20,803 matches
-
nu ne vor învinge, pentru că adevărata Putere este numai Una = cea a Luminii. Întunericul va dispărea cândva, nu va mai dura mult și, odată cu el, frontul invizibil. Până atunci „ nu lăsa ca omul al cărui gând se clatină să nu capete ceva de la Domnul” ! Mulțumim pentru - ajutor Vouă, Domni și luptători În lupta pe viață și pe moarte Pentru Lumină și pentru dreptate. A învins Lumina cea adevărată. Întunericul s-a destrămat ca fumul. A rămas dorința cea curată : Fiecare să
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
de dimineața Care-ți aduce osteneală și muncă! Este așa de frumos să gospodărești Pentru oamenii pe care-i iubești”. Gospodăriți așadar curtea voastră și întindeți o mână de ajutor și vecinilor, fără să cereți răsplată. Cereți muncă și veți căpăta. Iar toate aceste calități pe care le-am enumerat până acum se încununează cu BUNUL SIMȚ. Cine-l are să-l păzească ca pe cel mai prețios dar, cine nu-l are să și-l cultive. Este foarte ușor să arunci vorbe
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
privit-o. M-am ridicat, îndreptându-mă către ușă. Altă măsuță. Ceva mai mică. O vază cu flori. - Maria, îți plac gladiolele? II. Scris ordonat. Literele ușor rotunjite se aliniau frumos, în rând. Culoarea cernelii pălise sub patina timpului, hârtia căpătând o tentă gălbuie. Scrisorile Mariei. O parte din sufletul ei se afla acum în mâinile mele. Mă simțeam privilegiată și emoționată, în egală măsură. Nu e puțin lucru să ții în palme sufletul cuiva... cu toate ascunzișurile lui, care, în
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
să mă conformez și a doua zi de dimineață, ne întâlneam la Universitate. Mă aștepta, în blugi și cu o geacă scurtă, neagră. Nu mi-o închipuisem niciodată îmbrăcată astfel, dar spre surprinderea mea, nu-i stătea deloc rău. Dimpotrivă, căpătase un aer tineresc. M-a invitat să urc în mașina pe care o parcase în apropiere. - Conduci? N-aș fi zis. - Nici eu, acum mulți ani, când eram mai tânără. Îmi era frică, nu știu de ce, un sentiment oarecum inexplicabil
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
-mi întârzierea. - Stai liniștită, asta să fie cea mai mare problemă: că te-am așteptat câteva minute. Uneori, aștepți o viață întreagă. Știu să aștept. Zâmbește. O privesc și îmi dau seama că ochii ei și-au schimbat culoarea, au căpătat o nuanță de verde. Să fie de vină ambientul natural în care ne aflăm sau poate rochia ei ca frunzele copacilor? Nu știu, dar strălucesc la fel. - Comandăm? - Desigur. Oferta - destul de generoasă. Ne hotărâm repede și plasăm comanda chelnerului. - Am
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
o diferență apreciabilă de vârstă, sunt bazate pe altceva, nu pe iubire. De regulă, interese financiare. Dar există, Ana și excepții. Până la urmă, trupul ne e atât de vremelnic, frumusețea și puterea tinereții atât de trecătoare... O privesc. Ochii ei capătă o lumină blândă, pe care am mai văzut-o de câteva ori, când îmi povestea frânturi din trecutul ei. - Câți ani aveai, când l-ai întâlnit? - 35. Ți-am spus, ne lega aceeași pasiune: scrisul. Să știi că legat de
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
zâmbet. Nu e ușor. De cele mai multe ori, preferăm să judecăm. E mai simplu și mai la îndemână. Presupune mai puțin efort și, din păcate, mereu se caută cea mai ușoară cale. E mai facil să vezi defectele cuiva, decât calitățile. Capeți un sentiment de mulțumire, parcă: ia uite, eu sunt mai bun. Câteodată doar o gândim. Alteori o și spunem. X e așa, Y e așa, știu eu bine. Ce ușor este să arunci vorbe! Ca într-un joc. Doar că
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
a le exprima . Încă nu sunt pregătită să înfrunt eventualele „răutăcisme”, acidități și alte asemenea și pe tema asta. Mă ating, indirect, destule. Deși la o primă vedere par a nu le da mare importanță, în adâncul sufletului meu, ele capătă, aproape de fiecare dată, dimensiunile unui cataclism. În general, bine ascuns în interior. De ce... de ce... E mai sănătos așa. Nu te expui. În ultimul timp cel puțin am evitat să mă dezvălui în acest sens, chiar și față de cei mai apropiați
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
tensionale între expansiunea și claustrarea ființei, între "adăpostul pleoapei" și "exteriorul mecanic", mișcarea centripetă și centrifugală, vertical și orizontal, oglindă și fereastră sprijină ipoteza complementarității, a "slujirii" poetului de către actor, posibilă prin mișcarea de interiorizare "caracteristică oricărui poet, dar care capătă dimensiuni dramatice când acesta este dublat de un actor": acolo unde alții au crezut că descoperă artificiul din poza cabotinului, de pe scenă și din spatele acesteia, Carmelia Leonte identifică o paradigmă ("Poezia ca paradigmă a teatrului? Sau teatrul ca paradigmă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
teatru" al himerelor, perisabil prin maximă conceptualizare. Și atunci, împărțirea lor maniheistă se dizolvă într-o ironie care face conceptele perisabile. Personajele "pozitive" se pot transfor-ma în reversul lor: Luceferi sunteți? Sau tigri și himere? (Aedificabo et destruam) Sau pot căpăta nuanțe șăgalnice ori ironice: Dumnezeu în persoană veni-va... (Copilul nostru) Personajelor negative, atunci când se arată, amenințătoare, li se promite moartea, dar sfârșitul lor rămâne ipotetic: Ca Saul omorând vrăjitoarele, Așa voi ucide Melancolia (Ca Saul) Nu sta la fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
devine numai problema ta. Teatrul continuă să trepideze, să-și ia un avânt aiuritor și să renunțe insesizabil, atingând uneori ca o boare culisele propriei existențe, pe care, încăpățânat, și-o refuză. Eugen Simion observa: "Orice element trecut în poezie capătă prin această ridicare la putere simbolică o nuanță de sublimitate metafizică. Prozaicul adverb înăuntru devine un majestuos, înfricoșător Înăuntru, vântul ia înfățișarea mitică a Vântului, o stea, care poate fi identificată cu iubirea, intră în această mitologie ce spiritualizează totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
mișcare de închidere în sine, care îl costă scump pe "Comedianț". Această interioritate nu este o dimensiune preexistentă, relevabilă prin de-terminări ontologice, ci ea devine posibilă numai ca și prin această mișcare de interiorizare, caracteristică oricărui poet, dar care capătă dimensiuni tragice când acesta este dublat de un actor. Interioritatea cucerită îl umple pe Emil Botta de amărăciune. Însuși spațiul interior este populat de paiațe grotești pe care autorul, străin în țara lui, și cu atât mai puțin profet, încearcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
înseamnă TIMP" (Un timp), declară Emil Botta fără echivoc. Sentimentul timpului, a fi în timp, pentru Goliatul Dezolării înseamnă, nu rareori, așteptare: Lore a fost exasperat de o așteptare care nu se mai sfârșea. (Liniștiți și neliniștiți) Așteptarea se materializează, capătă contururi concrete, este ca o temniță: închide nu numai victima, ci și un fragment de timp. În felul acesta, așteptarea îngheață timpul, devi-ne o mască a suicidului. Tocmai în aceste condiții are loc mecanizarea individului, artificializarea lui, ca urmare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Botta dezlănțuie energiile verbale fără a le mai putea controla, la un moment dat. Somnul, spleen-ul, pe cât de inofensive păreau, pe atât de periculoase devin: Și plictiseala își înfipse colții, neurastenia începea să roadă și să destrame. (Trântorul) Somnul capătă proporții apocaliptice, ca în basmul cu pădurea și fata adormită. Numai că în basm prințul salvator sosește pentru că așa îi stă bine oricărui prinț, și nici o frumoasă nu va fi sacrificată vreodată, în nici un basm, pe când în degringolada malefică a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
v. Memoriile de dincolo de mormânt), descoperă sentimentul duratei interioare, al devenirii și al integrării trecutului în viitor. După o îndreptățită observație a lui Antonio Machado, intuițiile poetice sunt temporale prin excelență: "poetul profesează o metafizică a existenței, în care timpul capătă valoare absolută"42. În felul acesta, diformitatea oglinzii și capacitatea ei deformantă capătă dimensiuni suverane, existente pe întreaga axă a timpului. Emil Botta trăiește drama unei deveniri circulare, a unei metempsihoze (alt subiect romantic) exasperante. În Rondul de noapte, însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
integrării trecutului în viitor. După o îndreptățită observație a lui Antonio Machado, intuițiile poetice sunt temporale prin excelență: "poetul profesează o metafizică a existenței, în care timpul capătă valoare absolută"42. În felul acesta, diformitatea oglinzii și capacitatea ei deformantă capătă dimensiuni suverane, existente pe întreaga axă a timpului. Emil Botta trăiește drama unei deveniri circulare, a unei metempsihoze (alt subiect romantic) exasperante. În Rondul de noapte, însuși titlul prozei indică circularitatea ei. La toate nivelele, textul se desfășoară sub forma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
atâta slavă Să se legene ca rimbaldesca navă. (Protocol) Ca Prince Henry am stat (Duo) Intonînd hölderlianul acord... (Dintr-o iarnă) Două poezii poartă chiar titlurile Gérard de Nerval și Coleridge. Eminescu ocupă un loc proeminent în această arenă, care capătă treptat ecouri mitice și chiar biblice. Autorul "Luceafărului" considera că mitul este un simbol, o hieroglifă în care e încifrat misterul existenței începuturilor, care se descifrează prin poezie. La fel îl consideră Botta pe Eminescu, un simbol încărcat cu sentimente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
tocmai această cădere din spectacol, edulcorată. G. Durand releva eufemizarea mormântului, în folclor, asimilarea valorilor mortuare cu odihna și intimitatea, dând exemplu basmul Frumoasa din pădurea dormită 56. Emil Botta descoperă mormântul din sine, spațiul interiorității absolute, nimicitoare. Disperarea va căpăta o mișcare dinăuntru în afară, dintr-un perimetru morbid spre o strălucire sinistră. Mișcarea de interiorizare duce la o pierdere de sine. Tragicul nu este interior, ci, sub impulsul unor forțe centrifugale, se spulberă în jur. Contextul deliberat romantic este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
au visat o grădină, și nebuni cari se jucau cu cercul. Și m-au visat și pe mine cum întrebam: Cine a fost? Cine a fost? Cine? Reiterarea exasperată a unei întrebări care nu primește răspuns "Cine?" depășește cadrele ironiei, căpătând dimensiuni tragice. Repetiția inoculează întregul ei conținut ultimului termen, deconceptualizându-l. Acest "cine" nu mai poate fi un oarecare, un "nebun cari se joacă cu cercul", ci este subiectul poetic însuși. În cele din urmă, alegoria eșuează în simbol, ironia fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
deosebită, trecând chiar, în unele situații, peste limitele impuse de sit. Evoluția teritorială a așezărilor, în secolul al XX-lea, exprimă o tendință generală de modernizare a societății, dorința de a beneficia de unele elemente de civilizație și de a căpăta un acces mai facil la căile de comunicație. Forma principală de creștere teritorială devine cea tentaculară, în lungul drumurilor sau dinspre vetrele vechi către căile rutiere cele mai apropiate (exemplu, satul Crețești). În zonele puternic fragmentate se remarcă o regrupare
BAZINUL LOHAN Studiu fizico-geografic. Scurte consideraţii asupra vechimii locuirii şi evoluţiei utilizării terenului. by DANIELA BRĂNICI () [Corola-publishinghouse/Administrative/530_a_940]
-
alte faze de dezvoltare, care nu sunt surprinse de documente. l) Indivizii au nevoie să-și mențină reputația de membri de încredere ai comunității. Datorită longevității familiilor de țărani români pe teritoriul aceluiași sat, putem afirma că interesul pentru reputația căpătată în sânul comunității era destul de mare. Majoritatea familiilor țărănești nu părăseau satul multe generații la rând; unele se nășteau și se stingeau în același sat. Această stare de fapt este generată de mai mulți factori. Unul dintre aceștia, valabil atât
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
o parte din fiecare categorie de teren. Această regulă de cuprindere constând în luarea în calcul a valorii economice a terenului, dublată de preocuparea continuă pentru o distribuire egalitară a averii devălmașe, afecta în mod direct forma pe care o căpăta satul respectiv, distribuția fizică a sistemelor de resurse. Astfel, acolo unde terenul avea o valoare economică eterogenă, moșia căpăta forme neregulate, aparent haotice. În zonele unde terenul avea o valoare economică omogenă, moșiile aveau forma unor patrulatere alungite egale, așezate
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
a terenului, dublată de preocuparea continuă pentru o distribuire egalitară a averii devălmașe, afecta în mod direct forma pe care o căpăta satul respectiv, distribuția fizică a sistemelor de resurse. Astfel, acolo unde terenul avea o valoare economică eterogenă, moșia căpăta forme neregulate, aparent haotice. În zonele unde terenul avea o valoare economică omogenă, moșiile aveau forma unor patrulatere alungite egale, așezate unele lângă altele. Atunci când un râu despărțea două sate sau trecea prin mijlocul unui sat, patrulaterele erau așezate cap
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
concurență dintre gospodării și, în special, diferențierea populației în bogați și săraci. Tragerea de garduri, care aveau un simplu sens de unelte tehnice la început, menite să împiedice ieșirea vitelor dintr-un anume țarc sau intrarea vitelor în anumite tarlale, capătă un sens juridic: gardul devine semn de proprietate.” (Stahl, 1998, vol. II, p. 171) Apariția ocinilor nu implică nici ea dispariția devălmășiei întrucât, pe lângă faptul că ocina nu era o proprietate privată propriu-zisă, exploatarea agricolă se făcea în continuare pe
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
ca fiecare sat să contribuie la cheltuielile comune proporțional cu beneficiile pe care le are în urma exploatării bunului comun. După cum afirma Stahl (1998, vol. I, p. 135), „pe nesimțite se ajunge și la condiția că, prin plăți de bir, poți căpăta drepturi depline asupra cotei-părți din munți. De la birul așezat pe munți se trece la munții așezați pe banii birului”. Astfel, și în cazul împărțirii dreptului de exploatare a munților se constată lipsa unor reguli de procedură, lipsă care a avut
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]