2,351 matches
-
care era susținut de polonezi, rămânând pe tronul Moldovei doar doi ani(1449-1451). În noaptea de 15 spre 16 octombrie 1451, tânărul Ștefan asistă la uciderea tatălui de către Petre Aron, fratele vitreg al lui Bogdan. Scăpat ca prin minune de călăii lui Aron Vodă, Ștefan trece munții și, sprijinit de Iancu de Hunedoara și de Vlad Țepeș, se pregătește de luptă. Cu ajutorul vărului său, Vlad Țepeș, voievodul Munteniei, învinge la Orbic și Doljești, în primăvara anului 1457, pe Aron Vodă, uzurpatorul
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
Deodor, ce-mi spui tu sunt povești. S-au prins de gelozie, vrei să-mi răpești un prieten drag. -Mărite să-mi fie cu iertare, dar ți-am spus purul adevăr. -se apără primul sfetnic. -De nu vrei să pun călăii să-te descăpățâneze, oprește-te aici. -Iertare Măria ta-bâigui bietul Deodor adevăratul prieten, retrăgându-se. Împăratul plecat în desele-i campanii din întinsul regat, pentru a pune capăt revoltelor, s-au a se război cu dușmanii imperiului, într-un fel
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
al II-lea, fusese detronat, la ce se mai putea aștepta?" Nu înțelegeam.... Știam, din istorie, cum domnitori sau șefi de oști, în loc să se păzească, mergeau drept spre cursele pe care li le întindeau dușmanii lor, cum erau prinși și călăul le tăia capetele. Mă opream din citit, prins de nedumerire. În luptă trebuie să te aperi, să-ți cunoști adversarii, sau să nu ți-i faci, să nu intri în acea luptă dacă nu ești înzestrat cu inteligența necesară pentru
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
NU ÎȘI MAI DĂDEA SEAMA DE TRECEREA TIMPULUI. ORI DE CÂTE ORI DUREREA DEVENEA DE NESUPORTAT, URA ȘI FURIA LUI AJUNGEAU LA PAROXISM, FĂCÂNDU-L SĂ URLE CA O FIARĂ. ERA VAG CONȘTIENT DE CEEA CE SPUNEA; ÎN GENERAL ERAU CUVINTE DE BATJOCURĂ LA ADRESA CĂLĂILOR SĂI, CUVINTE NEINTELIGIBILE SAU FRAZE LIPSITE DE SENS. ELE NU AVEAU IMPORTANȚĂ. CONTA DOAR FEBRA SA INTERIOARĂ ȘI DORINȚA DE A O MENȚINE. AVEA UN MOTIV PRIMORDIAL PENTRU CARE NU VOIA SĂ VORBEASCĂ; NU PUTEA, NU TREBUIA, NU ÎNDRĂZNEA SĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
era idealul preoților noștri, să aduci pe calea cea dreaptă câteva biete oi rătăcite, îi disprețuiam pentru că ar fi putut atât de mult și îndrăzneau atât de puțin, nu știau să creadă cu tărie dar eu știam, voiam ca înșiși călăii mei să-mi înalțe laude, vroiam să-i fac să cadă în genunchi și să strige: " Doamne suntem sclavii tăi", să stăpânesc numai prin puterea cuvântului peste o armată de păcătoși. Ah! eram sigur că mintea mea nu se înșală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
pregătită atent. Balaurul, ritmând versuri militare, trepidând, zăpăcit, de onoruri sub privirea blazată și ironică a regizorului - amic și inamic cu care se însoțește totdeauna. Strănutul unui unchiaș pipernicit, icnind, cu urechile ridicate iepurește și umezi ochi negri, la pândă ? Călăi și victime, împreună, amestecați, arzând fiara și putreziciunea din noi. „Revoluția... șansa noastră de regenerare și tinerețe !“ Visul devenit minciună, speranța devenită minciună, lepra prezentului incendiată cu aceleași cuvinte otrăvite ! Trenul pare gol, dar suntem cu toții aici, împreună, morți și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cu totul, nu cu totul și somnorosul sare în picioare, gol, în mijlocul patului. Gata să se lovească de tavan, s-ar fi trezit de-a binelea ! Clătinându-se, amețit, somnambulic. Încordează mușchii, pleoapele, genunchii, strânge pumnii jilavi. Discret ciocănit. Pauză. Călăul ezită ? Bătaia în ușă se repetă. Destinul insistă, iată, insistă. Vreo parteneră veche care n-a mai suportat plictisul duminical, dispusă brusc la joc și concesii ? O fi inventat strategii noi nimfeta Moarte, îmblânzitoarea de tigri și muște și furnici
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
i s-au împlinit ordinele. Dintr-o aruncătură de ochi văzu tot, fără a se sinchisi de caporalul înțepenit într-o salutare înfricoșată. Vru să se întoarcă zâmbitor spre generalul care sosea, dar deodată își aduse aminte și întrebă îngrijorat: ― Călăul unde-i, caporal? ― Noi nu știm, domnule căpitan, răspunse caporalul. Noi am avut ordin să facem groapa și... ― Cum nu știii, dobitocule? se răsti pretorul cuprins de spaimă și răcnind aproape furios: Dar unde-i plutonierul? Ce-a făcut plutonierul
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
domnule căpitan, răspunse caporalul. Noi am avut ordin să facem groapa și... ― Cum nu știii, dobitocule? se răsti pretorul cuprins de spaimă și răcnind aproape furios: Dar unde-i plutonierul? Ce-a făcut plutonierul?... Plutonier!... Închipuiți-vă, excelență, n-avem călău! adăugă, în culmea zăpăcelii, către generalul care tocmai sosise aproape de groapă. Eu degeaba iau toate măsurile reglementare, căci oamenii nu-și mai fac datoria! Un plutonier, cu fața cenușie și uscată, veni în fuga mare și se opri tremurând lângă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
sosise aproape de groapă. Eu degeaba iau toate măsurile reglementare, căci oamenii nu-și mai fac datoria! Un plutonier, cu fața cenușie și uscată, veni în fuga mare și se opri tremurând lângă stâlpul spânzurătorii. ― Ce-ai făcut, ticălosule? Unde-i călăul? se repezi pretorul, scrâșnind dinții. Am să te... am să... ― Treizeci de zile închisoare! interveni generalul, smulgîndu-și mustața stângă și amenințând cu cravașa. Acuma însă trebuie comandat un om numaidecât... ― Caporal, tu vei fi călăul! zise pretorul repede, mai ușurat
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ai făcut, ticălosule? Unde-i călăul? se repezi pretorul, scrâșnind dinții. Am să te... am să... ― Treizeci de zile închisoare! interveni generalul, smulgîndu-și mustața stângă și amenințând cu cravașa. Acuma însă trebuie comandat un om numaidecât... ― Caporal, tu vei fi călăul! zise pretorul repede, mai ușurat. ― Domnule căpitan, vă rog cu supunere, iertați-mă... bolborosi caporalul, îngălbenind. Eu, domnule căpitan, vă rog cu supunere... Pretorul nici nu-l auzi, ci se apropie de general ca să se mai plângă, drept explicație, de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și împingîndu-l ușor spre condamnat. Caporalul se apropie dârdâind, neștiind ce să facă. Se uită înapoi și, la un semn al plutonierului, întinse brațele spre ștreang. ― Jos tunica! strigă atunci generalul, cu voce groasă. Militarul în uniformă nu poate fi călău! Într-un minut caporalul întinse iarăși mâinile spre funie, numai în cămașă și cu capul gol, ca un al doilea osândit. În răstimp însă Svoboda își potrivise singur lațul pe gât, parcă ar fi încercat un guler neobișnuit. ― Trage scaunul
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
nepăsător. Locotenentul tăcu zăpăcit, uitîndu-se în ochii căpitanului, în care acuma câteva zile îl îngrozise pădurea spânzuraților. Klapka însă urmă netulburat: ― Omul cu buba se sperie de toate umbrele. Așa și eu cu colonelul nostru! Că-i mâncător de oameni, călău... Când colo, e om foarte de treabă... A, nu ți-am spus?... A venit mai în fiecare zi pe la mine... de patru ori... Îți închipui tremurături pe capul meu! Eram sigur că vrea să mă prăpădească. In sfârșit, ieri, de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
să nu înțeleagă și generalul?..." De azi-noapte îl urmărea gândul cu generalul și se sforța mereu să-și întărească convingerea. A chibzuit bine, a prevăzut probabilitățile și... Klapka n-are dreptate. De altfel, Klapka e un fricos, care vede pretutindeni călăi și spânzurători. Pe când el, Apostol Bologa, cu trei semne de vitejie pe piept... Sfaturile totdeauna I-au plictisit, dar acuma ale lui Klapka îl înfuriau. Resemnarea i s-a părut o atitudine animalică, nevrednică de omul liber. Cu atât mai
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
îndrăgostită, amețindu-l încît nici bubuiturile nu le mai auzea. În neștire, ca un copil lacom, întinse amândouă mâinile spre lumină, murmurând cu gâtul uscat: ― Lumina!... Lumina!... Chiar în clipa aceea însă, parcă le-ar fi retezat un paloș de călău, razele muriră, și ochii lui Bologa se umplură de întuneric. Nu-și dădea seama ce s-a întîmplat. Tunurile băteau mereu, rar, cum poruncise dânsul. " Mi se pare c-am spart reflectorul", se gândi atunci, mirîndu-se cum a putut face
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
închiși, parcă i-ar fi fost teamă de lumina soarelui. Zărindu-l așa, Apostol Bologa își reaminti brusc că l-a văzut în Zirin, la execuția lui Svoboda, instruind în spatele spânzurătorii pe caporalul scund și negricios care avea să fie călău. Apostol se scutură ca de un gândac grețos și se urcă în automobil fără să se mai uite la el. Numai când porni mașina, întoarse capul. Ilona era în poartă; gura zâmbea, ochii plângeau... Pe șoseaua netedă, automobilul zbura. Bologa
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
-și mai facă străbuna cruce, dar cậnd mă vedea închinậndumă la capul ei ca la o icoană, îmi cerea să-i aprind lumậnarea, pretextậnd că s-ar putea întrerupe cumva lumina și trebuie s-o aibă acolo ,pregătită. Cậnd soseau “călăii”, ascundea grabită lumậnarea, de frică să nu fie trădată în credința ei unică și definitivă. Neputința, dar mai ales persistența în minciună, în prefăcătorie și disimulare credulă, acestea erau atributele credinței aceleia rătăcitoare care-i distrusese dragostea, familia, casa părintească
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
să fie mare Chiar în rău, că mereu crește rușinoasa-i degradare Și nici moartea nu-i trimite ne-nduratul Dumnezeu. Căci a morții braț puternic, când stă viața s-o despartă, Nu se-ndură să ridice sîngeroasa-i lungă bardă, Cum călăul greu se-ndeamnă la un cap d-imperator; Zeii pregetă să-și dee-a lor sentință... Și-n uimire Cugetă - de au fost popol destinat spre nemurire, Au fost ei - și dacă mor ei - suntem noi nemuritori?... Strănepoții?... Rupți din trunchiul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
abia creator de zei. Ana lui Manole este suma celor mai dramatice impozite ale creației. Popoarele fără Dumnezeu nu pot fi conduse decât de Diavol. Un soi de legendă a androginului este valabilă și în cazul victimei care își caută călăul. Zeii erau nemuritori pentru că nu se atingeau de vinul prost. Invidia este admirabil reprezentată și în mituri. Indiferența este un atribut al zeilor și al celor atinși de ataraxie. Omul - o fântână de mituri. Făcându-i după chipul și asemănarea
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
cu convingerea că, dacă mai trăiau câțiva ani, dărâmau munți. Nu există cărți de memorii în care autorul să-și facă harakirii. Dacă nu mi-ar fi un foarte bun prieten, i-aș spune că este un mare scriitor. Și călăii se cred justițiari. Aparent, drumurile spre Dumnezeu par foarte aglomerate. Dragostea rămâne cel mai mare producător de deziluzii. Libertatea este o Golgotă autentică, nu turistică. În orice orășel tronează câte un poetozaur. Ne fascinează scaunele înalte. Fiindcă nu intuim genunea
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
când își prezintă amicii. Unici suntem toți. De neînlocuit nu e nimeni. Iluziile seamănă tot mai mult cu ciupercile de pădure. Toate par comestibile. Orice dorință împlinită curge spre deziluzii. Să nu ne punem totuși prea multe speranțe în timiditatea călăilor. În epoca pragmatismului extrem, dialogul artistului cu neantul pare aproape o glumă. În artă ca și în viață, nu orice conținut are miez. Uneori, libertatea este doar stratul de unsoare de sub ham. Tare mă tem că Homer nu a avut
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
spre apocalipsă. În concertul puternicilor lumii, românilor li s-a păstrat cu sfințenie statutul de veșnici subalterni. Rezistă cei care cuceresc pentru a construi. În evul mediu, politicienii făceau naveta între tron și pușcărie, între mângâierile reginei și cele ale călăului. Singurul om nou, ca ideal de frumusețe fizică și spirituală, a fost realizat de grecii antici. Replicile moderne sunt mai mult caricaturi. În istorie, flacăra unei misiuni se poate degrada în hegemonism. Fără cultură, istoria este un imens cazier. Misiunea
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Singurul om nou, ca ideal de frumusețe fizică și spirituală, a fost realizat de grecii antici. Replicile moderne sunt mai mult caricaturi. În istorie, flacăra unei misiuni se poate degrada în hegemonism. Fără cultură, istoria este un imens cazier. Misiunea călăului nu este aceea de a ridica statui victimelor. Istoria este alcătuită din sânge și cinism. În cantități, aproximativ egale. Istoria este alambicul în care erorile se transformă în adevăr și viceversa. Absența rațiunii invită tirania pe tron. Pe români, i-
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
consum este f. curată. Spală și bani și creiere. Pentru că nu are tradiție, cultura Internetului este pândită de sindromul pufului de păpădie. Misiunea profetului e să distrugă top-urile artistice ale trecutului. În infernul cotidian, nu poți fi decât victimă, călău ori spectator. Globalizarea în cultură vizează kitsch-ul, nu capodoperele. În economia de piață, orice patron poate dobândi dreptul de a vinde ziare. Fast-food-ul este semn că globalizarea nu ne cruță nici în gastronomie. Pe vremuri, omul avea două griji
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
trei zile orice miracol se alterează. În exces, subtilitatea aneantizează. Norocul nostru e că miracolul nu poate fi prevăzut. Educă - ți gustul ! Și mergi apoi pe mâna lui. Occidentului i s - a lenevit sufletul ; Orientului - trupul. Care este deosebirea dintre călău și fisc ? Păi, primul nu - ți ia decât viața. Frumusețea stă în complexitate și în nuanțe. Simplificările usucă. Suferințele sunt neplăcute, dar mai adânci decât plăcerile. Elita autentică ar trebui să fie conclavul celor buni, nu aroganța celor puțini. Împlinirea
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]