6,191 matches
-
bună stare, prin căsătorie cu o fiică mai înstărită a satului“, dar nu neapărat „până la a fi chiabur“, cum se lasă impresia, Ilarion începe stresanta-i pregătire pentru a merge „a doua zi“ - de la sediul C. A. P.-ului (cu Gavrea), în „căruța gospodăriei“ - la reședința de raion, spre a i se înmâna decorația. Este remarcabilă la tânărul prozator Nicolae Țic din orizontul anului 1958 - an de apogeu al proletcultismului - o aleasă „artă“ / „gradație“ psihologică a trăirilor complexe ale personajului bine construit, Ilarion
POETUL MIRON ŢIC ŞI PROZATORUL NICOLAE ŢIC de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370606_a_371935]
-
aproape dărâmată, pământu-i încăpuse pa mâna altora, slugă nu putea să intre, nu-l primea nimeni» (p. 91); pornește la oraș, se instalează pentru cerșt în fața Prefecturii și «după aproape doi ani de cerșit a strâns bani de cal și căruță»; «căra de toate, mobile și saci, iar uneori îl plătea Primăria să strângă gunoiul de pe străzi; se țigănea pentru fiecare leu și în ruptul capului n-ar fi făcut un pas până ce nu vedea toți banii în palmă» (p. 92
POETUL MIRON ŢIC ŞI PROZATORUL NICOLAE ŢIC de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370606_a_371935]
-
apoi îl văd pe tata, care în copilărie ardea de nerăbdare să iasă cu vitele la păscut, iubind animalele peste poate, visând să devină fermier. Nu-și dorea nimic altceva decât să aibă via, stupina și livada lui, și o căruță superbă, cu șase bidivii, ca groful sas din orășelul învecinat. Tata a ajuns în final cu totul altceva, cu totul altundeva. Ca Fred. Și mă văd pe mine, în anii șaptezeci, mergând cuminte la școala germană, unde învățam din Fibel
COŞMAR ÎN BALCANI de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370725_a_372054]
-
vine seară și mă încumet să ies din umbră lutului și a nucului bătrân. Pornesc în explorarea comunei de 1700 de familii, loc ce a fost universul bunicilor și străbunicilor mei necunoscuți. Copil de oraș, nu știu cum arată o plimbare cu căruță, un cățărat în corcoduș, o scalda în râul ce străbate satul; nu am cunoscut casă de lut, iepurașii cu blănita moale, udatul și îngrijirea straturilor ordonate de ceapă, fasole, roșii, ardei. Privesc cu uimire satisfacția gospodarului de peste 70 de ani
UN LOC DE MUNCA de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369691_a_371020]
-
vine seară și mă încumet să ies din umbră lutului și a nucului bătrân. Pornesc în explorarea comunei de 1700 de familii, loc ce a fost universul bunicilor și străbunicilor mei necunoscuți. Copil de oraș, nu știu cum arată o plimbare cu căruță, un cățărat în corcoduș, o scalda în râul ce străbate satul; nu am cunoscut casă de lut, iepurașii cu blănita moale, udatul și îngrijirea straturilor ordonate de ceapă, fasole, roșii, ardei. Privesc cu uimire satisfacția gospodarului de peste 70 de ani
OLIVIA DUMITRU [Corola-blog/BlogPost/369699_a_371028]
-
vine seară și mă încumet să ies din umbră lutului și a nucului bătrân. Pornesc în explorarea comunei de 1700 de familii, loc ce a fost universul bunicilor și străbunicilor mei necunoscuți. Copil de oraș, nu știu cum arată o plimbare cu căruță, un cățărat în corcoduș, o scalda în râul ce străbate satul; nu am cunoscut casă de lut, iepurașii cu blănita moale, udatul și îngrijirea straturilor ordonate de ceapă, fasole, roșii, ardei. Privesc cu uimire satisfacția gospodarului de peste 70 de ani
OLIVIA DUMITRU [Corola-blog/BlogPost/369699_a_371028]
-
pășunile montane, spre Lunca Dunării sau spre Dobrogea, pentru iernat, trecând Dunărea pe la Vadul Oii în apropiere de Hârșova, prin Vadul Cailor la Călărași, la Brăila pe la Ghecet, sau la Gura Ialomiței pe la Piua Petrii. În urma turmelor de oi, în căruțele cu coviltir, îi însoțeau adeseori soțiile și copiii, care întregeau familia peste iarnă, până la reîntoarcerea pe pământurile natale de la munte. Dobrogea în ciuda faptului că de-a lungul secolelor a fost călcată de mai multe popoare migratoare, sau că s-a
LITURGHIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368134_a_369463]
-
cu frica lui Dumnezeu, fiind o fire evlavioasă de felul său, stare de spirit moștenită din moși-strămoși. Bunicul, se îmbrăcă cu cele mai bune haine ale sale și încălțat în niște botine luate de la un negustor grec, care hălăduia în căruța sa cu coviltir din sat în sat să facă trocul cu țăranii, dându-le cele necesare traiului ce lipseau din "prăvălia" sătească, contra produselor agricole de care avea nevoie. Se repezi până în grădinița bunicii din fața casei, de unde rupse câteva tufănele
LITURGHIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368134_a_369463]
-
autorilor ei). Cu toate acestea, volumul de față a avut darul să apară ca virgin, ca ceva ce autoarea nu a mai scris. Ea însăși mărturisește că pricina afirmării târzii și ca prozatoare este faptul că a ,,fost înhămată la căruțe grele și prea multe”, motiv pentru care a ,,adunat încet, filă cu filă” pentru acest volum. Scriitoarea avertizează în Predoslovia ce deschide volumul că nu este vorba strictu sensu de proze scurte, ci mai degrabă de posibile ,,nuclee de roman
„PARABOLA VULTURULUI” DE LUCIA OLARU NENATI SAU VIAŢA NOASTRĂ DE ZI CU ZI de CATINCA AGACHE în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368192_a_369521]
-
dând buzna printre ei. Surprinși, se dădură deoparte. Apoi în urma lui rostiră cuvinte al căror înțeles nu l-ar fi cunoscut și nici n-ar fi avut de ce și de unde. Auzi doar zgomotul unei împușcături și se pitulă între loitrele căruței, biciuind și mai tare caii înspăimântați. Căruța zbura peste hârtoapele și denivelările drumului. Scăpase. Își lăsă caii să se oprească singuri și să-și tragă răsuflarea. Apoi se liniști încercând să-și limpezească cele întâmplate. Nu reuși. Spera să se
NEDUMERIREA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362734_a_364063]
-
deoparte. Apoi în urma lui rostiră cuvinte al căror înțeles nu l-ar fi cunoscut și nici n-ar fi avut de ce și de unde. Auzi doar zgomotul unei împușcături și se pitulă între loitrele căruței, biciuind și mai tare caii înspăimântați. Căruța zbura peste hârtoapele și denivelările drumului. Scăpase. Își lăsă caii să se oprească singuri și să-și tragă răsuflarea. Apoi se liniști încercând să-și limpezească cele întâmplate. Nu reuși. Spera să se lămurească la oraș, unde soarele era deja
NEDUMERIREA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362734_a_364063]
-
ajun. Crezu că sunt tunuri și le așteptă repetarea. Degeaba, zgomotele nu se mai repetară. În zare, oameni în mișcare. Spre înaltul cerului, nori de fum negru se ridică cu repeziciune. Cerul se înseninase. Toader Șoican se sperie. Își opri căruța, pe care o trase într-o parte a drumului încercând să deslușească ce se întâmplă, ce anume se mișca în depărtare. Nu se dumiri. Siluetele mărunte erau prea departe pentru a se putea lămuri. Intimidat, își întoarse căruța. Apoi își
NEDUMERIREA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362734_a_364063]
-
Își opri căruța, pe care o trase într-o parte a drumului încercând să deslușească ce se întâmplă, ce anume se mișca în depărtare. Nu se dumiri. Siluetele mărunte erau prea departe pentru a se putea lămuri. Intimidat, își întoarse căruța. Apoi își aminti de nemții pe care îi depășise și de care abia scăpase. Se răzgândi și întoarse din nou, hotărât să-și continue drumul spre oraș. Nu pentru multă vreme. Soldați nemți și civili înspăimântați, îmbarcați în tot felul
NEDUMERIREA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362734_a_364063]
-
își mai zise el hotărât de data asta să se întoarcă. Întoarse, blestemându-și clipa când se hotărâse să plece. Se lăsă depășit de camioane și de vehiculele motorizate, fiind ajuns de cei fără alte mijloace de transport, decât cai, căruțe și propriile picioare. Printre ei și români, iar printre pedestri și Vasile Cucu. Transpirat și înspăimântat, alerga de-a valma cu ceilalți spre aceeași țintă. Când îl zări pe Toader, ochii îi sclipiră răutăcios. Se îndreptă spre căruța acestuia însoțit
NEDUMERIREA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362734_a_364063]
-
decât cai, căruțe și propriile picioare. Printre ei și români, iar printre pedestri și Vasile Cucu. Transpirat și înspăimântat, alerga de-a valma cu ceilalți spre aceeași țintă. Când îl zări pe Toader, ochii îi sclipiră răutăcios. Se îndreptă spre căruța acestuia însoțit de câțiva nemți cărora le spusese ceva repezit și de neînțeles pentru Toader decât cuvântul „kamarad”. - Oprește câine!, îi zise Cucu agitându-și amenințător automatul. - Aaa, tu erai?, se prefăcu Toader bucuros că-l vede oprind căruța. - Dă-
NEDUMERIREA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362734_a_364063]
-
spre căruța acestuia însoțit de câțiva nemți cărora le spusese ceva repezit și de neînțeles pentru Toader decât cuvântul „kamarad”. - Oprește câine!, îi zise Cucu agitându-și amenințător automatul. - Aaa, tu erai?, se prefăcu Toader bucuros că-l vede oprind căruța. - Dă-te jos!, îi spuse Vasile cu glas sugrumat de răutate. - Mai bine urcă tu sus!, îi zise Toader zâmbind. - Dă-te jos, bă, n-auzi? Îi zise Vasile îmbrâncindu-l cu țeava automatului. Nemții îl priveau ușor nedumeriți. Sub
NEDUMERIREA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362734_a_364063]
-
sugrumat de răutate. - Mai bine urcă tu sus!, îi zise Toader zâmbind. - Dă-te jos, bă, n-auzi? Îi zise Vasile îmbrâncindu-l cu țeava automatului. Nemții îl priveau ușor nedumeriți. Sub ochii lor, Vasile Cucu se urcă în coșul căruței, îl lovi cu cizma pe Toader în șale și-l sili să sară jos. Apoi le făcu semn nemților să se urce. Aceștia încă ezitau. - Urcați, la mama dracului!, o dădu Vasile pe românește. Vin bolșevicii nătărăilor!, mai zise arătând
NEDUMERIREA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362734_a_364063]
-
căzu mai întâi în genunchi, apoi cu fața în țărână. Pălăria se rostogoli la câteva palme de capul plin de transpirație. Trupul îi zvâcni de câteva ori, apoi rămase nemișcat. - Nein. Warum?, nu-și putu reține nedumerirea neamțul din coșul căruței, privind la trupul celui căzut și la fața schimonosită de ură a subofierului. Nur zu! Mai zise el. Apoi dând bice cailor se alătură coloanei. Din văzduh,se auzea huruind din ce în ce mai aproape, motoarele unor avioane de asalt. ----------------------------- Georghe Andrei NEAGU
NEDUMERIREA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362734_a_364063]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > CALUL ȘI MĂGARUL Autor: Elisabeta Silvia Gângu Publicat în: Ediția nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Pe-un drumeag, către oraș, Venea cântând un căruțaș, Ce la căruță-nhămase Un Măgar piele și oase. Lângă el mergea trop-trop Un roib frumos, puțin șchiop. Exceptând șaua-I ușoară, Calul n-avea altă povară, Doar Baudet cel Urecheat Era tare-mpovărat! -Ajută-mă, te rog, frate! Ia-mi desaga de pe spate Să
CALUL ȘI MĂGARUL de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362764_a_364093]
-
Un Măgar piele și oase. Lângă el mergea trop-trop Un roib frumos, puțin șchiop. Exceptând șaua-I ușoară, Calul n-avea altă povară, Doar Baudet cel Urecheat Era tare-mpovărat! -Ajută-mă, te rog, frate! Ia-mi desaga de pe spate Să pot căruța să o port, Căci de nu, am să cad mort! Privind-ul cu indiferență, Calu-l refuză cu violență. -Simt că leșin din picioare, Ajută-mă, frățioare! Răuvoitor cu mintea obtuză, Din nou, Calul îl refuză. Fiind povara așa mare
CALUL ȘI MĂGARUL de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362764_a_364093]
-
cu indiferență, Calu-l refuză cu violență. -Simt că leșin din picioare, Ajută-mă, frățioare! Răuvoitor cu mintea obtuză, Din nou, Calul îl refuză. Fiind povara așa mare, Muri Măgarul în cărare. Lăsând-ul pe-al său stăpân Singur cu căruța-n drum. Epilog: Spre seară, intră-n oraș Cunoscutul nostru căruțaș. Acum, căruța o trăgea Calul, ce greu gâfâia, Ducând, în plus, pe șaua lui Și pielea Măgarului. Referință Bibliografică: Calul și Măgarul / Elisabeta Silvia Gângu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
CALUL ȘI MĂGARUL de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362764_a_364093]
-
-mă, frățioare! Răuvoitor cu mintea obtuză, Din nou, Calul îl refuză. Fiind povara așa mare, Muri Măgarul în cărare. Lăsând-ul pe-al său stăpân Singur cu căruța-n drum. Epilog: Spre seară, intră-n oraș Cunoscutul nostru căruțaș. Acum, căruța o trăgea Calul, ce greu gâfâia, Ducând, în plus, pe șaua lui Și pielea Măgarului. Referință Bibliografică: Calul și Măgarul / Elisabeta Silvia Gângu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2152, Anul VI, 21 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
CALUL ȘI MĂGARUL de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362764_a_364093]
-
din care te urmăresc cu ură, câțiva copii ai străzii. Drumul devine astfel o adevărată aventură periculoasă. În partea opusă a orașului, situația este aceeași. Traseul devine un drum inițiatic. La trecerea podului, într-o promenadă nevinovată, te așteaptă o căruță plină cu vreo zece-cincisprezece tuciurii de diferite vârste, fioroși, înfricoșători, puși pe fapte mari. Dacă reușești și scapi totuși ca prin minune de ei, te așteaptă desigur podul, unde îți apare în față un pitbull flâmând, sângeros. Care bineânțeles că
“CRĂCIUN AL COPIILOR STRĂZII” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1821 din 26 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370118_a_371447]
-
a sosit prima migrație de țărani din Crimeea. Ei s-au oprit pe o așezare deja existentă, cu populație româno-tătară, numită Gherengic, care în limba turcă înseamnă „nu te apropia, mireasă”. Legenda spune că pe acel loc s-au întâlnit căruțele a două nunți și cum nu era voie ca cele două mirese să se vadă, a urmat o luptă între nuntași. Pe acel loc a luat ființă, conform legendei, comuna Pecineaga de astăzi. A doua migrație a fost în 1884
DULCE COPILĂRIE . (DIN CICLUL AMINTIRI ALE COPILĂRIEI ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353350_a_354679]
-
s-a făcut colectivizarea Dobrogei cu forța, a stat ascuns la lotul nostru de vie într-un bordei și se ducea acasă numai noaptea, să ia alimente pentru a doua zi de muncă la câmp și nutreț pentru cai. Lăsa căruța la părinții mamei, megieși cu noi și apoi venea acasă pe furiș, să nu-l prindă milițienii și să-l aresteze. Eu, fiind în vacanța de vară, păzeam lotul nostru de vie, ca și pe cel al bunicilor din partea mamei
DULCE COPILĂRIE . (DIN CICLUL AMINTIRI ALE COPILĂRIEI ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353350_a_354679]