KorAP: Find »[drukola/base=bunic & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...67 68 69 ...528 >

13,186 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198

trebuit să amintesc și ferma Evigheten („Eternitatea“). Se afla în partea cea mai depărtată a ocolului silvic, de aceea se și numea așa. Bunicul locuia în cea mai mică încăpere, aflată în spatele bucătăriei, sub brazii uriași, ca să zic așa. Ah, bunicul! Cum își apleca lent, parcă ezitând, capul greu când sta lângă pianul mamei, acel cap care de fapt ar fi trebuit să fie așa de ușor! Asculta muzica, legănându-și capul. Adesea ne vorbea cu vocea lui, parcă de preot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
ceai i-au observat lipsa. Mama și-a pus haina din blană de focă și a început să fugă în jurul casei, chemându-l. Da, lucrurile au mers așa de departe, că tata în persoană a ieșit pe scară, strigând numele bunicului în direcția râului Ava. Dar degeaba. îmi dau lacrimile când mă gândesc cum sta tata în întuneric, pe scară. Când bunicul s-a întors în cele din urmă, era complet acoperit de gheață, țurțuri mari îi atârnau din nas și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
chemându-l. Da, lucrurile au mers așa de departe, că tata în persoană a ieșit pe scară, strigând numele bunicului în direcția râului Ava. Dar degeaba. îmi dau lacrimile când mă gândesc cum sta tata în întuneric, pe scară. Când bunicul s-a întors în cele din urmă, era complet acoperit de gheață, țurțuri mari îi atârnau din nas și din gură, iar degetele îi degeraseră în buzunarele pantalonilor. Era de neînțeles cum putuse să facă ultimii pași decisivi. Era pur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
putuse să facă ultimii pași decisivi. Era pur și simplu un sloi de gheață pe două picioare, o sculptură care se desprinsese din ghețarii veșnici. De câte ori nu mi s-au povestit astea! Tata voia ca eu să am înțelegere pentru bunicul. El nu a priceput niciodată cât de profund și total ne înțelegeam noi în mod spontan. Pot vedea întreaga scenă foarte clar, ca o xilogravură în alb și negru: Bunicul se află în mijlocul imaginii. Dintre cele trei personaje, el stă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
povestit astea! Tata voia ca eu să am înțelegere pentru bunicul. El nu a priceput niciodată cât de profund și total ne înțelegeam noi în mod spontan. Pot vedea întreaga scenă foarte clar, ca o xilogravură în alb și negru: Bunicul se află în mijlocul imaginii. Dintre cele trei personaje, el stă în prim-plan, strălucind de lumina reflectată în cristalele de gheață, iar contururile par să i se topească. Tata stă oblic în spatele lui și îi pipăie capul, întrebător și ezitant

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
reflectată în cristalele de gheață, iar contururile par să i se topească. Tata stă oblic în spatele lui și îi pipăie capul, întrebător și ezitant. Poate chiar în acea secundă părul de pe craniu s-a desprins, rămânându-i în mână. în fața bunicului se află mama, ea a îngenunchiat și înalță mâinile împreunate spre chipul lui alb și încremenit. în spate se poate întrezări prin geamuri cerul plin de stele. Poate chiar și aburul înghețat de deasupra pârâului. A luat mai multe ceasuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
de altul. Dar nu vezi? a spus mama. Aici se poate citi că în Germania au ars un munte întreg de cărți. Și titlul ăsta gros, despre formarea de sloiuri în Kåge și în portul din Sckellefteå! Nu, a răspuns bunicul, nu văd nimic. Nimic? De fapt văd la fel de bine ca înainte. Dar nu literele. Tot ziarul îmi pare ca un cer de seară. Făcut de un xilograf, cu dungi paralele, punctate. Sus de tot văd orizontul. încearcă cu altceva, a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
a spus tata. Norra Västerbotten e doar o foaie de provincie, fără valoare adevărată. Uite, ai aici Svensk tidskrift! Dar n-a mers. „Unitatea culturii nordice“? i-a propus tata. „Mândra moștenire“? „Epoca de glorie a Suediei“? Nu, a spus bunicul. A dispărut. Totul. Apoi au încercat cu cărți - Dante și Sven Hedin, Heidenstam, Olle Hedberg și „Nu ne simțim bine în cultură“. Totul a fost în zadar. Bunicul nu mai recunoștea literele. Ele înghețaseră pentru el. Apoi l-am auzit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
propus tata. „Mândra moștenire“? „Epoca de glorie a Suediei“? Nu, a spus bunicul. A dispărut. Totul. Apoi au încercat cu cărți - Dante și Sven Hedin, Heidenstam, Olle Hedberg și „Nu ne simțim bine în cultură“. Totul a fost în zadar. Bunicul nu mai recunoștea literele. Ele înghețaseră pentru el. Apoi l-am auzit pe tata de nenumărate ori explicând ce se întâmplase: Creierul bunicului fusese uscat prin congelare. Congelându-le, spunea el, celulele și conținutul lor pot fi fixate într-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
Sven Hedin, Heidenstam, Olle Hedberg și „Nu ne simțim bine în cultură“. Totul a fost în zadar. Bunicul nu mai recunoștea literele. Ele înghețaseră pentru el. Apoi l-am auzit pe tata de nenumărate ori explicând ce se întâmplase: Creierul bunicului fusese uscat prin congelare. Congelându-le, spunea el, celulele și conținutul lor pot fi fixate într-o stare care se află extrem de aproape de cea vitală. în această privință alte metode de conservare sunt departe de a fi ideale. Celulele parcurg

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
se observă că în general se păstrează toate calitățile inițiale. Puținul care s-a evaporat este în cea mai mare parte neglijabil. Chiar s-ar putea afirma că aici congelarea a îndepărtat ceea ce era de prisos și inutil. în cazul bunicului s-a întâmplat să se evapore alfabetul, afirma tata. A fost un lucru neplăcut. Dar ar fi putut să fie și mai rău. Ar fi putut fi afectate văzul, auzul sau omenia, simțul dreptății și al adevărului ori nervii mâinilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
A fost un lucru neplăcut. Dar ar fi putut să fie și mai rău. Ar fi putut fi afectate văzul, auzul sau omenia, simțul dreptății și al adevărului ori nervii mâinilor și ai picioarelor. în sens strict, ar trebui ca bunicul să poată trăi fără ajutorul literelor. Explicația celor întâmplate ar putea sta, în treacăt fie spus, în faptul banal că la dezghețare s-a adăugat un lichid nepotrivit. Poate că o simplă apă minerală ar fi fost preferabilă berii slabe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
din Hugnaden ar fi fost întru totul mulțumit dacă împrejurările i-ar fi oferit ocazia să ia cunoștință de raportul meu despre acest mic episod demn de reflecție din istoria suedeză a despăduririlor prin foc. VIGNETA Pianul mecanic pe care bunicul îl primise în dar de Crăciun și care, ca să spun așa, ar fi trebuit să ia locul bunicii mele moarte a fost mutat în camera din spatele bucătăriei, încăperea întunecoasă de sub brazi. Mi-amintesc cu adevărat toate acestea? Mama la pian

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
mele moarte a fost mutat în camera din spatele bucătăriei, încăperea întunecoasă de sub brazi. Mi-amintesc cu adevărat toate acestea? Mama la pian, capul tăiat al Sfântului Ioan Botezătorul, tata în pantaloni verzi, cu jambiere, gândurile lui despre creierul decongelat al bunicului, numele aruncătorului de flăcări, Tempus, melodia „Când scorușii înfloresc“, care făcea să ți se strângă inima, balada lui Brahms în Re minor, executată de pianină, tocul bunicului, care desena în aer istoria literaturii suedeze... Asta ca să nu mai vorbim despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
Botezătorul, tata în pantaloni verzi, cu jambiere, gândurile lui despre creierul decongelat al bunicului, numele aruncătorului de flăcări, Tempus, melodia „Când scorușii înfloresc“, care făcea să ți se strângă inima, balada lui Brahms în Re minor, executată de pianină, tocul bunicului, care desena în aer istoria literaturii suedeze... Asta ca să nu mai vorbim despre literatura universală... Da, îmi amintesc totul. Imaginile lui Doré nu trebuie să mi le amintesc. Ele sunt din nou în posesia mea. Și îmi amintesc seara când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
și semăna cu pinii subțiri de jos, de lângă golful Rentjärn. A intrat în bucătărie. Eu fugisem din calea ei și mă vârâsem sub masă. Dacă se uita cu atenție, ar fi putut vedea cum răsuflarea mea mișca mușamaua de pe masă. Bunicul deschisese precaut ușa și o lăsase crăpată. Prin crăpătură auzea totul. Ce vă putem oferi? a spus mama. O felie de caltaboș proaspăt fiert? Mulțumesc, a spus învățătoarea, întorcându-și fața înspăimântător de slabă și de flămândă spre mama, am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
parte a lui Ioan era un om foarte bătrân, cu turban pe cap. Fața lui era precis conturată și el își ținea mâinile împreunate sub bărbie, ca și cum s-ar fi silit să-și rețină emoția. Poate că Iisus își adusese bunicul cu el. Și toți cei cărora Doré le permisese să fie în imagine puteau auzi foarte clar o voce puternică, de bas, din înaltul norilor - care, în treacăt fie spus, tocmai în ziua aceea erau neobișnuit de destrămați și neuniformi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
puteam de adânc. Erau îngrozitor de subțiri și tremurau un pic. Dar în primul rând, a spus tata, faceți tot ce puteți cu cititul și scrisul? De bună seamă, răspunse învățătoarea. De bună seamă. Atunci domnișoara poate pleca, a spus tata. Bunicul închise cu grijă ușa de la odaia lui. Iisus ieși din apă și se șterse cu ștergarul pe care-l avea înfășurat în jurul șoldurilor. Și Ioan Botezătorul se întoarse în pustiul din care venise. De fapt el ura natura. Numai apa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
nici o grijă peste acea bucată. Sau s-o tăiați. Sau să desenați peste ea cu culoare neagră. Sau să faceți ce se face cu literele. Dar nu pot vorbi despre Biblia lui Doré fără să-l numesc, de exemplu, pe bunicul. Mai departe voi vorbi, de asemenea, despre scriitorul german Erwin Strittmatter și despre vizita pe care i-am făcut-o. Și despre corespondentul de ziar Manfred Marklund, care locuiește jos, lângă școala din Avabäck. Și despre Scrisoarea pe care mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
întunecată; în unele zile vorbesc mai grăbit, în altele mai lent. Nici asta nu trebuie să se observe în text. Sper că niciodată nu am părut plângăcios, trist, jalnic sau amar. Eu sunt fericit. La fel se întâmpla cu vocea bunicului. Uneori era plină de lumina zilei, alteori de întuneric. Dar, în fond, bunicul era întotdeauna lipsit de griji și împăcat cu traiul lui. Fuma pipă de două ori pe zi. Prin urmare, capul lui fusese drenat de litere prin congelare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
nu trebuie să se observe în text. Sper că niciodată nu am părut plângăcios, trist, jalnic sau amar. Eu sunt fericit. La fel se întâmpla cu vocea bunicului. Uneori era plină de lumina zilei, alteori de întuneric. Dar, în fond, bunicul era întotdeauna lipsit de griji și împăcat cu traiul lui. Fuma pipă de două ori pe zi. Prin urmare, capul lui fusese drenat de litere prin congelare. Ca profesor, predase limba și literatura suedeză. Limba suedeză scrisă se evaporase și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
traiul lui. Fuma pipă de două ori pe zi. Prin urmare, capul lui fusese drenat de litere prin congelare. Ca profesor, predase limba și literatura suedeză. Limba suedeză scrisă se evaporase și dispăruse. Nici semnele de punctuație nu rămăseseră. Dar bunicul păstrase literatura. Nici un îngheț din lume nu poate distruge literatura. în camera strâmtă de sub brazii înalți, lângă pianul mecanic care, cu anii, se dezacordase - în plus, unele acorduri erau acum întristător de neterminate, pentru că unele note dispăruseră - acolo, în aburii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
îngheț din lume nu poate distruge literatura. în camera strâmtă de sub brazii înalți, lângă pianul mecanic care, cu anii, se dezacordase - în plus, unele acorduri erau acum întristător de neterminate, pentru că unele note dispăruseră - acolo, în aburii moi de la bucătărie, bunicul mă conducea în lumea plină de libertate, imaginație, căldură și autenticitate a literaturii. în memoria lui se afla, după cum am spus, întreaga literatură a lumii. Poate că și memoria bunicului fusese congelată, dar în sens opus. în vreme ce mă lua de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
pentru că unele note dispăruseră - acolo, în aburii moi de la bucătărie, bunicul mă conducea în lumea plină de libertate, imaginație, căldură și autenticitate a literaturii. în memoria lui se afla, după cum am spus, întreaga literatură a lumii. Poate că și memoria bunicului fusese congelată, dar în sens opus. în vreme ce mă lua de mână și mă conducea dintr-o capodoperă într-alta, agita stiloul marca Parker în aerul gol (dar de fapt era aerul gol?). Cerneala era uscată de mult, dar asta nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
dar asta nu avea importanță. Da, gesturile lui largi erau literare și critice, iar uneori, într-un fel misterios, chiar contribuiau la creația literară. Și în mine nu s-a pierdut nimic. Nu trebuie să citești literatura, obișnuia să spună bunicul. Ea trebuie să se afle înăuntrul tău. VIGNETA Și, cu mâna stângă, îi făcea semn fiicei lui Jorgrimme să danseze deasupra capului lui chel și plin de cicatrici. Apoi ea se împreuna cu Folke Filbyter, tot datorită mâinii stângi a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]