26,421 matches
-
din răsărit. Excepție face doar soarele care, deși se ivește din același punct cardinal, dăruiește căldură și lumină deopotrivă tuturor trăitorilor de pe Terra. În blocurile din cvartalul unde se afla situată și modesta garsonieră în care locuia profesoara Simona Deleanu, căldura oferită de calorifere era ca o părere, în timp ce în locuințele rezervate șefilor administrației locale, din centralele zonei urca spre cer un fum negru, într-un fuior gros, mai ceva decât de la locomotivele cu aburi uitate de istorie. Pentru a nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
câți ajungeau să vadă mercurul ajuns în dreptul cifrei 18 pe termometrul din casa lor? Simona își cumpărase și ea un reșou ca toți muritorii de rând. Îl întrebuința pentru gătit, dar folosința de bază era să ridice cu câteva grade căldura din garsonieră pentru ca micuțul ei, înfofolit în așternuturi, să nu răcească. Toate diminețile Simona și le petrecea cu băiețelul. Îl îmbrăca gros, îl hrănea, se juca un timp cu el, ca în preajma plecării ei la școală să-l așeze în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
în funcția de farmacistă șefă la unitatea 48, cea mai solicitată farmacie din oraș. Autoritatea, stima de care se bucura și recunoașterea ei ca una dintre persoanele distinse ale urbei crescuseră deosebit de mult datorită seriozității, competenței profesionale, dublate de o căldură umană care emana în toate împrejurările. De când preluase noua funcție, Doina înlăturase total serviciul preferențial și impuse o serie de reguli menite să mulțumească clientela, străduindu-se în același timp să procure o serie de medicamente care veneau din import
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Le dădu binețe. Aceștia, întorcând capul, se întrebau: ,, Cine o fi duduia asta că nu pare a fi de-a noastră!?" Când intră în ograda mătușei Varvara, aceasta tocmai își hrănea rățuștele cu urzici și făină muiată, învăluindu-le cu căldura ochilor ca pe niște odoare ale modestei ei gospodării. Bătrâna își lăsă lucrul său și îi ieși musafirei în întâmpinare cu brațele deschise. O recunoscu mai ales după părul lung, bogat, lăsat pe spate, așa cum îl purta Mona încă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
aerului din spațiile de depozitare trebuie să oscileze în limitele a 18-21 grade C și respectiv 40-60% umiditate. Dacă umiditatea poate fi dirijată prin aerisirea permanentă, prin spălarea periodică a dușumelelor, temperatura poate fi menținută, iarna, prin dirijarea surselor de căldură, iar vara prin acoperirea geamurilor cu perdele protectoare. Lumina în exces este extrem de dăunătoare hârtiei. Detalii pot fi consultate pe situl IFLA: Adcock, Edward P. Principii de păstrare și mânuire a materialului de biblioteca URL: http://www.ifla.org/files
BIBLIOTECONOMIE ÎN ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/452_a_876]
-
de lung. Dau asigurări că asta era doar în închipuirea bolnavă a lui Anton. În drum, dărâmă și un scrin din lemn masiv (care, de altfel, stătea bine-nfipt). Totuși, într-un final, ajunse. Cu o privire de trădător umplut de căldura căinței, își ridică din cale-afară de temător privirea și rămase uluit în nemișcare. Își privea atent chipul răsfrânt în oglinda țeapănă din perete și i se părea parcă atât de străin și de îndepărtat, atât de tulbure și de răvășit
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
mintal, sănătos și încă puternic în vigoarea vârstei sale, Victor suferea spiritual din ce în ce mai tare, căci se consuma în el însuși întratât, atunci când se gândea la viitorul Mariei, cam pe cât se consumă o lumânare de ceară subțire, în apropierea sursei de căldură. Privea în împăienjănișul tot mai evident al ochilor ei și vedea amarul său chin, adunat tot în acele priviri candide încă, aidoma privirilor pe care le poți vedea la un sărman câine, bătut de niște forțe superioare alor sale; iar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
dată, când trebuia să plece la biserică. Nimic nu mai era sacru în inima lui. Pentru el, rugăciunea devenise, pur și simplu, dintr-un dialog tainic, sfânt și special, doar un monolog banal, anost și mărunt, cu totul lipsit de căldura atenției lui. Se putea foarte bine lipsi de el, deși încă nu se hotărâse s-o facă; era o deprindere mult prea adânc fixată în firea lui. De altfel, era pe deplin conștient că, dacă ar fi încercat să renunțe
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
care vibrează și te umple de fiori, ori de câte ori o invoci. Au desfăcut șampania care a Început să curgă În cupe de cristal, păstrate cu grijă și folosite de ai mei doar la ocazii speciale. M-au Îmbrățișat pe rând, cu căldură și dăruire, fiecare spunându-mi o vorbă bună, o mică glumă... Îi ascultam, dar nu-i auzeam. Îi priveam cu un ușor zâmbet În colțul gurii. Aproape că nu-i vedeam, păreau doar niște umbre În mișcare care scoteau niște
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
suferință!" Felicitări poetului și omului! O zi la munca câmpului Să fi fost În jurul orei unsprezece. Soarele ardea destul de tare și aerul Încins te determina să cauți un loc unde umbra era mai deasă. Bună, Saveto! Unde te duci pe căldura asta? Știam că ai probleme cu inima și doctorul ne recomandă să nu ieșim În jurul prânzului și, mai ales, să plecăm la drum lung. Mă duc la prășit la „Catană”, tocmai lângă „casa de apă”. Mi-au rămas două rânduri
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
o sobă de teracotă În fiecare cameră, dar lemnele erau date cu măsură, câte un braț sau două pe zi. Când veneam din câmp, mai Întâi suflam În pumni și apoi aprindeam focul. Abia se simțea o mică adiere de căldură. Până dimineață, era frig ca și afară. Am dormit și la temperaturi de - 25 grade, cu gândul că respectiva noapte este și ultima din viața mea. Dacă cineva m-ar obliga să mai trăiesc o dată În acele condiții, aș muri
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
nu prea blândă. Dimpotrivă! Gerurile de - 25 grade au persistat vreme de opt zile.Totul era Înghețat și nu-ți ardea să te plimbi fără rost pe străzi. Nu știai cum să ajungi mai repede acasă, la adăpost și la căldură. Au urmat și zile mai temperate cu ninsori blânde, fulgii valsând În drumul lor spre pământ, astfel Încât senzația de plutire se instala În suflet, ducând la o stare de extaz. Cu trei zile Înainte de eveniment temperaturile au crescut destul de mult
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
la culcare după ora 1.00 . A fost o noapte grea, lungă, chinuitoare. Nicăieri liniștea pe care o căutam.... ... A doua zi... Cea mai grea mi s-a părut ziua care a urmat. Vremea s-a schimbat brusc, trecând de la călduri sufocante la temperaturi mai mici cu vreo opt nouă grade, o presiune scăzută și cer Înnnorat. Aceste condiții au pus capac peste toate, eu fiind meteosensibilă. Poate mai mult decât atât. Presiunea scăzută Îmi produce o stare accentuată de somnolență
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
M-ai atins cu mâna Ta, am simțit, dar nu mă puteam trezi. M-ai chemat pe nume. Am auzit bine glasul Tău și am deschis ochii ca să te văd. Era plină de o lumină casa mea, care emana o căldură ce-mi mângâia sufletul. Mă priveai cu ochi plini de dragoste și, zâmbind, mi-ai zis: - Ajunge atâta somn! Deșteaptă-te! E timpul să faci ordine! Te-ai îndreptat spre ușă și, înainte de a pleca, m-ai privit încă o dată
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ață ca un șirag de mărgele. - Au vândut-o! Au vândut-o! Casa părintescă nu mai este a noastră! zicea ea plângând. Au vândut pereții care văzuseră cum crescuse ea, care îi adăpostiseră pe ei toți de frig și de căldură, de ploi și de vânt, pereții care cunoșteau toate bucuriile ei; au vândut curtea, care cunoștea toate jocurile ei de copilă; au vândut pomii și via sădită de mâna tatălui ei... Tot ce era al ei, atât de prețios, acum
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
că e mult mai bine să mă joc în curtea școlii vechi, unde ne jucam copiii din ulița noastră, decât în curtea bisericii. Eram convinsă că altădată nu mă voi mai duce acolo. Era o zi de vară, în care căldura nu se milostivea de nimeni și de nimic, frigând tare. Soarele abia trecuse de ora amiezii, ora când din cauza temperaturii înalte, oamenii păreau ascunși și nu vedeai pe nimeni pe ulițe. Deodată, în tot satul s-a făcut auzită chemarea
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
despre ulița copilăriei mele, care avea în capătul din vale casa mea cea părintească, iar în cel din deal, biserica, pot spune tare: - Da! Este cea mai frumoasă uliță din lume! Ploaia Se apropia ploaia. O așteptam de mult timp. Căldura și zăduful nu vroiau să-i cedeze locul, dar vântul îi veni în ajutor. „Adu-o, Doamne!” mă rugam eu. Când începuseră să cadă primele picături, eu eram deja în casă. M-am așezat pe scaunul de la masa de lângă geam
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
învățat de la ei, multe pe care nici o universitate din lume nu te învață. Era a doua universitate pe care urma să o fac trăind printre ei, universitatea Vieții, facultatea Omenie. De câte ori îmi amintesc de ei, un sentiment de dragoste și căldură îmi cuprinde sufletul în brațe și aș dori să strig din depărtare și de peste ani: „Marie, Gheorghe,Veruță, Eugenie, Petre și Galina, lele Anișoară, Tudoriță și Serghei, Marie și Vladimir! Vă iubim pe toți și ne este tare dor de
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
poșeta, dar nu izbutește să scoată plicul cu bani până când doctorul se răstește la ea, poruncindu-i: "Sus pe masă". E la amiază, soarele strălucește undeva pe pământ, se face dintr-odată cald, zarvă, zgomote metalice, monosilabice, "o valvă..., seringa..., căldura, căldura, ce cald e... chiureta, soarele dispare, arbori scheletici, un sicriu alb și bunica cu mâinile în poală, fără lacrimi, vorbele i s-au uscat în gâtlej, scade pulsul... vitamina C..., repede, intravenos, repede..." soarele dispare..., un sicriu alb și
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
dar nu izbutește să scoată plicul cu bani până când doctorul se răstește la ea, poruncindu-i: "Sus pe masă". E la amiază, soarele strălucește undeva pe pământ, se face dintr-odată cald, zarvă, zgomote metalice, monosilabice, "o valvă..., seringa..., căldura, căldura, ce cald e... chiureta, soarele dispare, arbori scheletici, un sicriu alb și bunica cu mâinile în poală, fără lacrimi, vorbele i s-au uscat în gâtlej, scade pulsul... vitamina C..., repede, intravenos, repede..." soarele dispare..., un sicriu alb și bunica
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
pielea arămie, cu părul de culoarea nisipului. Dansul cosmic, împreunarea. Fericirea înecată într-o pată uriașă de sânge. De fiecare dată când are această viziune, simte în creier o furnicătură, în jurul ei se face un întuneric compact, un val de căldură îi urcă în gâtlej, înecând-o. Simte același lucru acum, când se uită în oglinda pârâului în care și-a cufundat picioarele. Își smulge năframa de pe obraz și o aruncă cât colo. Treptat vălul de căldură dispare, lumina se scurge
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
compact, un val de căldură îi urcă în gâtlej, înecând-o. Simte același lucru acum, când se uită în oglinda pârâului în care și-a cufundat picioarele. Își smulge năframa de pe obraz și o aruncă cât colo. Treptat vălul de căldură dispare, lumina se scurge în pământ, zărește ca prin ceață un chip unduind în apa văii. Părul de culoarea nisipului, pielea arămie, liniile chipului desăvârșite. Privirea i se oprește asupra botului ce se desenează în apa râului. Un bot de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mă ducă să îl cunosc pe Mihai. Din clipa în care am intrat la el în apartament, Silvia a început să se lipească de boșorog, în bucătărie, pe coridoare, la masă, îl mângâia, îi făcea avansuri, ca o pisică în călduri. După acea vizită, în drumurile lor prin Rocks sau pe la Darling Harbour, îi povestea că ar fi în stare să se întoarcă în orice clipă la el, că înțelege că nu fusese prea diplomată, prea îl luase repede cu amenajarea
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ce s-a întâmplat, într-un cuplu adevărul este de obicei la mijloc, mă gândesc în sinea mea că Silvia nu trebuie demonizată, deși ea se străduiește din răsputeri să capete o astfel de imagine. Alergăm spre Ștefi printr-o căldură toridă, am luat-o de-a lungul unei străzi bulevard fiindcă Silvia nu știe unde se află o stație de autobuz care ne duce mai aproape de casa prietenei noastre, și nici bani pe taximetru nu dă. Se spune că este
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
știe unde se află o stație de autobuz care ne duce mai aproape de casa prietenei noastre, și nici bani pe taximetru nu dă. Se spune că este foarte zgârcită. Cu mine este foarte generoasă. Alergatul pe străzi nu mă deranjează, căldura este cea care îmi face probleme, și sacoșa în care cărăm o salată de cartofi. De la mine nu așteaptă nimeni nimic, se știe că cei care vin din țară sunt săraci lipiți pământului. Uneori se face și chetă pentru ei
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]