolburată. Un cal își odihnea botul pe un buștean, așteptându-și cu resemnare sfârșitul; epuizat, nemaiavând putere să lupte, capitulase și acum aștepta lovitura de grație, privind cu ochii mari și înlăcrimați spre cerul pururea nepăsător. Alături de el, pe o grindă lungă și afumată, silueta unui om care își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
aflaseră în drumul șuvoiului dezlănțuit, stâne de oi cu tot cu țarcuri, cabane și ustensile de oierit erau învârtejite de curentul amețitor, porci și scroafe cu purcei pluteau cu burta-n sus pe apa învolburată. Un cal își odihnea botul pe un buștean, așteptându-și cu resemnare sfârșitul; epuizat, nemaiavând putere să lupte, capitulase și acum aștepta lovitura de grație, privind cu ochii mari și înlăcrimați spre cerul pururea nepăsător. Alături de el, pe o grindă lungă și afumată, silueta unui om care își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
la linotip, la calandru, la rotativă, la fălțuire, oriunde în tipografie sau la depozitul de expediție era nevoie de bani sau udeală. Altfel, nimeni nu lucra. Plus că trebuia să ne facem rost singuri de hârtie. Fabricile de profil (Bacău, Bușteni) îți livrau materialul pe care se imprimă (chiar cu repartiție guvernamentală) numai dacă dădeai din urechi. N-aveam un administrator care să alerge cât de cât, nu aveam o rabla de utilitară, nimic! Numai o inima tânăra, nebună, nebună și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Tăut (6987-ad finem) Diaci: Borcea, Mateiaș Alexa. Efrem Hurul din Suceava Isaia Susmanovici Bârlad. Andronic din Suceava. Vulpaș " " Coste, fratele lui Ion, dascalul din Suceava. Nume proprii: Lazăr Piscu Mănăilă Marușca Mihăilă și Pițurcă nepoții lui Poiană Dan. Mireca Cozma Bușteanul Marcu Anușca Neacșa Costea Sărăcină Gavril Hubiș Nastasia Marina Vasco Iurie Serban 6986: Egumenul Putnei: Kir Iosif. 200 zloți tătărești, o moșie. Pecete: Exerga: Eu Ștefan Vodă Domnul pământului Moldovei. Cap de bou, cu stea între coarne, cu soarele în stânga
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
din pârăul Prigoanei. 12. Când s-a dus Loiz Broz să spuie o vorbă femeii cu care se avusese bine, tocmai la Maramureș. 13. Căpâlnarii și Lăzurenii lucrează la plăvii. 14. Dramele puhoaielor când vine Frumoasa mare și se frământă buștenii. 15. Vorbele și comenzile lucrătorilor la jipi și ce face caimanul la colibă filologie complicată. 16. Primăvara când încep a trece poienarii cu oile în sus. Muntele Pătru. Drum la Tărtărău și Novaci. 17. Despre lipan pescuit în Lorcum și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pepene verde și pepenele galben ("lubeniță" "harbuz" și "pepene" "zămos"). La București n-am auzit decât o expresie pentru lemnele întrebuințate în gospodărie: "a sparge lemne". Lemnul se "despică", "se curmă", "se taie". Se "sparg" cu toporul numai rădăcinile de bușteni. Cearceaf, ciorap, turcisme, față de prostire și colțun. 1956 EPITAF* (Găsit între hârtiile rămase de la un vechi poet ieșean) Costică Arsenescule, În viață tu umblași Cu caii nărăvași Cu caii de cotigă La noi la Călărași. Decât o viață crâncenă Cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Dar Dumnezeu ca un sfânt/ Săvai mare pe pământ,/ Lăs’o ceață de ’ngrozit:/ Negură până ’n pământ,/ Mistriceanul a rătăcit!/ Acum el rătăcia/ Și firea el ș-o pierdea,/ Toată noaptea că umbla,/ De toți bulgări să lovia/ Și buștenii că-i bătea./ De toți rugii să ’ncurca/ Și pe nimeni n’auzia./ Nici un foc nu să vedea./ Nici un amânar n’avea,/ Ori vreo dalbă pelinariță,/ Ori vreo mică esculiță,/ Ori vreo așchie de creminiță,/ Ca să-și facă luminiță,/ Să
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
trebuiau să îndure pe o durată variabilă privațiuni și chinuri, să se supună la probe primejdioase și să experimenteze prin intermediul recuzitei terifiante din scenariul inițiatic iluzia morții, reînvierii și a contactelor cu lumea spiritelor”. Zdrelirea pe drumul cu piedici (bulgări, bușteni, tulpini cu țepi) imprimă efortul inițiatic în trupul pe cale să sufere o mutație și, în același timp, sugerează luarea de la început a capacităților locomotorii, la fel cum neofiții din comunitățile primitive învață din nou să mănânce: „în cultul majo din
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
William S. Burroughs JUNKY PROLOG Mam născut În 1914 Într-o casă de cărămidă cu două etaje, solidă, Într-un oraș mare din Midwest. Părinții mei erau Înstăriți. Tata deținea și se ocupa de o afacere cu bușteni. Casa avea În față o peluză, În spate o curte cu grădină și un iaz cu pește și era Împrejmuită cu un gard de lemn. Mi-l amintesc pe lampagiu aprinzînd felinarele cu gaz și Lincolnul enorm, negru, strălucitor, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
pe care o cam tot repeta, schimbând ici colo câte ceva. Plimbându-mă fără nici un rost, negăsindu-mi liniștea și locul, dau peste o stivă de lemne de foc care scăpase de frigul iernii ce trecuse, nefiind arse, depozitate în spatele cabanei. Bușteni de stejar de diferite dimensiuni, stivuiți, așteptau parcă să aleg unul dintre ei. N-am mai stat prea mult pe gânduri și am și ales unul pe măsura poftei de sculptură pe care o aveam. Îmi găsisem de lucru după
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
pasența. Nae e furnizorul meu de materie primă narativă. Dacă stau să mă gândesc bine, io de la el am învățat să scriu, pentru că, așa cum îi spune și numele, Nae Stabiliment e o instituție. Se manifesta în bucătăria bunică-mii din Bușteni, o bucătărie igrasioasă, joasă, cu pereți umezi, cojiți, și o chiuvetă care țârcâia încontinuu. Se spârcâia. Un zgomot intermitent, supărător. O bucătărie importantă, pentru că aici își bea cafeaua cam toată strada pe care locuia bunică-mea. Din când în când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
miroase a urs peștera. Încins miroase, stătut. Între rugi de zmeură și ferigi buboase. Femeile n-aveau dreptul să pătrundă acolo. Doar războinicii. Spune și asta ceva despre originea sacrului. Și războinicii ăștia, odată, au atacat un trenuleț care ducea bușteni la Fabrica de Hârtie. Pe mecanic l-au imobilizat și l-au legat de un copac. L-au lăsat acolo, la Stâlpul Infamiei. O față palidă ca mecanicul nici nu merita un alt tratament. Unul care se îmbăta de trei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
un centimetru. Deși am vrut să scriu un roman pășunist sincer, al dracului de sincer, dacă așa ceva e posibil. Tocmai ca să le dau peste nas pășuniștilor de circumstanță. Nu voiam să-mi stric mâna. Publicasem în Miorița un reportaj despre Bușteni. Vorba vine publicasem, pentru că S.P., trebuie să mărturisesc, era cel care mi-l coafase în așa fel încât să aducă cu ce se cere în redacție. El scrisese cam jumătate din text. Io făcusem documentare, iar el introdusese niște fraze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
dintre personaje ar fi putut fi bunicul meu, pe care nu l-am cunoscut io prea bine, dar, din câte mi s-au povestit, era un om. Io-l mai țin minte doar cum stătea pe prispa casei lui din Bușteni și juca table cu un vecin, Mitică. Muncitor, ceva, prelucrător prin așchiere, n-am date suficiente. Jucau cu niște piese murdare, pe care bunicul meu se jura că, atunci când o să aibă timp, sigur o să le spele c-un pic de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ziua se încheiase ca de obicei: Cameniță trăsese un chef, cu băutură multă, cu haleală, cu lăutari și cu câteva muieruști noi, prospătură, dar prost alese, cam fără vlagă, cam sfioase cu p... Mulțumit de sine, mai-marele regiunii noastre adormise buștean, sforăind de se cutremurau pereții: deja tovarășa Cameniță, obișnuită cu „programul“ său, dormea separat, se retrăsese de câțiva ani buni în altă aripă a uriașei vile pe care o ocupau. Totuși, în noaptea aceea, atipic, tovarășul Cameniță, care avea somn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
zis cu multă înțelegere inginerul Vrabie. De la zece e altceva. Unii cam exagerează cu cărucioarele astea. Susurul izvoarelor din piscină Carlotei i-a murit iarăși o mătușă. Biata fată, cum vrea să plece și ea undeva, la Agigea sau la Bușteni, să se odihnească un pic, cum îi moare o mătușă bogată la Viena sau la Stockholm. De zece ani nu face altceva decât să vândă sau să reconstruiască vile. Și, bineînțeles, să numere bani. „Ce bine de tine c-ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
poate izvoarele din piscină aproape că acopereau convorbirea, m-am interesat când avea să mai vină în România. „Ce drăguț din partea ta că mă întrebi“ - a zis Carlota -, fiindcă am o mică rugăminte. Caută-mi o cameră la particulari, la Bușteni. Ceva simplu, să uit de toate, să dorm și eu zece ore fără să mai visez trenuri, camioane, notari și transatlantice.“ Am consolat-o zicându-i că poate să vină oricând, deoarece aveam o mătușă care dădea camere și cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
repede, iar noi am rămas tot ancorați; s-a anunțat că plecarea va avea loc În următoarea după-amiază. Încrezători că Încetineala proprietarului putea să Însemne o Întîrziere a plecării, și În nici un caz o plecare Înainte de termenul anunțat, am dormit buștean. După ce am făcut o plimbare am mers pînă la bibliotecă, unde a dat buzna asistentul, extrem de agitat, să ne anunțe că El Cisne avea să ridice ancora la 11.30. Era deja 11.05. Ne-am adunat În grabă lucrurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
asfaltul era bun și peisajul părea chiar frumos (deja se Întunecase). CÎnd am ajuns la destinație, cerul se lumina. Eram complet epuizat. Am căzut lat Într-un pat pe care l-am Închiriat cu jumătate de bolivar și am dormit buștean, ajutat și de injecția Însemnată de adrenalină pe care mi-a făcut-o Alberto. ESTE EXTRAÑO SIGLO VEINTE Acest ciudat secol XX Partea cea mai urîtă a atacului meu de astm a trecut, iar acum mă simt aproape bine, deși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
și iată-ne intrând pe valea Prahovei. Aici privirile ni se odihnesc peste stâncile golașe sau pe culmile împădurite ale Bucegilor, pe pajiștile înverzite, pe Crucea de pe Caraiman, pe turmele de mioare cu miei zglobii, peste pitoreștile localități, Câmpina, Sinaia, Bușteni, Predeal, Timișul de Sus, etc., până la Brașov. În acest minunat cadru natural mintea și inima, fără să vrem ne zboară spre Creatorul universului. După primele discuții purtate între noi, ne-am dat seama că toți cei 24 de pelerini care
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Bazilica Sf. Fecioare Maria de la grotă unde a avut loc ceremonia binecuvântării bolnavilor cu Preasfântul Sacrament, după care am revenit în camping, unde ni s-a servit masa de seară, după care cu toții am plecat la dormitoare unde am dormit buștean, căci eram foarte obosiți. Luni, 20 aprilie. A doua zi a Paștelui catolic Potrivit programului stabilit pentru această zi, în jurul orei 9 ne-am deplasat la capela aflată în incinta clădirii de la “Association Hôpitalière Générale” din Lourdes, unde, la orele
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
grade, unde găseam dimineața apa din căldare înghețată. Eram bucuroși de ceea ce făcuserăm, dar atât de obosiți, încât nu ne mai ardea de nici un fel de mâncare și doar de dragul mamei luam în gură câteva boabe de porumb. Apoi adormeam buștean și nu mai auzeam absolut nimic. Nici o mișcare. Materia vie și materia moartă dormeau laolaltă cufundate într-un somn adânc, recuperator și binefăcător. Silentium tutti. "Atâta liniște-i în jur de-mi pare că aud Cum se izbesc de geamuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
iar... iar ești bebi?” (De câte ori mă joc cu silabele, mă fac bine). Dimineața, T. - parcă-l chema Timofeev... - dormea normal, întins de-a lungul patului, acoperit cu pătura sa și contemplându-l mi-am dat seama că și eu dormisem buștean, dacă nu-l auzisem mișcându-se; am avut grijă, în continuare, de somnul lui, nu m-am clintit o vreme, apoi mi-am luat curaj, am coborât, m-am dus unde trebuia; pe coridor, m-am întâlnit cu Enescu, pornit
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
venit anual net de 100 de câble și 3 feldere. Și mai deține familia nobiliară în afară de moara de pe hotarul satului Streza alte două mori în afara satului una din jos de Genu și alta la Arinii Morii. Joagărul transformă în scânduri buștenii de brad aduși de oameni care lucrează la moșie. El realizează până la 40 - 50 de scânduri pe zi, adică numai atâta cât are nevoie moșia. Venituri pe urma joagărului nu se obțin, neexistind clienți pentru scânduri, tot omul rezolvându-și
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]