14,936 matches
-
era încă prizonier în Siberia. La începutul anului 1954, mama, însărcinată, s-a retras definitiv la Vama împreună cu mine, tata continuând naveta săptămânală. Până la nașterea Dorinei, am fost în centrul universului familiei, mai ales duminica, după slujba religioasă de la biserică. Bunica, dăscălița Ilinca, voia ca nepotul ei să se facă preot ca vărul bunicului Costan, Nicolae, ajuns mitropolit. Astfel am fost dus de mic la biserică și obligat să învăț Crezul, pentru a-l rosti la sfârșitul slujbei duminicale; Tatăl nostru îl
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
la biserică și obligat să învăț Crezul, pentru a-l rosti la sfârșitul slujbei duminicale; Tatăl nostru îl știam din fașă. Era doar încălzirea pentru slujba mea religioasă ce o oficiam acasă în căsoaie, asistat de vădanele familiei în frunte cu bunica, surorile bunicii: Tasâia Călinescu și Maria lui Toader Axinte, cumnata bunicii, Domnica lui Luca, mătușa Valeria Balintescu și tanti Jeni. Mama nu participa niciodată, căci nu voia să mă fac preot. Viața sufletească a credincioaselor mele era plină de rigori
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
și obligat să învăț Crezul, pentru a-l rosti la sfârșitul slujbei duminicale; Tatăl nostru îl știam din fașă. Era doar încălzirea pentru slujba mea religioasă ce o oficiam acasă în căsoaie, asistat de vădanele familiei în frunte cu bunica, surorile bunicii: Tasâia Călinescu și Maria lui Toader Axinte, cumnata bunicii, Domnica lui Luca, mătușa Valeria Balintescu și tanti Jeni. Mama nu participa niciodată, căci nu voia să mă fac preot. Viața sufletească a credincioaselor mele era plină de rigori, fără compromisuri
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
la sfârșitul slujbei duminicale; Tatăl nostru îl știam din fașă. Era doar încălzirea pentru slujba mea religioasă ce o oficiam acasă în căsoaie, asistat de vădanele familiei în frunte cu bunica, surorile bunicii: Tasâia Călinescu și Maria lui Toader Axinte, cumnata bunicii, Domnica lui Luca, mătușa Valeria Balintescu și tanti Jeni. Mama nu participa niciodată, căci nu voia să mă fac preot. Viața sufletească a credincioaselor mele era plină de rigori, fără compromisuri, conștiente că au venit pe lume în pielea goală
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
plină de rigori, fără compromisuri, conștiente că au venit pe lume în pielea goală și că vor pleca la fel dincolo. Povestea asta este mult mai lungă, dar, rezumând-o, afirm că eu, un „mamon de copchil”, cum mă dezmierda bunica, săptămânal, duminica le ofeream acestor femei văduve un ritual plin de farmec și naivitate, ele înfruptându-se copios din ghiveciul meu preoțesc și îmbunătățindu-și starea de spirit. Îmbrăcat cu o haină lungă cusută cu fir aurit și paiete, moștenită
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
a trebuit să fie „întovărășită”, ne-am scăldat în balta morii adâncă de vreo patru metri, în care săream în cap de pe acoperiș și tot nu atingeam fundul apei. După demolarea morii îmai bine deloc, decât să fie în proprietatea bunicii - cam asta a fost viziunea comunistă), și după dispariția bălții, s-a format în amonte cu 500 metri, în mod natural, un nou loc de baie, datorită căderii de-a curmezișul apei a unui copac în timpul unui puhoi. Apa învolburată
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
locomotivă ce făceau manevră în stația Vama, Eftimie îportar) Pavel îfundaș central), „Omul de gumă” îîi mai știu doar porecla, fundaș drept), impiegatul Ghiță Flutur îfundaș stâng), toți componenți ai echipei locale „Bradul” Vama. După-masa ne adunam pe câmpul Morii bunicii Ilinca, cu prietenii cei de dincolo de calea ferată: Ianu și Vasile Balmuș, Ilie Stanciuc, Luțu și Mircea Puiu, Ionel și Valerică Lucuțar, tripleta fraților Puiu - Niculai, Costan și Dragomir -, Ghiță Belei, Costică și Traian Lucan, Ghiță Roman, Costică Mândrilă, Costel
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
obligatorie, ca un element antisocial provenit dintr-o familie de chiaburi și deținuți politici. Dacă eu am greșit cu ceva în cele afirmate, îl rog să mă ierte, așa cum l-am iertat și eu de mult. * Perioada amintirilor din casa bunicii, dar în mod special aceea a anilor în care am crescut fără tată, este cea mai adânc întipărită în mentalul meu, din cauza lipsurilor și umilințelor de tot felul cât și handicapului de integrare într-un colectiv instituțional, fiind considerat un
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
de integrare într-un colectiv instituțional, fiind considerat un paria, un răzvrătit, beneficiarul unui libertinaj nerecomandat elevilor de gimnaziu. Practic, pe parcursul celor patru ani, eu nu am avut stăpân, hălăduiam fără griji, nu am fost supravegheat sau controlat riguros, căci bunica, dăscălița Ilinca, la peste 80 ani, era prea blajină și îngăduitoare, iar mătușa Eugenia, tânără pensionară din învățământ, era de o bunătate rară și-mi satisfăcea toate mofturile, în timp ce mama, mutată cu Dorina la părinții ei, era prea ocupată cu
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
bunătate rară și-mi satisfăcea toate mofturile, în timp ce mama, mutată cu Dorina la părinții ei, era prea ocupată cu cariera sa didactică. A fost singura perioadă a vieții mele frământate de adevărat om liber. „O tempora!” Am amintit de moara bunicii, care a fost nevoită, în anul 1961, s-o închidă, autoritățile interzicând orice activitate de morărit, rămânând părăsită de mușteriii ce stăteau la rând cu căruțele cu cai sau cu carele cu boi, pline cu saci îndesați de boabe de
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
de inconștienți eram. Din primele clase primare am avut parte de o perioadă cu jocuri mai puțin riscante, până când am renunțat la toate pentru sportul rege. Am fost împins de la spate, căci eu nu eram prea băgăcios la dans, de bunica maternă Catrina, să fac parte din echipa de dansuri populare a clasei și a școlii. Primele lecții de dans le-am primit de la tovarășa învățătoare Andrei în timpul orelor de educație fizică, ore „de sport” le numeam noi, când eram cu
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
tovarășa învățătoare Andrei în timpul orelor de educație fizică, ore „de sport” le numeam noi, când eram cu gândul mai mult la mingea de fotbal, decât la pașii de unu cu unu și doi cu doi. Apropierea spectacolelor o găsea pe bunica într-o stare paroxistică de agitație, ocupându-se de procurarea costumului popular format din: cizme din piele, ițari, cămașă de tort, chimir cusut cu mărgele, bundiță cu dihor și căciulă de astrahan, toate împrumutate de la o rudă apropiată, Nelucu lui
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
oficiu, iar pe mine, care eram prezent la proces, ochi și urechi, m-au întrebat la cine din familie prefer să rămân, iar răspunsul a fost surprinzător pentru mama: Eu nu plec de acasă, vreau rămân cu tanti Jeni și bunica Ilinca. Așa am considerat atunci că mama a făcut un act neloial acceptând divorțul. Abia mai târziu am putut s-o înțeleg, altfel, dacă nu accepta divorțul, ar fi fost demisă din învățământ, iar șansele de a-și reface viața
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
recuperare rapidă. Așa am învățat mereu, în salturi cu scurte opriri, ca-n armată, încheind anul școlar printre primii, neavând nimeni ce să-mi reproșeze. De altfel, de la 10 ani am devenit, într-un fel, cap de familie, căci, alături de bunica Ilinca și de tanti Jeni, mă implicam înainte de toate în treburile gospodărești mai ușoare: scosul și adusul apei de la fântână cu căldarea, statul la coadă în fața magazinului cu pâine neagră, care se vindea pe cartelă și tot nu ajungea tuturor
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
și kitsch-uri imobiliare. Averea care ne-a fost confiscată de statul comunist, spre norocul nostru, a constat numai în cea înregistrată la Primărie, în registrul agricol, la numele tatei, Cotlarciuc Vladimir, adică : o bucătărie de vară îcăsoaia unde stătea bunica); o standoală îmagazia cu scule și unelte); un grajd, toate construite de tata după ce s-a întors din prizonierat; două hectare de pădure în dealul Runc; trei hectare de pășune și fânaț. Restul averii era trecut pe numele bunicii: casa
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
stătea bunica); o standoală îmagazia cu scule și unelte); un grajd, toate construite de tata după ce s-a întors din prizonierat; două hectare de pădure în dealul Runc; trei hectare de pășune și fânaț. Restul averii era trecut pe numele bunicii: casa, curți, grădini, acareturi, moara, animale, mai puțin cele 60 ha de teren forestier „donate” în 1958 la „întovărășire”. Cum era firesc, datorită crizei de locuințe din comună, ne-am trezit cu chiriași, în căsoaie și standoală. O probă de
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
în pătrățele viu colorate, care nu avea ocupație în afară de a merge la pescuit fără permis sau a înșela pe oricine îi ieșea în cale. Lala, colegul și prietenul meu de zbenguieli și nebunii în natură, anterior venirii lor în căsoaia bunicii, n-a locuit la mama Coca, ci într-o casă naționalizată cu bunică-sa, mătușa Miți și verișoara Antoneta, dezmierdată Tuna. Nu degeaba, Lala, prin clasa X-a, în urma unor dubioase manifestări în timpul orelor, a fost trimis la un examen
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Lala și cu cei trei frați Cimpoieșu am spart stiva și am cărat 20 de scânduri acasă în fundul grădinii, într-un zmeuriș. A doua zi însă la prima oră, era vară și noi eram în vacanță, tanti Valeria intră la bunica, disperată că a fost călcată noaptea de hoți, care i-au furat scânduri din stiva cumpărată pentru casa începută la Câmpulung și urma să se ducă la Miliție. Mintea mea de 12-13 ani a judecat atunci rapid și rațional, mărturisindu
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
naveta săptămânală îndrăgostit de orașul-stațiune de pe malurile Bistriței, care-și revendică pe bună dreptate numele de Perlă a Bucovinei. Imediat ce a avut un serviciu bine plătit, strângând și banii rezultați din vânzarea câtorva hectare de fânaț și pășune, moștenite de la bunica, vărului drept Vladimir Faraon, ne-am apucat de reconstrucția casei bătrânești neîncăpătoare, căci eu și Dorina crescuserăm, iar mătușa Jeni își dorea două camere separate la etaj. Lucrările au durat aproape doi ani, care au coincis cu primii mei ani
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
toată casa. Fotografia când era pe cântar Îl distra teribil fiindcă Îl vedea pe tata cum se chinuia să-i ia greutatea, iar el stătea În covățica aceea de plasă "ca un mâț plouat" (cum Îi spusese "mama mama", adică bunica după cum o botezase verișoara sa, Alexandra), cu boticul Încrețit a plâns. Cred că eram tare ușor, spuse el mai mult ca pentru sine, și cred că... Erai un plângăcios și un pișorcos, Îl alintă mama cu o falsă mustrare, iar
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
gol - dar mă simt bine așa. Din oglindă mă privește acum un om nou. Cu pielea alb - trandafirie. O amintire din copilărie migrează În creierul meu, cu fâlfăit străveziu. Mă vad Într-o lumină clară, Înalt și slăbuț, În casa bunicilor. E iarnă. Zăpada-i tolănită pretutindeni, În straturi groase. Îmbrăcat Într-un paltonaș gri, cu cizmulițe noi, din piele maro, mă Întind pe spate, În neaua strălucitoare, și-mi rotesc brațele În zăpadă, ca să scot de-acolo Îngerii. Îngeri albi
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
aproape imperceptibil, strivindu-și galeș pleoapele și ascunzând pentru o clipă ochii ei vrăjitori de peruzea. Astăzi, Lola Jo, am să-ți povestesc o Întâmplare ciudată, o Întâmplare care ar putea părea neverosimilă, petrecută În copilărie, când mă aflam la bunici. Bunicii mei din partea tatei. E o Întâmplare care n-a mai fost istorisită cuiva. Lola Își dezveli din nou dinții frumoși În surâsu-i știut. Părea foarte concentrată la spusele mele. Era o vară teribil de călduroasă. Mi-amintesc bine. Nu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
și cu un picior Îndoit. Din tot trupul se ridicau lumânări strâmbe de fum. Dumnezeule, cred că e un... Înger!, rosti Pistruiatul sugrumat, surprins de propria-i voce, nefiresc de schimbată. Am văzut unul asemănător În cartea de rugăciuni a bunicii, dar n-am știut că... S-a atins de fire, șopti Goanță tulburat, privind Înmărmurit, Înroșit de emoție și cu gușița umflată. Libelula s-a apropiat Încet-Încet și s-a lăsat pe vine, lângă el. Curajoasa Îi atinse o șuviță
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Dacă l-ai vedea, ți-ai da seama că e un gentleman. Nu, nu vreau să-l vezi, am o vagă bănuială, că ai putea să mi-l răpești, glumi ea, tu ești mai stilată și mai ai, cum spune bunica mea, drăgănele. - Nu-ți fă griji gratuite, nu am nici cea mai mică curiozitate să-l cunosc pe Marcel al tău! - Și nu mergi cu mine la mare? - Nu spuneai tu că am drăgănele și aș putea să ți-l
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
că nimeni nu are dreptul să-i răpească dreptul la fericire, chiar dacă acest articol nu este înscris în constituția țării. Îi dădea dreptate mamei sale, care nu pierdea nici un prilej să-i amintească că ar vrea să fie și ea bunică... Înainte de a fi chemată la Cel de Sus. Dar lui îi era greu să se hotărască. Nici nu și putuse imagina că trecuse aproape un an, timp în care se întâlnise când cu Olga, când cu Ina, fără a le
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]