3,622 matches
-
iar cerul tot mai vânăt înspre apus se lasăși nu prea știm de mâine ce-o fi la noi în casă.Drapele obosite atârnă-n vânt de gheață,nu-s zâmbete pe față, și-n suflet e doar ceață,iar cântul sună-anemic și plin de falsitate,degeaba bat alămuri, nu-i nicio unitate.Ne tot pândesc hainii, ne dușmănesc externii,ne picură otravă și se-nvrăjbesc internii,nu-i tihnă-n nicio casă, nici la palat nu-i tihnă,degeaba curg
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
dintr-o iarnă, dintr-o iarnă simplă, fără viscoliri, fulgi pe care domnul vrea să ni-i aștearnă pe-un suflet în zbucium, plin de răscoliri. Răscoliri îmi aflu și în ochi de vânt și-n șuierul jalnic dintr-un cânt de dor, când simțirea plânge fără de cuvânt ca săgeata fulger în piept de condor. Condorul grăbește spre-o nouă pieire, planând singuratic peste creste înalte unde ieri trecut-a, întru urmărire, fragedă cerboaică ce cu trupu-i salte. Salte-n pisc
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
să-încerc să număr fulgii dintr-o iarnă,dintr-o iarnă simplă, fără viscoliri,fulgi pe care domnul vrea să ni-i aștearnăpe-un suflet în zbucium, plin de răscoliri.Răscoliri îmi aflu și în ochi de vântși-n șuierul jalnic dintr-un cânt de dor,când simțirea plânge fără de cuvântca săgeata fulger în piept de condor.Condorul grăbește spre-o nouă pieire,planând singuratic peste creste înalteunde ieri trecut-a, întru urmărire,fragedă cerboaică ce cu trupu-i salte.Salte-n pisc letargic fără
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
2313 din 01 mai 2017 Toate Articolele Autorului „...Unde-a plecat că n-are nimeni știre/ Fătul-Frumos, cu negre plete grele,/ Cu ochi albaștrii, plini ca de mărgele,/ Și cu sprânceana-n jurul lor subțire?// ...Iar Fătfrumos, oprindu-se din cânt,/ Simți, din sânge, flăcări că se-adună,/ Și-n glas, în vorbe,-n pâine și pământ,/ Dogoarea cerului străbună.” (Tudor Arghezi-Fătfrumos) De cele mai multe ori amintirile frumoase ne aduc deseori cu mâna dorului de Mamă în Dumbrava copilăriei-lumea ei fascinantă, mirifică
DESPRE OMUL FRUMOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381058_a_382387]
-
Dumnezeu a coborât întâia oară pe pământ și unde încă mai coboară. În mod normal, la țară, n-ar trebui să întâlnești decât omul frumos și lucrurile lui admirabile ce-l înconjoară împletite în bine, adevăr, dreptate, credință, libertate, poezie, cânt și iubire. Dan Puric s-a întâlnit cu toate acestea, dar și cu altceva, cu sublimul: „Am copilărit la țară, la Nehoiu... Așa am descoperit copilul frumos-tatăl meu... Așa am cunoscut frumusețea statorniciei... Și astfel m-am întâlnit cu frumusețea
DESPRE OMUL FRUMOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381058_a_382387]
-
în portul fiorurilor din pieptul dorului cast ca în sânul dragostei shakesperiene a eternilor eroi îndrăgostiți Romeo și Julieta, înfierbântând totul în lumina și fascinația care se cerne ca o corolă a bucuriei: îmbujorarea, tresărirea, mângâierea, emoția, șoapta, ecoul, refrenul, cântul, doar atunci când nemărginirea a odrăslit în inimă, când graiul se toarce în fuiorul mierii rugăciunii de taină și când crucea Cuvântului e aurită de grâul spicelor dacice mănoase, înfrățite în grăirile înțelepciunii prisositoare de bine, adevăr și iubire. Frumusețea este
DESPRE OMUL FRUMOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381058_a_382387]
-
întâi: Bărbat și Femeie a odrăslit Paradisului frumusețea risipind-o apoi pe pământ. Sfinții torc Caierul frumuseții sofianice brodând Patericul vieților alese. Martirii întrupează frumosul mucenicesc ca pe o îngemănare a Vieții. Sfinții Părinți, Monahii, Monahiile împletesc în rugă și cânt frumosul filocalic. Românul creștin ortodox are frumusețea duhovnicească a sufletului său primenit. Țăranul român creștin crește cu frumosul imperial în inima mistică a Dacului dârz-Țuțea. Legenda spune că Narcisismul a populat mai întâi Paradisul pelasg, apoi Olimpul trac. Ca Frumosul
DESPRE OMUL FRUMOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381058_a_382387]
-
n-ar vrea. Stătea-n reverie cu orele-n șir Pe trunchiu-nvechit de ploi și de vreme, Ar fi-ngemănat mii de flori, fir cu fir, S-așeze la îngeri, pe cap, diademe. S-asculte doar triluri și vânturi șoptind, Sau cânturi divine-n urechi să-i pătrundă Și ape-n cădere, din munți, șopotind, Atât-ar fi vrut....și-o pace profundă. Și-acum, înapoi, în ținutul de azi, Eu tot mai visez.... Și visul nu-i oare Momentul feeric, secunda
CANDOARE de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2049 din 10 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/381132_a_382461]
-
trecut O văd pe mama,-ntr-un ungher, cu șorțul petrecut, Cum mâinile-i nu contenesc, tot pregătind Crăciunul. Miroase-a brad și cozonac și-un iz de portocale Se răspândește prin odăi...Parfumu-acela sfânt, Colindele ce răsunau cu magicul lor cânt Le simt, le-aud și mă-nsoțesc oriunde-aș fi, pe cale. Privirile lin poposesc pe-un chip...cel din icoană Și-i văd pe toți ai mei zâmbind...Dar, Doamne, toți s-au dus Să pregătească sărbători la Tine-n ceruri
FLORILE DALBE DE MĂR de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381145_a_382474]
-
patrimonial având o conotație și o semantică cu totul unică și celestă, care dincolo de aura frumuseții feminine se conturează și latura bărbătească, autoritatea demnității regale sub chipul expresiei specifice doar nouă: Măria Sa! „Cine este Aceasta? Icoana care aduce primăvara și cântul nufărului pe ape de dor,/ Ea este Regina,/ Ea este Assunta,/ Ea este Împărăteasa ce din înălțimi ne îmbrățișează,/ Ea este Mireasa,/ Ea este Cununia.../ Ea este Assunta.../ Este focul dragostei,/ Este para iubirii care aduce floarea de cireș,/ În
MIRAJUL DIVIN ŞI ETERN AL FEMEII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381039_a_382368]
-
în Ediția nr. 2313 din 01 mai 2017. „...Unde-a plecat că n-are nimeni știre/ Fătul-Frumos, cu negre plete grele,/ Cu ochi albaștrii, plini ca de mărgele,/ Și cu sprânceana-n jurul lor subțire?// ...Iar Fătfrumos, oprindu-se din cânt,/ Simți, din sânge, flăcări că se-adună,/ Și-n glas, în vorbe,-n pâine și pământ,/ Dogoarea cerului străbună.” (Tudor Arghezi-Fătfrumos) De cele mai multe ori amintirile frumoase ne aduc deseori cu mâna dorului de Mamă în Dumbrava copilăriei-lumea ei fascinantă, mirifică
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
În mod normal, la țară, ... Citește mai mult „...Unde-a plecat că n-are nimeni știre/ Fătul-Frumos, cu negre plete grele,/Cu ochi albaștrii, plini ca de mărgele,/ Și cu sprânceana-n jurul lor subțire?//... Iar Fătfrumos, oprindu-se din cânt,/ Simți, din sânge, flăcări că se-adună,/Și-n glas, în vorbe,-n pâine și pământ,/ Dogoarea cerului străbună.”(Tudor Arghezi-Fătfrumos) De cele mai multe ori amintirile frumoase ne aduc deseori cu mâna dorului de Mamă în Dumbrava copilăriei-lumea ei fascinantă, mirifică
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
Căldură măiastra ce scânteie spirit și atârnă de Logosul Sfânt Axisul mundi din centrul ființei cuvânt pe cuvânt laolalt' se adună treptat ... con.centrat Pogorât din tărie preumblându-Se blând peste bolta de cer nesfârșit cu tălpile pe palmele lumii incunabulul cânt din vestea cea bună râzând gângurit litera cu litera de la alfa la omega stare de gra.ție z b o r ... Ilustrație în versiune animată; (vizualizare prin copy- paste URL) sau directă în rubrică de comentarii Ommo Libris https://giphy
POEM HIERATIC XXXIV-OMMO LIBRIS de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381234_a_382563]
-
fruntea-i glodul de păcate. Răstimpul ăsta-n care mă-nalț ca o suflare, se scutură de oase prin pielea de pământ, își trage-n ceruri umbra plăpândă ca o boare, și-n mii de curcubeie respir din nou și cânt! Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: RĂSTIMPUL / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1932, Anul VI, 15 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Doina Bezea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
RĂSTIMPUL de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381248_a_382577]
-
după un flutur În toată grădina Cireșii îmi scutur Pe creștet lumina Albinele zboară E cald, îmbietor Eu, ca prima oară Mă bucur, parcă zbor. Vibrez ca o vioară Frumos e pe pământ! Din nou e primăvară Alerg, mă bucur, cânt. (din viitorul volum pentru copii Livada cuvintelor) Referință Bibliografică: În grădină / Elena Armenescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1925, Anul VI, 08 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Elena Armenescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
ÎN GRĂDINĂ de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1925 din 08 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381264_a_382593]
-
O copilă flămândă , se-nalță spre Templul de argint. Hrănindu-se cu mană cerească, Harul cel sfânt! Un dor mă cuprinde, nespus de Isus. Mâini decopil obosit, se ridică în rugă, spre Dumnezeul cel Sfânt! Amar gând, străpunge al inimii cânt. Isuse, transformă al minții frământ, ce se zbate în lanțuri de plumb! Susure blând,al Duhului Sfânt, transformă al vieții tumult! Izvor nesecat de Cuvânt, șoapta Duhului Sfânt. Prezența Ta, Isuse, mă face să mă simt îmbrăcată cu brâul de
FRÂNTURI de ILEANA VIČIČ STANCA în ediţia nr. 1925 din 08 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381263_a_382592]
-
-i mai presus decât omul El e sămânța, el e și rodul Tot în el stau rânduite Lumina și focul, Ghinionul și norocul El creează și tot el demolează Pustiit de dor, își trăiește viața în Re Major... Omul e cânt și poezie, Patimă și frenezie El urcă și coboară, Aleargă și zboară Nimic din ce-i omenesc Nu-i este nefiresc! Poate fi umbră și senin Nebunie și sublim Pământul se-nvârte în jurul său Visul, și fantezia Se revarsă ca
VERSURI DE MARTIE de HARRY ROSS în ediţia nr. 2279 din 28 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381315_a_382644]
-
n-aibă copii tată? Parcă îl lovise cerul, tare mult se întristase, iute,iute porumbelul gura de pe el își luase! -Foamea asta bat-o vina, ne va fi la toți mormântul, moartea ne va fi pricina, altor aripi vom fi cântul! Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: GREIERELE ȘI GUGUȘTIUCUL(fabulă) / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1923, Anul VI, 06 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Doina Bezea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
GREIERELE ȘI GUGUȘTIUCUL(FABULĂ) de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1923 din 06 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381324_a_382653]
-
albastru pajiștile-n soare De toporași, brândușe, tămâioare, Adună cuiburi păsări în perechi A câta oară? Izvoarele au izbucnit în cântec: Și-aruncă-n vale unda cristalină, Ce-n șipot proaspăt, clar se răsucește, Apoi din piatră-n piatră tot șoptește Un cânt de drag, de viață și lumină Ca un descântec. În vale, satul fumegă departe: Sunt rugurile-aprinse după datini; Căsuțe se-ntrevăd în zare, albe, În zarzăr înfloresc florile dalbe, Să stai să tot privești, golit de patimi Care-s deșarte
BUCOLICĂ de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381372_a_382701]
-
făcut iubita-nfățișare mi-a-nseninat avântul și pasul meu, răpit de-a prafului fervoare, va șterge orice urmă și umbră de pământ ce-i stă în cale și-i gonit de soare s-ajungă doar la tine, la suplul tău fin cânt... dar, ah, ce lungă-i calea spre a ta ființă când ai plecat eu n-am știut ce pierd și gem, si plâng, alerg a neputința că timpul să-l reduc și drumul să-l dezmierd primind nimicul în firea
SONET 44 de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 2020 din 12 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381396_a_382725]
-
Aici eu trăiesc, dar pentru voi pot iubi, de dor să contenesc, Ochiul, care plânge să-l închid, să-l las să mi-l vezi, cum e- Asa umezit , vei ști, cum am avut curajul să te-ndulcesc Cu un cânt de- al meu, de mama, cănd frunză pare uneori pustie, Eu , muma ta, când voi să fiu vie, când voi să fiu vie... CAND ITI IUBEȘTI COPIII Când îți iubești copiii, zorii zilei Îți reapar la orizont, neprihănit, Atingi cu
VERSURI DIN COPILĂRIE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381369_a_382698]
-
nr. 2184 din 23 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Unind în hornul drept a lor bătaie când toate inimile bat a sărbătoare, auzi prin aer rece, acolo de sus prin șoapte de mătase, acuș, acuș, auzi prin vuietul ce fierbe cântul lor, inimi imberbe, ce au plecat pentru un crez al libertății miez de legi. Astăzi cuvintele ne plâng și râd când totul se arată... în uitare iubirea adunată! Referință Bibliografică: În uitare iubirea adunată / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
ÎN UITARE IUBIREA ADUNATĂ de PETRU JIPA în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381455_a_382784]
-
-i mai presus decât omul El e sămânța, el e și rodul Tot în el stau rânduite Lumina și focul, Ghinionul și norocul El creează și tot el demolează Pustiit de dor, își trăiește viața în Re Major... Omul e cânt și poezie, Patimă și frenezie El urcă și coboară, Aleargă și zboară Nimic din ce-i omenesc Nu-i este nefiresc! Poate fi umbră și senin Nebunie și sublim Pământul se-nvârte în jurul său Visul, și fantezia Se revarsă ca
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381318_a_382647]
-
care ... Citește mai mult OMULNimic nu-i mai presus decât omulEl e sămânța, el e și rodulTot în el stau rânduiteLumina și focul,Ghinionul și noroculEl creează și tot el demoleazăPustiit de dor, își trăiește viațaîn Re Major...Omul e cânt și poezie,Patimă și frenezieEl urcă și coboară,Aleargă și zboarăNimic din ce-i omenescNu-i este nefiresc!Poate fi umbră și seninNebunie și sublimPământul se-nvârte în jurul săuVisul, și fanteziaSe revarsă ca un râu.Fără om, totul ar fiCenușiu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381318_a_382647]
-
cu stângăcie Iubirea pierderii-n tumult, Un fel de viață pe vecie, Eu nu te-ating, te- aștept să fii O dăruire în amurg, O plăsmuire-a celor vii În clipele ce nu se scurg, De ce aș mai vorbi în cânt, De ce atingerii lumești Să te predau facil în gând, Când noi suntem ceea ce ești? Păstrează clipa într-o doară, Pentru că nu există loc În care ce-ar urma s-apară Să nu se mai transforme-n foc, În fumul căruia
SUNTEM CEEA CE EȘTI de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2076 din 06 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381485_a_382814]