KorAP: Find »[drukola/base=buzunar & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...67 68 69 ...551 >

13,753 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183

Cu acest articol, poți să stai pe o parte și să-ți Îndoi genunchiul astfel Încât călcâiul să fie Îndreptat spre - mă rog, sunt sigur că știi la ce mă refer. Ne-am Îndreptat spre partea cealaltă și am studiat niște buzunare din piele crăpată, fixate pe o bucată de catifea. — Sunt așa-numite vulves pneumatiques. Un mecanic auto, cu care m-am Întâlnit pe vremea când studiam la Strasbourg, le fabrică la comandă. Ideea e să atașezi drăcia asta la un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
cu care m-am Întâlnit pe vremea când studiam la Strasbourg, le fabrică la comandă. Ideea e să atașezi drăcia asta la un motoraș - la așa-numitul vibreur - care face vezica de cauciuc să se contracte și să se dilate. Buzunarul acesta ca o anexă, și Karp ne Îndreptă atenția spre un obiect cu formă umflată la un capăt, colectează mostrele obținute. Înainte se foloseau ugere de vacă, dar se lucrează mai ușor cu materiale artificiale. Acestea sunt chiar neobișnuite. Karp

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
ușor cu materiale artificiale. Acestea sunt chiar neobișnuite. Karp ne arătă niște teci. Vagine manuale. După cum vedeți, sunt, de fapt, niște mănuși cu un deget. Nu au degete, iar spațiul dintre index și degetul mare a fost transformat Într-un buzunar, Într-un fel de Împletitură, căptușită cu păr, pictată În culori naturale. E pentru cei care se satură de mâna lor neinspirată. Înăbușind un zâmbet, Karp deschise o casetă din sticlă și scoase niște albume foto de mărimea unui timbru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
stație de Stadtbahn, respirația noastră fumegând În aerul Înghețat. — La cine te referi? — La Felix, desigur. — La cine? Râzând, Dora Își eliberă brațul de al meu. — Nu ți-ai dat seama că e o ea? Am scotocit după țigările din buzunarul hainei, fiind conștient că erau undeva sub hârtia și chestionarul pe care le-am Îndesat În el. — Normal că mi-am dat seama. De cum a intrat. Comportamentul acela politicos. Masculinitatea aceea rafinată. I-am zis-o. Cu degetele Înțepenite, am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
dacă ar avea vreodată motive să devină bărbat, ar vrea să fie asemenea lui Karp: calm, demn de Încredere, realist. — Crede-mă, aș fi un medic excelent. — Nu vrei să-ți demonstrezi talentul pe mine? Mi-am strecurat mâna În buzunar. Se pare că am dezvoltat... — Nu te prosti. Felix susține că nu-l deranjează decât sânii. Nu că nu i-ar plăcea, dar preferă să Îi admire la alte persoane. Încearcă să scape de ai lui cu bandaje. Și invidia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
incitante. Era de-ajuns să deschid ușile și să inhalez mirosul de santal, să trag sertarele și să simt materialele alunecându-mi printre degete, să deschid șifonierul și să-mi umplu nările cu mirosul pielii lustruite a pantofilor Îndesați În buzunarele textile, care atârnau pe interiorul ușii - Îmi ajungea oricare dintre aceste acțiuni inocente, și uneori, chiar simpla lor amintire, ca să simt furnicătura revelatoare de-a lungul șirei spinării, un tremur pe cât de delicios, pe-atât de evident, de la talpa pantofilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
fie, Sascha! Cred că mi-am uitat haina la tine. N-am țigări, nici bani. La dracu’. Iritat, se bătu ușor peste piept și șolduri. Hai. Să ne Întoarcem. — Nu te ambala. Mi-am aruncat geaca peste umeri. Într-un buzunar vârâsem niște bani din cei Împrumutați de la Ludmila. Plătesc eu - ca dovadă a aprecierii mele. Îți iei haina data viitoare când ne vedem, ce zici? Luând În considerare vremea și trupul meu suferind, n-aveam chef să mă strofoc. Deși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
guler, atât de lucioasă de jeg, Încât părea din mătase. Între picioare Îi tremura un sac de cartofi. Dacă se grăbea spre piață, Întârziase un pic, Îmi spuneam, În timp ce cartofii Își continuau micile tunete. Omul Își vârî o mână În buzunar; cu cealaltă, Încerca să-și curețe dinții cu o scobitoare care părea ridicol de minusculă În pumnul său vânjos. Patru stații mai Încolo, tramvaiul coti spre piața mare unde secția de poliție se Învecinează cu hălile pieței și cu stația

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
să... Doriți să vizitați muzeul, domnule... domnule Și Mai Cum, dacă-mi permiteți? Avea niște iriși perfecți, deschiși la culoare. — De fapt, Îl caut pe doctorul Karp. Negăsind un loc unde să arunc cotorul de măr, l-am vârât În buzunar. — Karp, doctor Karp... I-a luat o veșnicie să-și dea seama despre cine vorbeam. A, doctor Karp! exclamă. Nu mai lucrează la noi. Îmi pare rău să vă zic. Da, a plecat de la fundație. Desigur. Doctorul Röser i-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
săi Întunecați. Caut niște cărți, domnule. Doctorul Karp a fost amabil de mi-a recomandat biblioteca dumneavoastră. — Ați vizitat muzeul de curând? Röser se uită la mâna mea, Încă Întinsă. — La sfârșitul săptămânii trecute. Simțindu-mă ciudat, mi-am verifiat buzunarele - dar n-am găsit decât rămășițele mărului. Poate că ar trebui să vorbesc tot cu el? — Vă anunț cu regret că doctorul Karp ne-a părăsit. A sunat sâmbăta trecută. Destul de neașteptat, dacă mă gândesc mai bine. Și-a părăsit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
ar trebui să vorbesc tot cu el? — Vă anunț cu regret că doctorul Karp ne-a părăsit. A sunat sâmbăta trecută. Destul de neașteptat, dacă mă gândesc mai bine. Și-a părăsit postul imediat, fără Întârziere. Bibliotecarul Își consultă ceasul de buzunar. Și ce cărți v-ar interesa, dacă-mi permiteți? Eu sunt responsabilul cu colecția. Am amintit singurul titlu care-mi trecu prin cap așa de repede - studiul publicat de Froehlich În 1910, din care aveam și eu o copie acasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
responsabilul cu colecția. Am amintit singurul titlu care-mi trecu prin cap așa de repede - studiul publicat de Froehlich În 1910, din care aveam și eu o copie acasă. — Am Înțeles. Foarte atent, Röser Își vârî ceasul la loc În buzunar. Aici veți găsi cărțile Cancelarului. Dacă sunteți amabil să mă urmați, domnule. Trăgând un scaun din capătul Îndepărtat al biroului, mă rugă să aștept. Trecu un minut și, cu un gest care trăda discreție sau reținere, puse volumul pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
pildă: „Știți să fluierați?“ Sau nr. 92: „Îmbrăcămintea joacă un rol important În viața Dumneavoastră? Preferați să vă Îmbrăcați simplu, sau stratificat, vă place Îmbrăcămintea strâmtă, sau lejeră, gulerele ridicate, sau cele descheiate? Purtați bijuterii? Purtați cumva un cuțit În buzunar? Care este culoarea Dvs. preferată?“ Numărul 133: „Vă Înfuriați dacă o persoană refuză să vă povestească despre particularitățile sale sexuale?“ Sau ultima Întrebare (Apendicele nr. 1): „Spuneți-ne un secret intim - de la a la z!“ Astfel de chestionare nu puteau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
spaniole), i-am explicat că Încercam să-mi termin tema. Mi-era clar că ar fi meritat să completez paleta lui Froehlich cu Încă o nuanță, două. Totuși, eram curios dacă faptul că nu port bijuterii sau un cuțit În buzunar spune ceva despre opțiunile mele sexuale. Și, sincer să fiu, viața mea intimă era treaba mea, și numai a mea, sau nu? Întinzându-se și aranjând perna sun coada ei neargă, lucioasă, Dora mi-a spus că, de fapt, În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Dorei a invitat-o pe fiica ei În bucătărie. Era adevărat ceea ce aflase de la poștaș? — Când am... — Stai, n-am terminat. Ridicându-se, Dora deshise geamul și azvârli țigara. Ale tale sunt prea tari. Închizând cu zăvorul, recuperă portțigaretul din buzunarul hainei, apoi se Întinse din nou. După ce se eliberă dintre crengile goale ale unor copaci, soarele se pregătea să apună, ca de obicei, În spatele clădirilor de pe partea cealaltă a pieței. — Pentru prima dată În viața mea, continuă Dora, mi-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
sport ni s-a permis să ne foim cum vrem. Polster Își scoase haina de satin și cămașa cu volănașe, dar Își păstră bereta neagră, uzată. Executând câteva mișcări spasmodice În maieu, Începu să tușească lung, apoi, cu mâinile În buzunar, se sprijini de capră și rămase așa pentru tot restul orei. La ora următoare ne-a explicat că fizicul nu avea nimic de-a face cu metafizicul. Corpul și sufletul erau două lucruri total diferite, la fel ca muzica și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
gestul clasic care se preta la ocazie - cu degetele adunate și cu degetul mare ridicat. Bătând-o cu grijă pe umeri pe doamna Britz, colegul lui repetă gestul. Apoi ofițerul Își Îndreptă atenția spre mine. Inspectându-mi vânătăile, Își pipăi buzunarele. Imediat ce-și găsi țigările, Îi tresări bărbia și zâmbetul Îi dispăru de pe față. — Alexander Knisch? Am plecat de lângă pervaz Încetinindu-mi pașii. — Cine Întreabă? — Diels Întreabă. Ofițerul Hermann Diels de la Brigada de la Moravuri. Și Întreabă: „Alexander Knisch?“ Nasul ofițerului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
hârtie și creioanele; chiar și calul de lemn al Dorei, stând stoic pe noptieră, avea o anumită valoare sentimentală pentru mine. Și Încă ceva, mi-am dat seama dintr-o dată. M-am repezit la bibliotecă și imediat am vârât În buzunar tabachera de la Dora. Chiar dacă era Încuiat, fiind astfel inutilizabil, amintirile pe care le conținea erau prea intime ca să vreau să le Împărtășesc cu ei. În ceea ce privește restul lucrurilor mele, poliția n-are decât să facă ce-o vrea cu ele. Pieplack

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Knisch, o să fii! Și plesni din nou biroul cu palmele. Partenerul său Încercă să spună ceva, dar Diels Îl făcu să tacă, aruncându-i o privire de efect. După ce se asigură că suntem atenți, pescui pachetul de țigări mototolit din buzunar. Vârând-o drept În gură, extrase o țigară cu buzele, Încet și cu dexteritate, apoi Întinse pachetul spre mine. — Nu? Odată ce și-a aprins-o, Își coborî vocea, adoptând un ton plin de complicitate. Evident, n-avem nici un motiv ca să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
O cafea, vă rog. Cu lapte rece. Apoi dădu șervetul la o parte. E mai bine dacă domnul Landau crede În continuare că sunt un vânzător ambulant din provinciile austriece. Nu fac rău nimănui, Sascha. Tu vrei ceva? Pipăindu-mi buzunarele, am comandat un pachet nou de țigări, apoi m-am gândit că poate era un fel de dreptate perversă În alegerea lui Anton, În ceea ce privește numele. Până la urmă și eu i-am folosit numele mult timp, fără ca el să fi știut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
care s-ar potrivi perfect... Când, În sfârșit, partea mea mai chibzuită o ajunsese din urmă pe cea care gonea Înainte nesăbuită, jonglând cu cuvinte mari, dar fără prea mult tact, Dora Își deschise portțigaretul. În timp ce eu mă scotoceam În buzunare după un chibrit, mi-a explicat că, oricât de incredibil ar fi părut, era și ea la curent cu ceea ce se Întâmpla În lume, ca toți ceilalți. Despăturind ziarul cu care venise, Îmi arătă titlurile. „ATENTAT LA MILANO“, spunea unul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
când am ieșit, descurajat, cum o mai face Înc-o dată Înainte să se facă primăvară, o dată pentru totdeaunua. Zăpada se așezase, dar pavajul era Încă ud și alunecos, vântul, iute și neregulat. Dora Își vârî mâinile băgate În mănuși În buzunare și o luă spre sud. Am urmat-o. Am mai continuat să ne plimbăm câtva timp fără să schimbăm vreo vorbă. Din când În când ne-am uitat la vitrinele magazinelor, dar nici unul din noi n-a spus nimic. După

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
părea ceva ce-aș fi putut asculta ore-n șir. Întodeauna am fost de părere că În interior există o multitudine de sunete din care timpul nu poate forța viața. Nu, e adevărat. Terminând de examinat camera - deloc interesantă, nici măcar buzunarele celeilalte geci ai lui Anton nu-mi trezeau vreu interes - am Întors așternuturile și m-am Întins. Din camera alăturată se eliberă o chicoteală. O femeie spuse ceva cu o voce estompată; un bărbat bombăni fericit. Mi-am Împletit degetele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
mai văzut nimic pe masă, când am zughit-o prin apartament cu panica explodându-mi În piept, confuzia inundându-mi capul ca un incendiu. Să nu-i fi observat, deși erau acolo? Tot ce se poate - atâta timp cât nu erau deja În buzunarul lui Anton... Mișcările pe care le distigeam mi-au acaparat atenția din nou; mi-am lipit urechea de ușa rece a șifonierului. Neconvins dacă erau ale unei femei sau ale unui bărbat, am hotărât că persoana pe care Dora o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
fi dat seama că poliția va face legătura Între cleștișori și ucigaș. Și-atunci Anton n-a mai căutat filmul. Pentru a se proteja - pe sine și pe mine (adică pe aceeași persoană, În acest caz) - Își vârâse cleștișorii În buzunar și părăsi locuința. Câteva minute mai târziu am ieșit din șifonier, așteptându-mă să fiu Întâmpinat de o cu totul altă priveliște. Abia mai târziu, tot În seara aceea când ne-am Întâlnit la Crama Albastră, și-a dat seama

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]