70,247 matches
-
aripi de îngeri și lumea zăludă, lunatec de udă îmi lasă în undă repetabile plângeri... Apoi, cufundat între valuri feline, plutesc în deriva corăbiei-dor și seara cu îngeri ce-o mistui în mine e-o veche misivă din vis călător. Cad cioburi de stele pe margini de vise și pletele ierbii m-adună sub cer, sunt apa ce curge prin maluri proscrise când îngerii apei lunatici mă cer. În ochi de amurg printre zboruri și frângeri, plutesc în deriva corăbiei-dor... Cad
APA IELELOR de LEONID IACOB în ediţia nr. 894 din 12 iunie 2013 by http://confluente.ro/Apa_ielelor_leonid_iacob_1371052106.html [Corola-blog/BlogPost/346013_a_347342]
-
Cad cioburi de stele pe margini de vise și pletele ierbii m-adună sub cer, sunt apa ce curge prin maluri proscrise când îngerii apei lunatici mă cer. În ochi de amurg printre zboruri și frângeri, plutesc în deriva corăbiei-dor... Cad cioburi de stele cu aripi de îngeri și cu ielele apei sunt vis călător. Leonid IACOB Referință Bibliografică: apa ielelor / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 894, Anul III, 12 iunie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Leonid
APA IELELOR de LEONID IACOB în ediţia nr. 894 din 12 iunie 2013 by http://confluente.ro/Apa_ielelor_leonid_iacob_1371052106.html [Corola-blog/BlogPost/346013_a_347342]
-
îi spuse colega sa. - Dar cine a știut, fato, că voi ameți instantaneu. Mă uitam cum se îndepărtează tramvaiul și dintr-odată am simțit că se învârte pământul cu mine, că mi se pune ceață pe ochi și imediat am căzut pe trotuar ca un boxer dintr-un pumn. - Cum așa? - Foarte simplu. A fost o durere surdă în capul pieptului, o amețeală și poc, la pământ. Noroc că era zăpadă și în căzătură nu am simțit nimic. Când m-au
CAP. VII -BRIGITTÉ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1056 din 21 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Iubire_interzisa_cap_vii_stan_virgil_1385025315.html [Corola-blog/BlogPost/347279_a_348608]
-
conține peste 100 de strofe. Memorie aleasă au mai avut și alți poeți. Dar profunzime, mai puțini : “Și poate părțile din pom, / Și ram, și frunză, și tulpină, / La fel ca părțile din om - / Au inimă în rădăcină. Acel ce cade din tulpină, / Sau de se rupe de la ea, / Se smulge și din rădăcină / Și se preface în nuia. Nuia, cu care răul-vântul, / Lovește pomu-n vârful blând, / Un vreasc ce biciue cuvântul, / Să-i sfarme mugurii din gând. “ Pentru mine, poezia
STIU SI VAD DE ION CHIRIAC de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 544 din 27 iunie 2012 by http://confluente.ro/_stiu_si_vad_de_ion_chiriac_constanta_abalasei_donosa_1340858591.html [Corola-blog/BlogPost/355085_a_356414]
-
nearticulate, orătănile, lighioanele și câinii orașului rătăcesc în deprinderi haotice, fără noima, în sunete și urlete prelungi, înfiorătoare, agasând paroxistic liniștea orașului aspru betegit de spaimă ... Baierele largi ale pământului parcă se sumețesc dintr-o dată, chiar pământul pare să fi căzut într-o “rană” pregătind o adormire vecină cu extincția, “nemurirea” sau viețuirea părând a mai fi păsuite doar de agonia și precaritatea mișcărilor a tot ceea ce este încă viu, o “viermuiala” irațională a amestecat totul și e pe cale să-și
PĂLITURA COSMICĂ DIN 1906 DIN SAN FRANCISCO de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 171 din 20 iunie 2011 by http://confluente.ro/_palitura_cosmica_din_1906_din_san_francisco.html [Corola-blog/BlogPost/367246_a_368575]
-
scurt: - Dar dumneavoastră ? Încep prin a-i mărturisi cât de mult mă încântă concediile pe litoral. Cum an de an vin la mare, omițând să-i spun de Maria, cea care până anul trecut mă însoțise în vacanțe. Razele soarelui cădeau pieziș pe chipul ei surâzător. Mă asculta gânditoare, privindu-mă drept în ochi. Brusc, zise: - Aveți ochii verzi-albaștri ... M-am înroșit instantaneu. Simțeam că-mi arde fața ca un cuptor încins. Pe o căldură ca asta ? Stupid. - Și părul blond
EXISTENŢA SPIRITUALĂ DUPĂ DISPARIŢIA TRUPULUI FIZIC (NU CREZI, NU CITI ! GREU ÎŢI VA FI ÎNSĂ CÂND, VRÂND-NEVRÂND, TE VEI LOVI DE ASTA …) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1459544892.html [Corola-blog/BlogPost/369308_a_370637]
-
înroșit instantaneu. Simțeam că-mi arde fața ca un cuptor încins. Pe o căldură ca asta ? Stupid. - Și părul blond, frumos - continuă ea - lăsând capul într-o parte. De foarte multă vreme nu mi-a mai făcut cineva complimente. Au căzut asupră-mi ca un tăvălug, accentuându-mi roșeața feței. Bâiguii încurcat: - Și dumneavoastră ... și dumneavoastră sunteți ... sunteți foarte frumoasă ! Râse ascuțit și se ridică în picioare. - Mergem în apă ? Peste câteva clipe ne bălăceam în apa mării, loviți ușor de
EXISTENŢA SPIRITUALĂ DUPĂ DISPARIŢIA TRUPULUI FIZIC (NU CREZI, NU CITI ! GREU ÎŢI VA FI ÎNSĂ CÂND, VRÂND-NEVRÂND, TE VEI LOVI DE ASTA …) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1459544892.html [Corola-blog/BlogPost/369308_a_370637]
-
facială de om dur. Am întrebat-o: - Și cum se împacă munca pe care o prestați cu un fizic atât de... mirific de exemplu ? - Minunat, răspunse cu un zâmbet ușor ironic pe buzele-i pline și cărnoase. Căsătorit ? Întrebarea ei căzu peste mine ca o bombă cu hidrogen. Nu o așteptam. Cel puțin nu acum. - Fost, o lămurii eu. Divorțat destul de proaspăt și extrem de singur și descumpănit. Un liber profesionist sentimental poate ? Abia după ce mi-au ieșit pe gură aceste cuvinte
EXISTENŢA SPIRITUALĂ DUPĂ DISPARIŢIA TRUPULUI FIZIC (NU CREZI, NU CITI ! GREU ÎŢI VA FI ÎNSĂ CÂND, VRÂND-NEVRÂND, TE VEI LOVI DE ASTA …) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1459544892.html [Corola-blog/BlogPost/369308_a_370637]
-
sălbatec // sunt pe urma gândului meu clopotar / tresar să-l aud din secundă-n secundă / chemare din ziduri suspinată-n zadar / iederă-n doruri, de doruri înalte flămândă // sunt pe urma mâinilor mele de ram / rodu-i necopt stă să-i cadă din palme / linia vieții bate mătănii la geam / cădere-n genunchi, înviere târzie în psalme// (...) // sunt pe urma bătăilor mele de cord / solfegiu repetat de-un profan / iubire de țărm înecată-n fiord / căldură de sân, pe surâs de orfan
RECENZIE LA CARTEA AURICĂI ISTRATE PETARDE RECI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 by http://confluente.ro/Recenzie_la_cartea_auricai_is_cezarina_adamescu_1367701514.html [Corola-blog/BlogPost/344758_a_346087]
-
o lumânare în baia salonului, căci numai acolo aveam voie, în timp ce îi boceam cu vorbe ce îmi ieșeau din suflet fără să le gândesc...Spitalul se pregătea de sărbătoare...pe holuri se decorau brazi cu globuri și stelute. Din cer cădeau în fiecare seară stele ...pentru fiecare copil , câte una. Le priveam în timp ce priveam spre lumânarea aprinsă ce le lumina calea către nemurire. Spitalul...loc de rugăciune.V-ati gândit vreodată la faptul că spitalul e o mică biserică? Cele mai multe rugăciuni
DE CRĂCIUN AM ÎNVĂȚAT CE ESTE MOARTEA de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2188 din 27 decembrie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_munteanu_1482856572.html [Corola-blog/BlogPost/364165_a_365494]
-
Acasă > Poeme > Meditație > CRITICILOR MEI Autor: Daniel Bertoni Albert Publicat în: Ediția nr. 2162 din 01 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului CRITICILOR MEI ( după Eminescu) autor, Bertoni D Albert Multe frunze gălbenite Stau să cadă veștezirii Dar crezându-se-nverzite Se agață scai,gândirii E ușor a spune multe De nimic nu poți a scrie Dacă ai un strop de minte Înșira-vei pe hârtie Dar cand sufletul se-agită De tristețuri și necaz Iară
CRITICILOR MEI de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 by http://confluente.ro/daniel_bertoni_albert_1480609549.html [Corola-blog/BlogPost/370505_a_371834]
-
îmbrățișat de ape și de corăbieri ce-ți caută privirea... * ... noapte de opal, mărgăritare așteptând doar un semn și zeul iubirii ca un albatros ucis îți va sângera la picioare... * Nevrednic de tine e cel “născut” călăuză pe-aleile toamnei căzute-n dizgrații și somn * Eu te cunosc, Valentina ești labirintul meu ... iubire damnată între om și zeu - rătăcind ca o pasăre albă în visul unui orb visul unui orb... 23 august 2011 ... să nu “ucizi” cu gândul - iubirea ce se
EU TE CUNOSC, VALENTINA… de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 by http://confluente.ro/valentina_becart_1446241785.html [Corola-blog/BlogPost/379245_a_380574]
-
Poetașul asta, poate coborî până unde s-a coborit Enășescu. Dar nu poate urca până unde s-a urcat el. -Mai era cu un al poetaș, nu-mi aduc aminte cum îl cheamă. Se țineau unul de altul să nu cadă. Oamenii priveau după ei... -Fac breaslă noastră de rușine. Mai era unul cu ei? -Da! Moldoveanu... -Bănuiam... Asta e nelipsit de la astfel de beții aproape zilnice. -Păstorel spunea că doi bețivi egali cu un al treilea sunt bețivi între ei
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A NOUA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Geamanul_din_oglinda_roman_a_noua_zi.html [Corola-blog/BlogPost/356633_a_357962]
-
jucau pe un lătrat de câine pe strada unde școală intrase în vacanță și paznicul plecase cu cartelă după pâine legând poartă cu o speranță ... jucării confecționam din zdrențe de vise, ciorapul piciorului desculț îl făceam minge, în curtea școlii cădeau iubiri ucise, pe dealuri contemplă sania cum în sufletele noastre ninge cu cântece rusești Tania.” -Va mai citesc una! „Culori fără culoare Visul mergea în vârful degetelor să nu deranjeze zorii, Realitate culcata peste urechea stânga a culorii, Roșul alunecă
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A NOUA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Geamanul_din_oglinda_roman_a_noua_zi.html [Corola-blog/BlogPost/356633_a_357962]
-
lumea asta prin adoptarea unui nou sistem de valori care conferă un statut de mântuit și salvat de sub puterea carnală. O viață al cărui volant este Duhului Sfânt. Când vezi cât ești de privilegiat și purtat pe brațe când alții cad sub povara neprimirii și neacceptării jertfei Lui Isus Hristos, suferi mult și nu poți tăcea. Nu poți să nu spui ce viață minunată și echilibrată îți oferă Dumnezeu. După ce Dumnezeu se face cunoscut, apoi îți arată planul Său sacru în ansamblul
MULTUMESC, DOAMNE, PENTRU CA MI TE-AI REVELAT de MARINA GLODICI în ediţia nr. 7 din 07 ianuarie 2011 by http://confluente.ro/Multumesc_doamne_pentru_ca_mi_te_ai_revelat.html [Corola-blog/BlogPost/344874_a_346203]
-
nu sunt așa de inteligentă. Trebuia să-mi închipui că ceva scârțâie. Dar când iubești...Mi-a spus să vin mai devreme, ca să pregătim masa și decorurile din casă. Chipurile, să fie o petrecere ca-n basme. Și tăntălica a căzut în capcană...buf! - Adică... - Cum am ajuns acolo, dumnealui m-a primit de la ușă cu șampanie și pișcoturi, ca la nuntă. Mariei i-a fulgerat prin fața ochilor, acea imagine pe care ar fi vrut-o îngropată-n fundul amintirilor. Nu
CAP. 6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 by http://confluente.ro/nastase_marin_1486067607.html [Corola-blog/BlogPost/380262_a_381591]
-
zi. Atunci cînd totul se deruleza așa cum vrem noi, ne spune fără lipsa de modestie, ”ce deștept, precaut sau inspirat am fost “!. Uităm că Cel sfînt este lîngă noi, uităm că nici măcar o pasare sau un fir de păr nu cade, fără voința Tatălui. Dacă nimic nu merge, atunci ne amintim și de Dumnezeu și de Isus Cristos și, cu supărare în glas sau în suflet, ÎL acuzam că nu a făcut nimic pentru noi, ca și cum am fost asociați în afacere
INTRE CER SI PAMANT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Intre_cer_si_pamant.html [Corola-blog/BlogPost/357052_a_358381]
-
tău , alintul din privire Mă fac să uit de timp și anotimp. Pe buze vinul fiert cu scortișoară Păstrând aroma primei întâlniri Ne ametește , pentru a mia oară Scriind povestea unei mari iubiri. Trosnește focul în căminul iernii Și fulgii cad ușor ca-ntr-o poveste La pieptul tău mă pierd în faptul serii Și mă trezesc când zorii dau de veste. Ninsoarea cade-acoperind cărarea Pe geamuri flori de gheață strălucesc Ador ninsorile ce îmi hrănesc visarea Și ochii tăi zâmbind
VIS DE IARNĂ de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/maria_balacianu_1452529306.html [Corola-blog/BlogPost/340328_a_341657]
-
iarnă ningea acut în noi, pe lângă noi era atât de frig în camera goală afară, pe două rămurele ruginite înflorise un trandafir roșul aprins era culoarea lui în albul pur, din jur soarele se risipea pe aici, pe undeva jos cădeau petale una câte una era ploaie și vânt și cețuri plângeau prin crâng se scurgeau agonic pe pământ afară niciun cânt pescărușii plecaseră demult m-am înțepat într-un spin și am țipat nu am știut și l-am certat
SPINI de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 by http://confluente.ro/viorel_birtu_paraianu_1488029969.html [Corola-blog/BlogPost/380370_a_381699]
-
căpătat în armată unde lucrase un timp că plutonier. Cu fata rotundă nuanțata de o roșeața ce nu îi dispărea niciodată, privind cu ochii să-i șmecherește având un zâmbet ce uneori aveam impresia că transmitea tuturor următorul mesaj: Sunt căzut bine, insă voi care vreți să urmați binele trebuie să mă ajutați ca să fiți la înălțime iar eu știu să vă păcălesc așa cum îmi convine.” Era reprezentantul unui stil de viata, al unei categorii de oameni și anume vagabonzii, îi
LIMITE UMANE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1058 din 23 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Limite_umane_eugen_oniscu_1385230771.html [Corola-blog/BlogPost/347239_a_348568]
-
de fericire îi săruta mâinile doamnei asistente, iar la un moment dat se întâmplă ceea ce nu mă așteptam și anume acel zâmbet al lui plin de triumf, de batjocură, de superioritate, ca și cum ar spune: ,,Am învins, i-am păcălit, sunt căzut material dar că capacitate îi domin, îi înving, iar în ascuns pot să beau să fac ce vreau eu, ha, ha, ha.” Râdea grotesc aș zice, zâmbetul lui mă făcea să mă rușinez aș vrut să-l temperez puțin, asistenta
LIMITE UMANE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1058 din 23 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Limite_umane_eugen_oniscu_1385230771.html [Corola-blog/BlogPost/347239_a_348568]
-
De Arhanghelul Mihai. Iarna e foarte frumoasă, Dacă ai căldură-n casă, Și bucatele pe masă. Ai asigurată o pâine, Fără grija pentru mâine! --- FRUNZE OBOSITE Frunzele din plopul alb, Se îngălbenesc, e toamnă, S-au plictisit acolo sus, și cad, Le trecea vremea doamnă! Referință Bibliografică: Iarnă / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 488, Anul II, 02 mai 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
IARNĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 488 din 02 mai 2012 by http://confluente.ro/Iarna_mihai_leonte_1336017969.html [Corola-blog/BlogPost/356842_a_358171]
-
sub pleoape. Și tot citind pe ale tale buze Ce le-ai lăsat acum o vreme, Eu te doresc, te vreau aproape Însă în suflet scriu: se teme... Îmi pot închipui doar clipe Cînd ambii stînd pe așternutul de zăpadă, Căzură fulgi mășcați cu creste cristaline Și tu zîmbeai, știind că primăvara vine. La fel și azi tu stai la geam Și te tot uiți la fulgii cei hoinari, Preferi să te iubesc, s-au poate nu Dar eu îți mai
MAREA DIMINEAȚĂ de ALEXANDRU TOPOLENCO în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/alexandru_topolenco_1420805695.html [Corola-blog/BlogPost/350109_a_351438]
-
singuratic, un arbore oriunde în lumea aceasta, deci haikuul are o prezență de oricând și de oriunde, un copac din Rucăr sau din Viena, Tokyo, Varna...singurătate totodată), rostogolit (nu oricum a ajuns copacul în flăcări, ci datorită trecerii vremii, căzut. Dacă pământul se mișcă, noi de ce nu cădem, mamă? Întreabă copilul), în flăcări (se subînțelege în soare, finețe de exprimare, copacul de pe dâmb pare că arde în flăcări o dată cu trecerea soarelui înspre somnul său de noapte, realitate văzută, surprinderea lui
FLORIN GRIGORIU LECŢII DE HAIKU de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 687 din 17 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Florin_grigoriu_lectii_de_haiku_elisabeta_iosif_1353164351.html [Corola-blog/BlogPost/351309_a_352638]
-
haikuul are o prezență de oricând și de oriunde, un copac din Rucăr sau din Viena, Tokyo, Varna...singurătate totodată), rostogolit (nu oricum a ajuns copacul în flăcări, ci datorită trecerii vremii, căzut. Dacă pământul se mișcă, noi de ce nu cădem, mamă? Întreabă copilul), în flăcări (se subînțelege în soare, finețe de exprimare, copacul de pe dâmb pare că arde în flăcări o dată cu trecerea soarelui înspre somnul său de noapte, realitate văzută, surprinderea lui AH, copacul arde în soare!), arde (se transformă
FLORIN GRIGORIU LECŢII DE HAIKU de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 687 din 17 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Florin_grigoriu_lectii_de_haiku_elisabeta_iosif_1353164351.html [Corola-blog/BlogPost/351309_a_352638]