4,175 matches
-
numai de sate!" (Cioran, 1990: 113). Orașul și industrializarea ar trebuie să fie obsesiile unui popor în ascensiune, urbanizarea satelor fiind considerată singurul mijloc de a introduce populația rurală în mișcare. Valorile țărănești versus cele orășenești, iată o întrebare pentru cărturari, în încercarea de a decide care trebuie să aibă întâietate în împlinirea destinului național. Și Noica repudiază partea rurală, cu toate că nu îi neagă valoarea. Doar că nu ne vede răzbătând istoria astfel. Cu simple valori țărănești noi putem avea cum
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
o importanță aparte. Influența sa poate fi însă de-a dreptul contradictorie și de asemenea deconcertantă când se încearcă relevarea rolului său într-o teorie a comunității. Nu doar Dumnezeu a învățat târziu limba strămoșilor noștri, așa cum inspirat spunea un cărturar, ci și pământenii ce o vorbeau au învățat târziu să o scrie altfel decât o făceau. Efectele perverse ce decurg din acțiuni insuficient calculate pot precumpăni asupra rezultatelor pozitive (eventual atinse) ale măsurilor. Referindu-se la scrierea cu litere latine
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
să se întrebe de nu are acest națion limbă și scrisoare naționalicească" (Golescu, 1993: 140). Importanța cunoașterii limbii naționale (la Golescu nu apare niciodată vreo trimitere la limba română ci doar limba națională sau alte formulări similare) este recunoscută de cărturarul român, conștient totuși de un fapt valabil de altfel în toate timpurile, și anume că era nevoie și de cunoașterea altor limbi, cele care dau acces către pregătirea intelectuală solidă. Referindu-se la necesitatea educării copiilor (celor ce își puteau
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
și pentru care predomină durata și cheltuiala minime. Principiul echilibrelor - central, la chinezi - poate prilejui combinații și stratageme Înșelătoare. Dincolo de niște clișee, figura mandarinului și a samuraiului reprezintă embleme ale culturilor strategice tradiționale ale Chinei continentale și ale Japoniei insulare. Cărturarul slujbaș al Statului Își câștigă rangul ca urmare a unui merit dobândit prin studiu, iar la nevoie prin intrigă, În timp ce devotamentul absolut al războinicului față de clanul său - și, În special, față de șeful acestuia - nu cunoaște altă limită decât moartea! Chinezul
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
de cult, astfel că pregătirea preoților se realiza în limba fostului Imperiu Roman. Mai mult, textele profesiunilor liberale - științele juridice și medicina - erau tot în latină. Este de înțeles, prin urmare, caracterul indispensabil pe care îl avea cunoașterea latinei pentru cărturarii Evului Mediu din Occidentul european. Perioada dintre 1400 și 1600 a fost marcată de câteva modificări importante în structurarea și condițiile instrucției în Occidentul european: adoptarea curriculumului clasic umanist, introducerea tiparului și schimbările prilejuite de Reforma protestantă. Un rol important
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
1860), Asociațiunea transilvană pentru literatura română și cultura poporului român (Astra) (Sibiu, 1861), Societatea pentru cultura și literatura română în Bucovina (1865) etc. Ideea înființării unei societăți academice sau a unei „academii” a fost susținută de cei mai de seamă cărturari ai vremii, între care Ion Heliade-Rădulescu, Ioan Maiorescu, Iordache Golescu, Timotei Cipariu, Gheorghe Asachi, George Barițiu ș.a. Așa, de pildă, în prefața la Gramatica românească din 1828, Ion Heliade-Rădulescu propunea întemeierea unei „Academii de câțiva bărbați, a căror treabă să
ACADEMIA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285146_a_286475]
-
grădina Cișmigiu, s-a desfășurat cea dintâi ședință a Societății Literare Române. Semnificativ este că mai mult de jumătate dintre membrii fondatori erau scriitori sau filologi. Însemnătatea care se acorda limbii române a fost evidențiată și cu prilejul inaugurării de cărturarii veniți la București din toate provinciile românești: „Limba ne unește, domnilor”, exclama Alexandru Roman, după cum V. A. Urechia ținea să precizeze: „limba împarte pururea soarta poporului.” La rândul său Timotei Cipariu afirma cu aceeași ocazie că noua instituție „va îngriji
ACADEMIA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285146_a_286475]
-
depinde gradul de sănătate morală a vieții unei comunități. CÎnd cineva este gata să comită o răutate, Înseamnă că și-a pierdut respectul față de sine. „PÎnă acum oamenii n-au găsit alt drum spre adevăr, decît greșeala.” (N. Iorga) Marele cărturar se referea În primul rînd la adevărul moral, care nu poate fi obținut decît prin metabolizarea propriilor greșeli de către „conștiință”, adică prin asumarea lor. Este un fapt cunoscut că, În absența unui simț al responsabilității, totul devine permis. Orice abatere
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
va traversa secolele din rațiuni care nu țin întotdeauna de voința deliberată a oamenilor de a anula dintro trăsătură de condei patrimoniul antichității grecești și romane. Desigur, oamenii ard biblioteci, incendiază, jefuiesc, asasinează semeni de-ai lor dintre unii sunt cărturari, dar timpul contribuie și el la ștergerea urmelor acestei civilizații devenite un câmp de ruine. în acest context, cărțile filosofilor materialiști abderitani - cele șase sute de titluri ale lui Democrit... -, lucrările filosofilor cinici sau ale epicurienilor, ca și numeroasele volume - trei sute
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
să-l credem pe sfântul Epifanie, credincioșii gustă din acest preparat culinar ontologic. Pentru cel mai mare bine al ascezei lor, bineînțeles... 3 Gnosticismul intră într-un con de umbră. Odată ajuns împărat, Constantin îi cere lui Eusebiu din Cezareea, cărturar în serviciul monarhului prin excelență, să transcrie textele în vederea unificării creștinismului. Din mulțimea acestora, douăzeci și șapte sunt reținute spre a intra în componența a ceea ce era schița unui Nou Testament definitiv. Scrierile gnostice - ereziarhice, după decizia Imperiului - dispar din
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
clandestinitate - este de înțeles... - vreme de patru secole: din secolul al XIII-lea de la Sfântul Bonaventura până în secolul al XVI-lea al lui Rabelais și Montaigne. Numărul lor poate fi considerabil - mai multe mii -, formația lor diversă - clerici sau meșteșugari, cărturari sau analfabeți -, raza lor de acțiune extrem de întinsă - din Italia până în Scoția, din Spania așa-numiților Alumbrados până la picarzii și adamiții din Boemia, trecând pe la beghinii și begarzii din Țările de Jos, la cei din Belgia dar și la alți
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
reale, și nu divine sau fictive care-i determină pe oameni? De unde și întrebările ulterioare despre destin, aștri, noroc, liberul arbitru... Evul Mediu rămâne în urmă. Deci și creștinismul dă înapoi. Și viceversa. încet-încet, imperceptibil, fără bruschețe, bineînțeles. Dar sigur. Cărturarii trăitori în această epocă nu pot să nu resimtă evoluția. Nu o știu neapărat cu claritate, pentru că sfârșitul unei lumi se percepe în trosnete infime, în microdeplasări, o întreagă tectonică a plăcilor mai lesne reparabilă de-abia după ce deriva continentelor
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
gândi preoții, filosofii care le cântă în strună, oamenii de rând, unii sau alții, papa, regele, bărbații, femeile, curtenii cei mai rafinați sau țăranii cei mai neciopliți, cititorii lui Platon și adepții lui Augustin, lăudătorii Bisericii și comentatorii Sumei teologice, cărturarii, erudiții și cititorii posesori de biblioteci bogate, tăietorii de lemne neștiutori de carte în adâncul pădurilor lor, oamenii trebuie să țintească în viață ceea ce le arată natura: plăcerea. Colac peste pupăză, căutarea plăcerii este ea însăși o plăcere... 34. Voluptate
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
puțin importante, se inspiră direct din Montaigne. De exemplu, scrierea cărții sale în limba franceză - și nu pentru prima dată, cum citim uneori cu surprindere, căci dacă ar fi așa, unde am mai situa Eseurile? - și nu în latină, limba cărturarilor europeni, desigur, dar nu și cea a compatrioților săi, a oamenilor de bun simț cărora Descartes se adresează în mod prioritar. De asemenea el vorbește la persoana întâi, un păcat de moarte pentru casta filosoficească sau cea a profesorimii: copilăria
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
cartea îi apropie. Cinci ani mai târziu ea află de prezența autorului faimoasei lucrări, venit la Paris pentru niște probleme editoriale. îi trimite un bilet. Sedus de conținut, el o primește chiar a doua zi: nu se vor mai despărți. Cărturarul din Bordeaux are cincizeci și cinci de ani, ea douăzeci și trei. Evident, dacă Michel și Marie întrețin o relație amoroasă, sexuală chiar, ei nu vor etala în piața publică taina poveștii lor: Montaigne este căsătorit, e tată de familie
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Nu se cunoaște numele arhitectului, dar locul exprimă o prietenie dintre un filosof și un proprietar bogat care se întâmpla să fie și om politic. în mediile aristocratice romane, această complicitate dintre un gânditor și un om de acțiune, un cărturar și o personalitate angajată în treburile cetății, ține de o adevărată tradiție. Consultant privat, negociator, gânditorul nu-și precupețește sfaturile nici în ce privește existența, nici într-ale politicii. El funcționează într-un grup sau într-o familie și, ca plată pentru
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
au inventat un vocabular pedant, sucit și stereotip pentru a spune, în cel mai bun caz, specioase platitudini, mai pasionează încă pe câțiva adolescenți simpatici (care, desigur, se vor coace cu timpul) și sunt luați în serios și de unii cărturari maturi care de copt n-au cum să se mai coacă, dar ale căror judecăți se vor primeni potrivit cu viitoarele cultural fashions. Toți savanții aceștia fac parte din categoria lui Trissotin, iar admiratorii lor sunt afini cu Bouvard și Pécuchet
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
exemplar din Souvenirs de guerre: „L’homme est beau à la guerre; tant qu’on n’a pas compris cela on est à-côté de tout”*. Dacă nu înțelegi frumusețea omului în luptă, nu înțelegi nimic, - ce extraordinară mărturisire din partea unui cărturar a cărui îndeletnicire de o viață a fost să înțeleagă totul! Războiul dezbară de multe zădărnicii și dă ocazie câtorva virtuți curat umane (nu numai virile). Eroismul, spre pildă, nu poate fi decât rațional și utilitar și apare cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Faptul de a Învăța pe altul aduce un plus de clarificare În gândurile și chiar În simțirile tale.) Cel mai bun Învățător este pățania. (Pentru că Învățătura obținută prin suferința simțurilor tale nu se uită: „Mai multe știe Stan Pățitul decât toți cărturarii”; „Omul, pân’ nu pătimește, nu se mai Înțelepțește”.) Nu multe, ci mult. Non multa, sed multum. (Acest proverb exprimă, de fapt, un precept pedagogic: mintea elevilor nu trebuie supraîncărcată cu tot felul de cunoștințe/informații, ci cultivată, adică exersată prin
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
o fasciculă, cu circulație foarte restrânsă, cuprinzând petiții ale ardelenilor. Salutată cu entuziasm încă de la apariție de fruntașii intelectualității din Moldova, Muntenia și Transilvania, publicația a cunoscut o răspândire neobișnuită, contribuind hotărâtor la sporirea interesului pentru istoria națională, manifestat de cărturarii și scriitorii pașoptiști și îndeosebi la nașterea istoriografiei române moderne. L.V.
MAGAZIN ISTORIC PENTRU DACIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287950_a_289279]
-
, episcopul (? - 1.I.1558), cronicar. S-a format în mediul mănăstirii Neamț, sub oblăduirea unui distins cărturar, Teoctist al II-lea (sau al III-lea în numerotarea lui N. Iorga), viitor mitropolit al Moldovei. Știa limba greacă în chip desăvârșit, de vreme ce a tradus în slavonă Sintagma lui Matei Vlastaris. A ajuns, probabil înainte de 1523, egumen al mănăstirii
MACARIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287940_a_289269]
-
personaj pana cronicarului nu șovăie. Nu se simte nici o timorare pricinuită de responsabilitatea, imensă, a judecății formulate pentru istorie. M. îmbracă rar haina de sacerdot învestit cu puteri supreme, cum va face Miron Costin. Îi convine ipostaza de scriitor, de cărturar (inventator al unor sisteme complicate de datare și utilizator al unui nomenclator de demnități bizantine) ce nutrește simpatii și antipatii. Nu îi lipsește însă măsura. Cheltuiește multă osteneală pentru edificarea elogiului, dar nu transformă istoria vieții și întâmplărilor lui Petru
MACARIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287940_a_289269]
-
morale sau la un antecesor-model, spre pildă, Iliaș Rareș față de tatăl său ori Ștefan, alăturat damnatului său frate. În schimb, portretul mitropolitului Teoctist nu uzează de corelație, ci înmănunchează doar faptele personajului. Cu gratitudinea discipolului, M. elogiază fapta unui mare cărturar, „învățător al Moldovei” (sintagmă vest-europeană ca structură), „vrednic de cunună”. Este lauda unui cărturar făcută de alt cărturar, căci cronicarul, beneficiar al instrucției („eu, care m-am hrănit cu cuvintele lui duhovnicești ca și cu lapte și am fost învățat
MACARIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287940_a_289269]
-
alăturat damnatului său frate. În schimb, portretul mitropolitului Teoctist nu uzează de corelație, ci înmănunchează doar faptele personajului. Cu gratitudinea discipolului, M. elogiază fapta unui mare cărturar, „învățător al Moldovei” (sintagmă vest-europeană ca structură), „vrednic de cunună”. Este lauda unui cărturar făcută de alt cărturar, căci cronicarul, beneficiar al instrucției („eu, care m-am hrănit cu cuvintele lui duhovnicești ca și cu lapte și am fost învățat de dânsul cu dragoste părintească”), face din necesitatea acestei glorificări o importantă problemă de
MACARIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287940_a_289269]
-
În schimb, portretul mitropolitului Teoctist nu uzează de corelație, ci înmănunchează doar faptele personajului. Cu gratitudinea discipolului, M. elogiază fapta unui mare cărturar, „învățător al Moldovei” (sintagmă vest-europeană ca structură), „vrednic de cunună”. Este lauda unui cărturar făcută de alt cărturar, căci cronicarul, beneficiar al instrucției („eu, care m-am hrănit cu cuvintele lui duhovnicești ca și cu lapte și am fost învățat de dânsul cu dragoste părintească”), face din necesitatea acestei glorificări o importantă problemă de conștiință și meditează la
MACARIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287940_a_289269]