1,895 matches
-
pătratele unui șotron." La urma urmelor, n-o să li se întîmple nimic rău. Câteva ore dezagreabile, cel mult..." ― Da, da, repetă Dascălu, să fiți cuminți. Eu o să vă pun note la purtare, o să vă spun poezii... Behăi înveselit. Găsise pe bufet o maimuță de fetru și îi mângâia delicat urechile gălbui. Ioniță Dragu arunca priviri furișe. S-ar fi dus la toaletă, emoțiile îl încercau întotdeauna în același fel, dar nu îndrăznea. Frica îi înțepenise un nod în gât. Avea o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
-mi place să fiu singur. Vrei să fii prietenul meu cel mai bun? Căruntul își coborî pleoapele și înfipse adânc lopata în pământ. * Florence Miga aruncă o privire furișă spre inginer. Ionescu fuma cu ochii pierduți undeva, printre fleacurile de pe bufet: o fotografie mică înrămată, un crucifix de fildeș, mărgelele albastre pe care le purtase de dimineață, ochelarii de lectură ai lui Șerbănică. " Un bărbat frumos", gândi și-i păru brusc rău că nu mai e tânără. Pe vremuri ar fi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
am pizmuit doar. Astăzi, dumneata și cu el... E tot ce mi-a mai rămas. Toată viața mea s-a adunat în... Brusc, ceva negru, viu, le țâșni de sub picioare, sări peste ei cu un urlet lugubru apoi dispăru sub bufet. Doamna Miga scoase un țipăt și sări în picioare. Scarlat trase piedica revolverului. ― Ce s-a întîmplat? ― Doamne Dumnezeule! bolborosi Melania Lupu. Nu vă speriați, e prietenul nostru Mirciulică. Florence se prăbuși în scaun cu mâna la inimă. Ioniță Dragu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Scarlat își mușcă buzele. ― într-adevăr, șopti, a văzut lumină... Întrebați-l ce vrea, dar nu-l lăsați să intre. Își luă arma și se ascunse în nișa ferestrei. Ionescu trecu de partea cealaltă a ușii. Se lipi de un bufet înalt. Melania Lupu ținea pleoapele coborâte. " Un mic ghinion, draga mea. De când o vizitezi pe Florence, nimeni nu v-a deranjat la asemenea oră. Te rog, nu-ți pierde capul! S-ar putea totuși să nu fie nimic..." Își făcu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
minte, draga mea. La orice te-așteptai, dar să-l vezi pe Șerbănică făcând balet..." Se uită la Dascălu." Ce gusturi fistichii poate să aibă, e nemaipomenit!" Miga abia mai răsufla. Atinse într-o piruetă urechea motanului care sări pe bufet, dând jos un maldăr de farfurii. Dascălu țâșni de pe scaun urlând. ― A! Descărcă arma în direcția cotoiului fără să-l nimerească. Gloanțele se isprăviseră și cârnul scoase din buzunar alt încărcător. ― Gata! interveni Scarlat, luîndu-i de umeri. Ne-am distrat
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Își puseră măștile de gaze și se lăsară în genunchi. Inginerul îi dădu lampa făcîndu-i semn s-o ia înainte. Intră în tubul de ciment și mâna plecă singură, desenând pe piept o cruce mare. Maimuțica de pluș rămăsese pe bufet unde o azvârlise Dascălu. Își arăta fundul, iar capul i se proptise într-o farfurioară cu cremă. N-ar fi trebuit decât să întindă mâna ca s-o dea la o parte, dar gestul i se părea inutil, de-o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
laș de când îl știu..." În ochii albaștri i se aprinse o văpaie. Gândul țâșni pe neașteptate de undeva din străfunduri. În fața ochilor îi juca fața inginerului: "Aș vrea să nu i se întîmple nimic băiatului acela". Își făcu treabă lângă bufet și atinse superstițioasă crucifixul. * " Ce se întîmplă cu Florence! Vreau să știu ce se în-tîm-plă cu Florence!" Melania Lupu o examina printre gene având aerul că-și consultă unghiile: Doar n-ai de gând să susții, draga mea, că s-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
stupoarea. În pragul bucătăriei, Nucu Scarlat surâdea. ― Dați-vă la o parte! Doamna Miga ducea o tavă enormă. Profesorul se învîrtea în jurul ei. ― Mă descurc singură, Ioniță. Mă ajuți mai mult dacă stai la locul tău. Mută o vază de pe bufet și băgă fierbătorul în priză. Șoferul îi urmărea crispat mâinile. Florence puse zahăr în cești, pregăti la îndemînă lingurițele și strecurătoarea. Părea foarte calmă, poate puțin morocănoasă și obosită. Feliuțele subțiri de lămâie pluteau ca niște rozete gălbui în cănile
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
-mă ce să fac!! ― Apă rece! bâlbâi Scarlat schimonosit de durere. Toată cana! "Dumnezeule! se sperie Melania Lupu. Asta mi-ar mai lipsi, să răcesc." Motanul îi dădea târcoale gîdilînd-o cu mustățile lungi. ― Am niște eter, spuse Florence. Aici, în bufet... Scotoci în raft răsturnând toate mărunțișurile. Săltă capul bătrânei plimbîndu-i în jurul nărilor flaconul, apoi îi fricționă tâmplele. Odaia se umpluse de o aromă pătrunzătoare și iute. Într-un târziu, pleoapele Melaniei Lupu fluturară ușor. Deschise ochii privind încețoșat. Florence izbucni
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
femeia nu-l legitimase, nu pusese nici un fel de întrebări. Îl lăsă să aștepte într-o sufragerie veche, plină de tablouri cu flori: lăcrămioare, miozotis, petunii, toate culorile de trandafiri pictate corect și în mod evident de aceeași mână. Pe bufet, strălucea stins, plin de praf, un Cupidon mare, din porțelan, călare pe un melc cu cochilia de aur. Marin Vâlcu apăru în halat. Avea barba nerasă și o expresie arogantă a gurii. Ochii însă priveau blând, fără ostilitate, poate puțin
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Ambasada română din Amsterdam ne-a adus completarea: bijutier desigur, dar și proprietarul unei importante galerii de tablouri. Cred că în problema aceasta n-a mai rămas nimic de clarificat. Azimioară dădu din cap privind marina agățată puțin strâmb deasupra bufetului. Ghirlandele de trandafiri atingeau suprafața apei. Fusese la Veneția. Acum, în căsuța mică de lângă Bellu, regăsea cu emoție ceva din atmosfera orașului... Ziduri vechi, flori, apă și cer... Și nici o mașină. Singurul oraș din lume fără mașini. Dar, dacă nu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
instituțiile pe care le finanțează. Ați auzit, de pildă, de POSDRU ? Zilele trecute am semnat cele 12 bibliorafturi ale unui raport de etapă POSDRU și un coleg a căutat cu dispe rare codul la covrigi, fără care nu puteam deconta bufetul unei conferințe. Nu am auzit încă ce a făcut statul cu banii angajați prin contract... Această „cultură” are însă și niște particularități distinctive. În primul rînd, ea este, probabil, prima cultură artificială, și nu organică, fiind generată nu de viața
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
după ele. Plătește un critic să te înjure. Altfel, mori anonim. A ajuns sărmana noastră sensibilitate aproape un handicap. Vulgar înjură toți. Cu talent, numai unii. De când e lumea, scriitorii se înjură prin reviste sau redacții și se sărută la bufet. Și porcul își batjocorește aerul din preajmă. Dar nu cu bună știință. Două capcane ale condiției umane : deșertul și bordelul. Unii sunt strâmbi din naștere. Alții, din cauza aspirațiilor. Când sunt obosit bârfesc un pic și nu - mi mai trebuie cafea
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
mulsă și omul meu nicăieri. Îl caut prin grădină, prin ogradă... Nici urmă de bărbat! Am intrat la bănuieli. O fi totuși la pădure; dar fără cai și fără căruță? De ce nu mi-a spus și mie că pleacă? La bufet nu, nu intră el acolo, iar așa devreme nici gestionarul nu i-ar deschide. Să fi dormit în sat? Mai știi... Știam una focoasă, care a pus ochii pe el. Am început, Doamne iartă-mă, să intru la bănuieli, să
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
faptul că, în zilele de sărbătoare când nu aveau program la școală, își luau copiii spălați și îmbrăcați curat, cu batista și cartea de rugăciuni în mână și la biserică, unde ascultau povețele date de preoți. Pe tot timpul slujbei bufetul închis, băutori zero, iar gestionarul, alături de primar și de secretar, erau prezenți la slujbă, în timp ce activiștii de partid, de teamă să nu fie sancționați, se ascundeau care-încotro. Dacă mă gândesc bine, în cei aproape cincisprezece ani de activitate, nu am
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de metri mai În jos. Pasagerii Începură să devină nerăbdători. Trenul avea deja o jumătate de oră Întârziere și nimeni nu Începuse Încă verificarea bagajelor sau controlul pașapoartelor. Câțiva oameni urcară până la linie și traversară peste șine, sperând să găsească bufetul gării. Un german Înalt și subțire, cu un cap țuguiat, se plimba fără Încetare În sus și-n jos. Coral Musker Îl văzu pe doctor părăsind trenul, având pe el pălăria lui moale, balonzaidul și o pereche de mănuși gri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cel mai ieftin se făcuseră vreo douăsprezece și dormeau toate cu noi În pat pentru că nu aveam lemne Nora venise la prima noastră Întîlnire În teniși În fiecare seară Înainte de culcare beam cîte o sută de grame de amalfi la bufetul din colț Tiberiu avea doar cîteva luni Îl lăsam dormind și ne strecuram ca niște infractori În raiul afumat al cîrciumii așa ne strecuram și În poezie așa și În dragoste - „Uite-l pe Eminescu În mizerie!“ și un hohot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Obor, și restul lumii, mai cu șepci, mai cu basmale, mai cu genți, mai cu sacoșe, fetițe fără sîni, cu cercei și brățări de tablă lîngă băieței Împiedicîndu-se În blugii fraților plecați la armată. Peste drum de betonieră se află bufetul Alba cu saloane speciale pentru nunți și botezuri. Vara cînd petrecerea atinge nivelul maxim și arșița dinăuntru Întrece arșița de afară, poporul ia cu asalt grădina improvizată - un loc viran năpădit de urzici, de rapiță și păpădie, uitat acolo Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Nu mai e decît o navetă! Rumoarea s-a oprit ca prin farmec. Vocile au amuțit. Tocmai acum cînd mergea atît de bine. Fața galbenă se uită În spate, Își mișcă buzele parcă ar număra. Coada se Întinde pînă dincolo de bufetul Alba. Se strecoară Încet din rînd și o pornește cu pași clătinați spre betonieră. Șirul mai rămîne cîteva clipe neclintit, apoi oamenii Încep să se desprindă Întîi cîte unul, apoi În pîlcuri, merg tăcuți, cu capul În jos, se opresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mei regăsindu-și vechile poziții și întinzându-se. Înainte să mă arunc în pat, mi-am exersat o vreme în oglindă vechile expresii faciale. Din cauza ploii, Tușa Ruth rămăsese fără bucătar, dar, peste vreo două ore, avea să pregătească un bufet rece pentru voi, epavele din larg și de pe uscat în barul hotelului. Am setat alarma noului meu telefon mobil, am tras păturile peste mine, m-am întors pe-o parte și m-am ghemuit cu genunchii la gură. Dictafoanele zumzăiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
particulare din Metropolă“ - continua să-și ducă existența la capătul Încă neatins de bombe al străzii Chancery Lane, Într-o clădire situată lîngă un anticariat, Între o librărie juridică și un local care În timp de pace fusese renumit pentru bufetul lui rece. Agenția se afla la etajul al patrulea, și imobilul nu avea ascensor. La primul etaj era un notariat, la etajul al doilea se afla redacția unei publicații lunare, intitulată Armonie și libertate, iar la al treilea - un apartament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
necaz, adăugă el tăios, te sfătuiesc să te adresezi poliției. — Ascultă, zise Rowe, fii rezonabil! Știi bine că ai la fel de multă nevoie de un client pe cît am eu nevoie de dumneata. Îți plătesc, Îți plătesc bine. Fii Înțelegător, deschide bufetul și hai să bem cîte-un păhărel În cinstea tranzacției noastre. Raidurile astea aeriene ne zdruncină nervii, trebuie să mai bei din cînd În cînd... Atitudinea domnului Rennit se Înmuie vizibil. Aruncîndu-i o privire bănuitoare lui Rowe, se Întoarse și spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
spectator... Trebuia să aștepte pînă la ora Închiderii băncilor și să născocească apoi un motiv urgent. Oricum, n-avea mult de așteptat, pentru că băncile Închideau devreme, din cauza bombardamentelor. Dar ce putea născoci? Își scormoni creierii În timp ce lua masa Într-un bufet Lyons de pe Oxford Street, dar nu găsi nimic. Poate c-ar fi mai bine să se bizuie pe ceea ce numesc oamenii „inspirație de moment“. Sau, și mai bine ar fi să renunțe, să se predea... Abia cînd Își plăti consumația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ca să aibă vreun farmec. Anna purta aceiași pantaloni bleumarin ca atunci, la hotel, iar la gît Își legase o eșarfă, care-i dădea un aer Înduioșător de fragil... De jur Împrejur - o mulțime de tăvi și cratițe de aramă; un bufet vechi de stejar, o pendulă elvețiană cu cuc și cu ornamente sculptate În formă de plante agățătoare. — Noaptea trecută a fost la fel de Îngrozitoare, urmă el. Știai că doctorul Forester a fost omorît - și Poole la fel? — Nu. — Nu-ți pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
au făcut rost de autorizație, prin lady Dunwoody. Știi, i-e atît de recunoscător pentru hainele ei de lînă!... Pleacă astă-seară cu trenul. Ce-ai de gînd să faci? Nu știu, răspunse el, aruncînd o privire deznădăjduită În jur. Pe bufetul de stejar se afla un sfeșnic de alamă masiv, care strălucea ca nou; Rowe Îl apucă și bîigui În chip de scuză: A Încercat să mă omoare... — Bine, dar doarme. Ar fi o crimă! — N-o să lovesc decît dacă voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]