3,531 matches
-
ștergem și-o înlocuim cu alta, convenabilă. Doar naivii și ignoranții mai cred în coincidențe.“ „Eu în ce categorie intru?“, am tatonat. „În niciuna. De-aia te afli aici, și ceilalți nu. Să completezi ultima verigă a întâmplărilor. Să închizi bucla deschisă de bunicu’ Vitalian dintr-o neglijență a noastră și-un accident al istoriei.“ „Credeam că accidentele nu există, la voi. Și de ce tocmai bunicu’ Vitalian?“ „Nimeni nu-i perfect. Dintr-o regretabilă eroare de reprogramare, bunicu’ Vitalian nu l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
dat comuniștii de planuri cât trăia, că-l trimiteau direct la Canal. Intermediar trebuia să fie Penciulescu, dar tipul moare într-un accident de mașină chiar în Moroieni, îl lovesc unii care furaseră nu știu ce din sat și fugeau de jandarmi. Bucla s-ar fi închis aici: nemții ar fi primit informația înapoi, iar rușii ar fi rămas cu buza umflată pentru următoarea jumătate de secol. Din nefericire, când Siguranța s-a pus pe urmele lor, au ascuns cutia în statuile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
omorât bunicul. Deci nu există...“ „Paradoxul lui Barjavel. Vezi? Ai început să gândești ca un adevărat prozator!“ Din nou un moment de tăcere. Se-auzea doar ploaia ticăind pe-acoperiș. „Și-acum?“ „Și-acum, se va-ntâmpla exact ce trebuie. Bucla va fi închisă și perturbarea eliminată. Armurile lui Alexandru Dimitriu vor fi demontate și casate. Aparatul lui Camil se va întoarce la locul lui din Balcic. Viața lui Ștefan Luchian va fi mutată în alt interval (să zicem, 1868-1916), iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fiica lui, Fabiana, și că nu era prima dată, căci fetiței nu-i plăcea să stea la ferestrele palatului, privind gondolele, ci Îl bodogănea mereu pe tatăl ei s-o ia pretutindeni. Cosmin nu văzu la geamul trăsurii decât niște bucle negre și niște ochi la fel de negri, privind În depărtare. Barca ajunse la mal, și din ea săriră cei opt mateloți. Contele nu recunoscu Însă nici o figură. Messer Burri se pregătea să ridice una dintre lăzile cu săbii, când contele Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Ceilalți doi deschiseră portiera rădvanului. Unul spuse: - Poate că domnița noastră va avea bunătatea să ne Încredințeze bijuteriile pe care le poartă. Erina Litovoi dădu să iasă, dar se opri. Avea În jur de optsprezece ani, ochi mari, căprui, și bucle lungi de păr castaniu Îi cădeau pe umeri. Deasupra frunții, părul Îi era ținut de o diademă de perle, iar la gât purta un lanț de aur. Pe degetul din mijloc al mâinii stângi strălucea un inel cu topaz. Bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
orgasmotronul ar fi trebuit să o ucidă prin plăcere la sfârșitul experienței. Numai că Barbarella este mai puternică decât mașina. Reușește să o scurcircuiteze, în fața ochilor uimiți ai doctorului celui rău. Fulgere și trăznete și fum ieșeau din mașină, dar buclele blonde ale Barbarellei păreau mai rebele ca niciodată. Filozofie ieftină, efectul celui de-al treilea pahar de vin: condiția necesară (dar nu și suficientă, ca să vorbim în limbajul matematic al politehniștilor) pentru a fi un incomod respectat și temut de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
al Majestății Sale, cu un ten rozaliu de șobolan ras cu ciobul de sticlă, îmi cere o hârtie suplimentară de la bancă, extras de cont curent etc. Întors acasă plin de nervi, simt nevoia să-mi afirm furios alteritatea: ascult în buclă muzica celor trei soleils (staruri) algerieni din Franța, Rachid Taha, Cheb Khaled, Faudel, dar și muzica lui Bregovic, plus un CD cu manele pe care l-am cumpărat din Piața Obor atunci când am fost acasă pentru coperta sa aproape dadaistă
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
totuși în aer, ne unește fără a ne da seama. Am mai simțit același lucru aici în timpul bombardamentelor NATO asupra Serbiei din 1999. 06 iulie 2004 Continuarea notei precedente. Voluptatea cu care marile canale de știri (CNN, Euronews) transmit în buclă imagini cu Patriarhul Greciei, bărbos și rigid ca un mega-cocon de fluture, distribuind medalii jucătorilor care au câștigat finala Euro 2004. Imagine tare, care poate fi interpretată în fel și chip. La fel ca aceea cu icoanele agățate pe tancurile
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
spune "canal lingvistic" este reluat programul TVR Internațional din data de 11 martie. După aproape un an de abstinență audio-video românească, efectul acestei emisiuni urâte ca un jurnal vechi în care s-a împachetat șunca este copleșitor. Românii transmit în buclă imagini ale atentatelor cu bombă din Madrid, dublate de un comentariu fatalist mixat cu senzaționalism ieftin. Urmează, pentru a rămâne pe linia tematică, două-trei incendii din România și de aiurea. Abia la final, relatarea vizitei Președintelui Traian Băsescu în SUA
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
sonoră. Este cea mai apropiată de necesitatea obiectivizării lecției. Se recomandă ca după fiecare execuție (unde este posibil) să se noteze impresiile profesorului și ale elevului pentru a fi comparate cu ceea ce s-a înregistrat evitându-se orice confuzie; * filmul - buclă, aparat de filmat, film reversibil, proiector de film, cu viteze reglabile, ecran. O singură acțiune înregistrată pe o bucată lungă de 40 cm (2-3 mm); filmul se decupează și se lipește la capete; * retroproiecție, retroproiector, folie transparentă, ecran, epidiascop, computer
Concepte moderne privind utilizarea tehnologiilor informaţionale în procesul de predare-învăţare-evaluare la disciplina "Bazele generale ale fotbalului" by Gheorghe Balint () [Corola-publishinghouse/Science/661_a_1278]
-
pe care le-aveam, mi-am aranjat părul... Când am ieșit, nu m-o mai cunoscut familia... Ei, săracii, m-așteptau și o crezut că-s soția sergentului respectiv... Eram În particular Îmbrăcată și mi-am făcut un pic părul bucle... Am trecut liniștită cu sergentul lângă mine, pân’ la colțul străzii, și-acolo mi-a arătat șinele de la tramvai și mi-a zis: „Te duci tot după șine, până-n gară.” Atunci, când o văzut că Îmi explică, cumnatu’ zice: „Da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și mă prezenta celorlalți drept „feciorul nostru“, mă mângâia pe cap, și așa mai departe. Și eram și robust și cu o masculinitate evidentă; vreau să zic că nu era ca și cum ar fi mângâiat un băiețel de opt ani pe buclele lui lucioase, și nu puteai să nu îți imaginezi ceva mai mult decât simplul fapt că sunt un copil. Nu mi-a trecut niciodată spontan prin cap că nu vreau să fiu adoptat, iar ea și-a închipuit, de parcă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
mână, uitându-se uimiți unul la altul, și m-am apropiat. Se așezase pe o piatră și își ștergea ochii cu pumnișorii strânși. Plângea. Era atât de mic, alb-străveziu și plângea. Abia îl puteai vedea. L-aș fi mângâiat pe buclele albastre, dar cum să mângâi cerul sau lumina? I-aș fi vorbit, dar oare înțelegea ?! I-am întins atunci floarea albastră, care semăna cu el, copilul și-a ridicat ochii și a întrebat : "Tu ce vrei, trecutul sau viitorul ?!" Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
fapt nu-i decât un lac), așa că, până departe, ți se părea că e doar apă, cer și soarele care se ridica, roz-auriu-albăstrui... din apă și cer... Tot auriu, ca și soarele, era părul lui. Unduia ușor în briza dimineții, buclele se desfăceau, lunecau pe umerii veșmântului, se adunau la loc... Stătea nemișcat. Nu știu ce mă așteptam să văd, dar rămăsesem și eu acolo, uitându-mă la el, spre soare, parcă prin el... Era liniște. Se potolise și vântul, nici valurile nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
simțim iubirea Lui și noi înșine ne iubim, fiecare pe fiecare și pe toți ceilalți... și atunci vedem marea și cerul și soarele așa cum a văzut-o Iisus atunci, dimineața, când stătea singur pe malul mării și vântul îi resfira buclele lungi și aurii ca soarele... Eu nu mai știam ce să spun. Nu învățasem nimic. Povestisem doar visul. În clasă se făcuse liniște. Părintele-profesor m-a mângâiat pe cap . Surâdea blând, uitându-se nu știu cum, parcă altfel, la noi toți. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
fermecat dacă ar fi văzut. Și chiar el spusese, altădată, că prințul avea ochii albaștri, mari și frumoși și el avea ochii albaștri, atât de albaștri, că parcă tot cerul se strânsese acolo, doar-doar o să vadă și el... Prințul avea bucle lungi, galben-aurii, care se resfirau pe umeri... ei, da, și el avea părul lung, de culoarea grâului... Prințul era îmbrăcat în haine de aur și argint, dar noi îl vedeam, când soarele luneca spre asfințit și răsărea luna, așa în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
fost Crăciunul în care l-a agățat pe ram, chiar și ce daruri a primit de fiecare dată) și totuși, parcă-i lipsea mereu ceva. Sigur, și de data asta se îmbrăcase "frumos", așa cum îi plăcea, își făcuse chiar și bucle lungi, cum văzuse demult într-o carte că poartă prințesele dar pustiul acela parcă se tot făcea mai mare... și mai mare... Sigur, știa că a doua zi or să vină părinții ei și or să-i aducă daruri (se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
că ai să vii, l-am păstrat pentru tine..." Și așa, amestecat cu gustul sărat al lacrimilor, ei i se păru că niciodată nu mâncase ceva mai bun... La întoarcere, parcă zbura pe drumul până acasă: fulgii mari cădeau peste buclele ei, pe față, pe haine, cânta împreună cu ceilalți : "O, ce veste minunată" și se așeză la computer să scrie, ca să-și amintească de cel mai frumos Crăciun al ei. Cei doi îngerași își găsiseră, ca prin minune, locul și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
iarăși ștergându-le și cuprinzându-le în părul ei ca marea în asfințit... Și era atâta durere și disperare în gestul ei, că încremeniseră toți. Se auzeau numai suspinele ei, înăbușite în părul acum parfumat și care se strângea în bucle de parcă avea o viață separată în jurul picioarelor Lui. Stătea acolo și plângea. Când se așeză la picioarele Lui, așa cum mai stătuse odată, ascultându-i cuvintele, nu mi-a mai venit să-i spun nimic doar când Îl rugasem atunci, demult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
nu... Ba da; se observă surîde Mihai, luîndu-i mîna într-a sa. Uite, îți mai tremură încă mîna. Ridică încet mîna fetei și o sărută, apoi, după ce o lasă în jos, atinge cu vîrful degetelor obrazul ei, plimbîndu-și arătătorul pe sub buclele de lîngă ureche. Ești sigură că nu ne putem întîlni? Foarte sigură! Mulțumesc pentru cafea! M-aș bucura, totuși, să vii mîine seară arată Mihai spre invitație. Îmi dai vodca reținută? schimbă el tonul. Cristina scoate de sub un raft o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
evaziv. Ochii Mariei, speriați, se uită în ai bărbatului, care stă în fața sa, în picioare, calm, cu mîna încleștîndu-se mereu, pînă la durere, pe încheietura mîinii sale. Îl vede cum lasă țigara în scrumieră, apoi, cu palma desfăcută, îi atinge buclele părului, la tîmplă. N-aș vrea să-mi porți pică, Maria. Poate că gesturile mele te-au speriat, dar... strînge Mihai din umeri, slobozind încheietura mîinii, pe care, săltînd-o puțin, o sărută. Ți-e teamă că te spun lui Theo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
face un mare rău... Chiar și după ce fata și-a terminat vorbele, făcînd un gest scurt cu brațele, un "asta-i tot", Mihai continuă să o privească lung, calm, sfîrșind prin a întinde mîna să-și treacă vîrful degetelor pe sub bucla părului căzută pe frunte. De ce mă chinui, Mihai? Și tu m-ai chinuit. Nu-i vina mea! se înfurie Cristina, îndepărtîndu-i mîna de teama prezenței cuiva prin apropiere. Tu te-ai purtat ca un..., ca soțiile alea, despre care rîd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mai aruncă o privire grijulie intregii încăperi, netezește încă o dată cuvertura de pe pat, mai mult din dorința de-a se convinge că nu a rămas vreo pată pe undeva, se oprește în fața oglinzii și, după ce se rujează, potrivindu-și o buclă sub căciula de blană, se privește îndelung, parcă acum s-ar vedea prima dată. -Nu prea semăn eu a crin alb, dar poți să știi... își surîde. Scriitorii ăștia au întotdeauna un simț aparte... Se așază la birou, ia telefonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
l-a traversat în genunchi până pe partea cealaltă, sprijinindu-se de umărul lui Palmer. S-a ghemuit acolo cu picioarele sub ea, înfășurată în halatul vișiniu. Părul, pe care gulerul ridicat îl ținuse adunat, îi cădea acum pe umeri în bucle grele de un auriu patinat. Nemachiată, părea mai bătrână, mai palidă, dar fața ei era blândă, vie, maternă, ochii ei căprui mă urmăreau întruna, gura mare, mobilă, expresivă, zâmbea imperceptibil. De partea cealaltă, Palmer - calm, relaxat, uluitor de curat - arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
pereche de bretele demodate, cu clapetă. Cumva, Fliss reușea să-și păstreze o aparență destul de naturală; o văzusem chiar scăpărând un chibrit de fermoarul de la pantaloni. Îl Întâlnisem de câteva ori și pe prietenul ei, Andy, un omuleț drăgălaș, cu bucle blonde și voce suavă. Se asortau de minune. Lou oftă. — Suntem foarte Încordate zilele astea, zise ea, Întorcându-se la biroul de la recepție. Eu, una, nu numesc astea condiții de muncă omenești. Fliss ridică din sprâncene și se uită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]