2,510 matches
-
care zburau în lupte au devenit ca niște găini jumulite... În partea aceea, serdarul cel răufăcător al țării Moldovei [Ștefan cel Mare] în scopul pregătirii oștilor a trimis de știre ghiaurilor din țările de la marginea ținuturilor sale și, strângând pe călăreții și pe slujitorii săi, a adunat destul de multă oaste. Fiecăruia dintre rătăciții aceia i-a dat arme și zale și a preschimbat oastea sa, plină de măreție, într-un munte de zale și de oțel”. Cronicarul otoman exagerează intenționat, pentru
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și moldovenii au încercat să-i oprească pe turci, provocându-le pierderi însemnate și uzând fizic și moral oastea turcă. Turcii nu puteau să profite de superioritatea lor numerică, iar terenul mocirlos și împădurit nu le îngăduia să organizeze atacul călăreților pe aripi, care să învăluie oastea moldovenească. Deși turcii se resimțeau după mersurile lungi, în condiții foarte grele, avantajul fizic pe care-l aveau moldovenii și secuii nu putea să suplinească la infinit inferioritatea lor numerică. În aceste momente critice
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
năpustit asupra oștii ghiaurilor...”. Dlugosz scria că pierderile moldovenilor și secuilor au fost mari „căci toate șirurile dinainte, în care se aflau și secuii, fură zdrobite de turci și amenința o mare primejdie...”. În acest moment s-a produs atacul călăreților conduși de Ștefan cel Mare. „Dar și oastea ghiaurilor răi din fire, care era cât un ocean de întinsă, (evident o exagerare), punându-se în mișcare ca un uragan și ca un vânt puternic aducător de nenorociri, a aruncat cu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
data aceasta posibilitatea să știm ce a scris un cronicar oriental despre urmărirea oastei otomane. După acest cronicar, urmărirea moldovenilor a fost atât de aprigă, încât turcii au fost nevoiți să fugă pe drumuri pe care nu le cunoșteau. „Când călăreții (turci), venind iute ca vântul și cu iuțeala unui torent, s-au îngrămădit în groapa aceea (este vorba, probabil, de o râpă de pe malul Siretului) cei care au dat primii peste ea au rămas împotmoliți, devenind astfel punte pentru cei
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
-l că este pregătit să pornească o mare companie contra turcilor. Această scrisoare este foarte prețioasă pentru noi, deoarece aflăm din sursă autorizată care erau efectivele oștilor celor două țări românești: Moldova - 20.000 de pedestrași și 12.000 de călăreți; Țara Românească - 30.000 de pedestrași și 8000 de călăreți. Acestora li se adăugau 2000 de români din Transilvania „lăudați mai mult decât oricare în luptă contra turcilor!” Așadar, numai românii erau capabili să ridice pentru o companie contra turcilor
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
turcilor. Această scrisoare este foarte prețioasă pentru noi, deoarece aflăm din sursă autorizată care erau efectivele oștilor celor două țări românești: Moldova - 20.000 de pedestrași și 12.000 de călăreți; Țara Românească - 30.000 de pedestrași și 8000 de călăreți. Acestora li se adăugau 2000 de români din Transilvania „lăudați mai mult decât oricare în luptă contra turcilor!” Așadar, numai românii erau capabili să ridice pentru o companie contra turcilor 70.000 de oameni! Cu oastea pe care o putea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
urmă. În felul acesta se ratează șansa de a se da o lovitură, care să zdruncine puterea otomană. Mireasa, Beatrice de Aragon, ajunge după multe peripeții la Buda, fiind pe punctul de a fi prinsă la un moment dat de călăreții turci, care pustiau sudul și vestul Regatului ungar. Solii, trimiși de Ștefan cel Mare la Roma, în primăvara anului 1476, cărora papa le explica motivele care l-au îndemnat să dea banii strânși regelui Ungariei, îi atrăgeau Sanctității Sale atenția
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cetăților din Crimeea și prin recunoașterea de către hanul tătar a suzeranității sultanului. Din acest moment, într-o acțiune contra Moldovei, hanul, la porunca sultanului, trebuia să se prezinte pe teatrul de operații cu cel puțin 15.000 - 20.000 de călăreți de elită. Hoardele tătare erau folosite în avangardă „pentru a răspândi groaza și a dezorganiza sistemul de apărare al adversarului; în timpul bătăliei puteau manevra pe aripi sau se deplasau în spatele dispozitivului inamic”. Atacurile lor date prin surprindere, mobilitatea lor îi
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
începutul lunii iulie, „pe la miezul nopții”, că năvălesc tătarii, au reușit să fugă. Ștefan cel Mare, la vestea că tătarii pradă în țară, a părăsit tabăra „înălțată aproape de malul Dunării”, lăsându-l pe Șendrea, cumnatul său, cu 1.000 de călăreți să supravegheze mișcările turcilor, iar cu restul oastei sale s-a repezit pe urmele tătarilor, care ar fi luat 15.000 de prizonieri. Oastea tătarilor număra 30.000 de călăreți, cifră care ni se pare exagerată, chiar dacă în fruntea lor
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
lăsându-l pe Șendrea, cumnatul său, cu 1.000 de călăreți să supravegheze mișcările turcilor, iar cu restul oastei sale s-a repezit pe urmele tătarilor, care ar fi luat 15.000 de prizonieri. Oastea tătarilor număra 30.000 de călăreți, cifră care ni se pare exagerată, chiar dacă în fruntea lor se aflau doi hani și un mârzac. Baltazar de Piscia relata că „prea puțini izbuti a răzbi, cu toate că fură tăiați 125 de tătari care, mergând după jafuri, se răzlețiră de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
nu se pot deplasa repede, chiar și numai datorită mărimii oastei lor, și-i atacă pe tătari. Această manieră extraordinară (manevră pe poziție centrală, cum îi va spune Napoleon) a fost posibilă datorită mobilității oastei moldovenești, formată în majoritate de călăreți. Pe lângă asta, țăranii înșiși n-ar fi cerut să li se dea voie sa părăsească oastea, pentru a-și căuta familiile. Răspândiți prin nord-vestul țării ar fi fost o pradă ușoară pentru tătari. În loc să ajungă la familii, ar fi ajuns
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de Războieni, a ales un loc unde urma să-l întâmpine pe sultan. Pe malul stâng al pârâului, mal înalt, care mărginea un platou neîmpădurit, domnul „s-a întărit, scrie cronicarul turc Tursun - Bei și i-a pus pe toți călăreții săi să fie pedestrași, iar caii și carele a pus de le-au așezat în fața oștii asemenea unui zid de apărare. Și așezând multe tunuri mari și puști și zenberecuri și darbzenuri (arme de foc) a așteptat astfel întărit”. Angiolello
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
împărțit în 60 de sangeacate și fiecare sangeacat era obligat să trimită la chemarea sultanului 1.000 de oameni. Spahii formau cavaleria de elită; ei posedau feude și numărul lor se ridica la 40.000, în 1475. Mai erau achingii, călăreții care mergeau în dobândă, circa 15-20.000, care se deplasau înaintea armatei, aruncând groază prin sălbăticia cu care se comportau față de locurile prin care treceau. Baiazid ceruse hanului tătar să vină cu forțele sale, peste 50.000 de călăreți și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
achingii, călăreții care mergeau în dobândă, circa 15-20.000, care se deplasau înaintea armatei, aruncând groază prin sălbăticia cu care se comportau față de locurile prin care treceau. Baiazid ceruse hanului tătar să vină cu forțele sale, peste 50.000 de călăreți și, după cum spunea secretarul Serenissimei, Giovanni Dario, acesta era „gata să îndeplinească orice poruncă a sultanului”. După cucerirea Chiliei, ei au fost trimiși ca avangardă spre Cetatea Albă și, cu toate că erau frânți de oboseală, tătarii au traversat într-o noapte
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
geniu militar ca Ștefan cel Mare nu putea primi o luptă „la gol”, adică în câmp deschis, cu un adversar mult superior din punct de vedere numeric. Dacă ar fi să dăm crezare izvoarelor, numai tătarii numărau 50.000 de călăreți care, în câmp deschis, așa cum se prezintă terenul în sudul Moldovei, ar fi putut manevra, și oastea lui Ștefan ar fi fost învăluită și distrusă. Un singur domn a încălcat tradiția și a îndrăznit să iasă „la gol”, Ion Vodă
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Ștefan a stat alături de rege, ca semn al cinstirii de care se bucura din partea lui Cazimir. Cronicarul Bernard Wapowski, contemporan cu evenimentele și, poate chiar martor la ceremonialul de la Colomeea, scria că regele a fost însoțit de 20.000 de călăreți „Partea cea mai mare din aceștia erau cavaleri îmbrăcați în fier, aleși tot unul și unul, cu arme fulgerătoare... Puține zile în urmă, cum s-a hotărât, veni și palatinul Ștefan, principele și războinicul cel mai vestit de pe vremea aceea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
așezată într-un cort înalt. După ce regele s-a urcat la tribună a sosit și Ștefan „cu fruntașii neamului său, în mare pompă. Când se apropie de cortul regesc, fu despărțit de ai săi, așezându-se la mijloc șiruri de călăreți poloni. Descălecând, fu introdus în cort și, urcându-se singur pe tribună, se închină regelui, după obiceiul neamului său. Și, îndoindu-și genunchii ca să jure credință regelui, ținea în mână sceptrul Moldovei. Iar pentru ca să se vădească tuturor, și mai ales
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
erau. În liniștea respectivă, apare - călare ! - figura fantomatică a lui Purice; el caută printre morți, până-l găsește pe Ștefan, îl scoate de sub morți, îi dă calul și-l ajută să încalece. Hronoadă privește impasibil în loc să trimită un pâlc de călăreți care să-i prindă pe Purice și pe Ștefan. Apoi, vine boierul Pântece din tabăra lui Ștefan, îl scoate pe Hronoadă dintre ai săi - că doar nu era să-i spună un secret așa de mare în public și-i
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Se cădea de pe cal atunci când adversarul te lovea cu lancea și te arunca la pământ; când adversarul te despica cu securea, cum a făcut-o Mihai Viteazul cu un pașă la Călugăreni, sau când calul nu mai putea fi stăpânit. Călărețul îl îndeamnă într-o parte și calul țâșnește în alta sau, cum zice Ureche, „calul a luat-o la vale”. La Șcheia nu poate fi vorba de trădare. Cronicarul neamț știa că, la Baia, Ștefan a fost trădat. Să nu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
bată toate clopotele și a făcut o procesiune generală pentru a mulțumi lui Dumnezeu că a primit scrisori din partea principelui și suzeranului său natural; și, de asemenea, i-a scris scrisori, oferindu-i supunere și ajutor cu 30.000 de călăreți pe cheltuiala sa”. Interesante sunt aprecierile cronicarului: Ștefan stăpânea Moldova și Valahia; n-a depus niciodată jurământ de credință lui Matei și s-a bătut într-o singură zi cu oștile lui Matei și cu acele ale turcilor și le-
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
se odihnea. Adunătorilor de nutreț le răsplăti el toate relele pricinuite. Se lovi de mai multe ori cu ei, iar drumul care venea din regat, și pe care trebuia să se aducă proviant pentru tabăra regelui, îl închise cu numeroși călăreți și puse mâna pe toate celea, așa încât tabăra regelui polon părea împresurată și începu să se simtă mare foamete din pricina asta”. Descrierea îi aparține lui Wapowski, contemporan cu evenimentele. Lui Ștefan au început să-i vină ajutoarele de la turci, de la
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
două drumuri rele, cu foarte mari făgașuri, muntoase, stâncoase și foarte înguste”, moldovenii au tăiat cu ferăstraiele copacii și i-au prăvălit peste poloni, blocând drumul. Se menționează faptul că „însuși Ștefan, Voievodul Moldovei, a sosit cu mare oaste de călăreți”. Aflând regele că oastea rămasă în urmă se află într-o situație dificilă, a trimis în ajutorul ei cavaleria regală. A aflat, deci, nu era în pădure, unde-ar fi fost el însuși martorul celor petrecute. Wapowski relatează „Aceasta - cavaleria
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
pădure în marș grăbit, în sunetele trâmbițelor și al tobelor, în zgomotul luptătorilor și în sclipirea armelor strălucitoare, se aruncă cu mare avânt asupra dușmanului. Se încinse o luptă cruntă: cetele lui Ștefan n-au putut susține atacul năvalnic al călăreților îmbrăcați în fier” și sunt respinse cu mari pierderi. După fiecare ciocnire relatată de Wapowski, polonii ies victorioși și moldovenii o iau la fugă. Este interpretarea unui cronicar polon, care prezintă faptele în chip mai mult decât părtinitor. Nici n-
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cronicar polon, care prezintă faptele în chip mai mult decât părtinitor. Nici n-ar fi putut s-o facă altfel, fără a jigni sentimentul național și fără a-l umili pe rege. Ca să vină în ajutorul celor rămași în urmă, călăreții trebuiau să străbată pădurea. Prilej pentru moldoveni să-i atace, așa cum o făcuseră și, în 1410, cu teutonii la Marienburg: au simulat un atac, după care au rupt-o la fugă, teutonii i-au urmărit și, când au ajuns la
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
au provocat mari pierderi. O tactică privită cu admirație de martorii acțiunii. Lucrurile trebuie să se fi petrecut la fel și în Codrii Cosminului. Două fapte ne fac să credem că s-a întâmplat așa. Moldovenii i-au atacat pe călăreții în „hier”, cum zice Ureche, le-au provocat pierderi, iar comandantul lor, Jan Terzynski, a fost făcut prizonier. Dacă floarea călărimii regale ar fi obținut succesul descris de Wapowski, firesc era ca ei să-i fi despresurat pe tovarășii lor
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]