2,267 matches
-
Comuna Blăgești avea 1849 de locuitori în unicul ei sat; comuna Buda avea 1135 de locuitori în aceleași două sate Buda și Șipote; iar comuna Valea lui Ion era formată din satele Păsăreni, Târdeni și Valea lui Ion si din cătunele Boița, Cotreanța, Frunzeni și Poiana Negustorului, populația totală fiind de 3000 de locuitori. În 1931, comuna Buda a fost desființată, cele două sate ale ei trecând la comuna Blăgești Ulterior, și comuna Valea lui Ion a avut aceeași soartă. În
Comuna Blăgești, Bacău () [Corola-website/Science/300658_a_301987]
-
confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Tazlăul de Sus a județului Bacău și era formată din satele Ardeoani, Hemeieni, Iliești și Mârzănești, având 993 de locuitori. Pe teritoriul comunei mai existase în trecut și cătunul Valea Bejeniei (prezent într-o statistică din 1873) dar la 1898 deja dispăruse. În comună existau trei biserici și o școală mixtă înființată în 1867 în satul Ardeoani, iar cel mai mare proprietar de pământuri din comună era Nicolae Haciu
Comuna Ardeoani, Bacău () [Corola-website/Science/300653_a_301982]
-
veche, de la 1675), și o școală mixtă cu 35 de elevi înființată în 1886. Anuarul Socec din 1925 arată că cele două comune fuseseră între timp unite și formau astfel comuna Ardeoani, cu satele Ardeoani, Dianca, Iliești și Leontinești și cătunele Himieni, Mârzănești și Poarta, având împreună 2196 de locuitori și făcând parte din plasa Tazlău a aceluiași județ. În 1950, comuna a fost arondată raionul Moinești din regiunea Bacău. În 1968, ea a revenit la județul Bacău, reînființat. Tot atunci
Comuna Ardeoani, Bacău () [Corola-website/Science/300653_a_301982]
-
fost subordonată direct județului Bacău. Două obiective din comuna Gura Văii sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Bacău ca monumente de interes local, ambele fiind clasificate ca monumente de arhitectură: (1680, cu adăugiri în 1912); și (1750) din cătunul Pătrășcani, ambele aflate în satul Gura Văii.
Comuna Gura Văii, Bacău () [Corola-website/Science/300674_a_302003]
-
aparținând culturii Foltești din Epoca Bronzului, și așezarea eneolitică de la „Pietroasa”, la 600 m sud-est de satul Găiceana, aparținând culturii Cucuteni A. Celelalte două obiective sunt clasificate ca monumente de arhitectură: (1908) și biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului” din cătunul Recea (1808, reconstruită în 1864), ambele aflate în satul Găiceana.
Comuna Găiceana, Bacău () [Corola-website/Science/300671_a_302000]
-
Onișcani era formată din târgușorul Onișcani și satele Aldești, Boanța, Cornești, Hărlești, Onișcani și Șerbănești, având în total 911 locuitori. Anuarul Socec consemnează cele trei comune în aceeași plasă, fiind organizate astfel: comuna Galbeni, cu satele Buciumenii-Precistei și Galbeni și cătunele Cotu Grosului și Filipești avea 1540 de locuitori; comuna Cârligi cu satele Cârligi și Ruptura avea 2427 de locuitori; și comuna Onișcani cu satele Boanța, Hârlești și Onișcani-Sat și cătunele Aldești, Cornești, Onișcani-Târg și Șerbănești avea 1000 de locuitori. În
Comuna Filipești, Bacău () [Corola-website/Science/300670_a_301999]
-
organizate astfel: comuna Galbeni, cu satele Buciumenii-Precistei și Galbeni și cătunele Cotu Grosului și Filipești avea 1540 de locuitori; comuna Cârligi cu satele Cârligi și Ruptura avea 2427 de locuitori; și comuna Onișcani cu satele Boanța, Hârlești și Onișcani-Sat și cătunele Aldești, Cornești, Onișcani-Târg și Șerbănești avea 1000 de locuitori. În 1931, comuna Onișcani a fost desființată, iar satele ei Cornești, Hârlești, Onișcani și Șerbănești au fost incluse în comuna Cârligi. Ulterior, în timp, comuna Galbeni a luat numele de Filipești
Comuna Filipești, Bacău () [Corola-website/Science/300670_a_301999]
-
de pe teritoriul satului Enăchești. Între anii 1600-1700 datorită năvălirilor străine tot mai dese (turci, tătari) dar și pentru că era așezat la drumul ce lega Bacăul de Oituz, satul Berești se mută, în parte la gura râului Strâmba, unde era un cătun - gura Strâmbei, astfel apărând, pe la 1700 satul Berești-Strâmba. O altă parte a populației se retrage în zona de deal a satului Petrilești, pomenit în documentele citate mai sus, luând astfel ființă satul Enăchești, care nu este menționat în nici un document
Enăchești, Bacău () [Corola-website/Science/300669_a_301998]
-
în vatra satului Enăchești. Că Enăcheștii au avut și în trecut un rol important în viața religioasă, economică, socială, culturală a zonei se vede și din aceea că în actele vremurilor localitatea era trecută în rândul satelor (și nu era cătun, precum Prisaca bunăoară, sau alte localități), odinioară a fost chiar comună (comuna Enăchești) cu toate instituțiile aferente - primărie, poliție, cămin cultural, bancă etc., primele școli în zonă s-au înființat încă din 1864 la Tescani, Berești și Enăchești și abia
Enăchești, Bacău () [Corola-website/Science/300669_a_301998]
-
1865). În satul Enăchești, potrivit unui raport din 1948, școala a fost înființată în anul 1892. Abia Legea din 1893 aduce noi precizări în legătură cu obligativitatea copiilor de 7-14 ani de a urma cursurile școlare, organizarea unităților de învățământ în fiecare cătun, a cursurilor complementare, durata anului de învățământ și a activității zilnice. O altă serie de legi, din 1924, 1926, 1929, 1934, 1935 și 1939 stabileau detalii și aduceau importante reglementări toate având ca urmare înființarea și funcționarea în județul Bacău
Enăchești, Bacău () [Corola-website/Science/300669_a_301998]
-
Bălăneasa și Orășa Mare) și una catolică la Bălăneasa. Anuarul Socec din 1925 o consemnează cu numele de "Valea Rea" în plasa Tazlău a aceluiași județ, având 2760 de locuitori în satele Orășa, Poiana, Valea Rea, Valea Rea-Târg și în cătunele Lunca și Scăriga. În 1950, comuna a trecut în administrarea raionului Târgu Ocna din regiunea Bacău, iar în 1968 a primit denumirea de "Livezi", în vreme ce satele Valea Rea-Sat și Valea Rea-Târg au primit respectiv denumirile de Livezi-Vale și Livezi-Deal. În
Comuna Livezi, Bacău () [Corola-website/Science/300680_a_302009]
-
Dumitru” (1847) din satul Motoșeni, biserica de lemn „Înălțarea Domnului” (1830) din partea de est a satului Praja, biserica de lemn „Sfinții Voievozi” (secolul al XVIII-lea) din satul Șendrești și biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului” (1774) din satul Țepoaia (cătunul Fundătura Țepoaia).
Comuna Motoșeni, Bacău () [Corola-website/Science/300685_a_302014]
-
proprietari funciari erau col. Leonida Iarca, Gr. Săcară, D. Eftasiade, D. Dediu și Anica Moldovan. Anuarul Socec din 1925 consemnează comunele în plasa Comănești a aceluiași județ. Comuna Bucșești era formată din satele Băieni, Bucșești, Cernu și Cornet și din cătunele Buda, Lereni și Secătura, având în total 2234 de locuitori, iar comuna Poduri avea 2732 de locuitori în satele Brănești, Negreni, Poduri, Prohozești, Rusăești și Valea Soșii. În 1950, cele două comune au fost transferate raionului Moinești din regiunea Bacău
Comuna Poduri, Bacău () [Corola-website/Science/300693_a_302022]
-
o diversitate mare de soiuri: fag, frasin, paltin, molid, etc., care se utilizau ca lemn de foc sau în construcțiile de case. Meșterii în prelucrarea lemnului pentru confecționarea uneltelor gospodărești ( juguri, oiști, loitre la căruțe, sănii, etc.) erau locuitorii din cătunul ,Valea lui Ion”, o vale paralelă cu satul Livadia, pe dealul din apropiere. Acești oameni erau numiți ,bănieși”,denumire care exprima specificul meseriei pe care o practicau ca producători de unelte agricole și de uz gospodăresc din lemn. Statutul lor
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
de lemn, care avea la partea inferioară un disc cu care se ,bătea”vertical laptele până se separa la suprafață untul și jos rămânea ,zara”sau laptele bătut (se mai folosește și în prezent în unele gospodării), - bănieși - locuitori ai cătunului ,Valea lui Ion”din vecinătatea satului Livadia, care aveau meseria de dulgheri, producători de unelte agricole, - bilță - capcană pentru șoareci, - blăcii - unealtă pentru bătutul cerealelor păioase sau fasolii în vederea separării boabelor, care era confecționată din două bucăți de lemn una
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
de pârâul Valea Seacă. Satul, care se învecinează la nord cu satul Cucova și la sud cu satul Pâncești din Comuna Sascut, este localitatea de reședință a comunei Valea Seacă și este la rândul lui format prin unirea altor 3 cătune (foste sate): Mândrișca, Valea Seacă și Pălămida. El este așezat de-o parte și de alta a drumului principal (DJ 119D) pornit de la pădure spre DN2, cu puține ulițe laterale în raport cu lungimea sa care depășește 10 km. Satul Mândrișca are
Valea Seacă, Bacău () [Corola-website/Science/300709_a_302038]
-
-lea-al XIX-lea), aflat la de satul Bogdana, ansamblu cuprinzând biserica „Pogorârea Sfântului Duh și Sfânta Treime”, paraclisul, stăreția, chilia, turnul clopotniță și zidul de incintă; biserica de lemn „Sfântul Dumitru” (1806) din satul Negoiești; (1817) din același sat (cătunul Gârbovana) și (1900) din satul Ștefan cel Mare.
Comuna Ștefan cel Mare, Bacău () [Corola-website/Science/300704_a_302033]
-
comune Florești. Trei obiective din comuna Tătărăști sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Bacău ca monumente de interes local, toate trei fiind clasificate ca monumente de arhitectură: (1770) din satul Drăgești; (1854) din satul Gherdana; și (1811) din cătunul Costișa al satului Ungureni.
Comuna Tătărăști, Bacău () [Corola-website/Science/300705_a_302034]
-
fondat la dreapta râului Cașin satul Stănești, sau nucleul a ceea ce avea să degenereze în istorie sub forma Cașinului de astăzi. Satul se numea Stănești sau Cașen de la numele lui Stan Cașen. Acest sat era amplasat pe ceea ce astăzi numim „Cătunul lui Briceag” sau „Cotul lui Briceag” și până „la Velniță”. Al doilea însemnat document care menționează existența satului Stănești este hrisovul de la 20 iulie 1443, tocmit de Ștefan Voievod către boierul Vlasin Crețescu, prin care acesta primește drept danie de la
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
Bogdănești. S-a despărțit apoi formând comuna aparte, însă din lipsă de venituri, Curița s-a alipit la Cașin așa cum o găsim până azi. Cu acordul Mănăstirii, aici a fost construită biserica „Sfâtul Nicolae”. În anul 1864 se constată oficial „Cătunul Vlașca” cu numele de la Vlasin Crețescu. La început cătunul Vlașca era administrat de Mănăstire, dar în 1908 se alipește la Cașin. Se spune că puțin în urmă de 1864, au sosit în Cașin șatre de țigani fierari, cismari și lăutari
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
din lipsă de venituri, Curița s-a alipit la Cașin așa cum o găsim până azi. Cu acordul Mănăstirii, aici a fost construită biserica „Sfâtul Nicolae”. În anul 1864 se constată oficial „Cătunul Vlașca” cu numele de la Vlasin Crețescu. La început cătunul Vlașca era administrat de Mănăstire, dar în 1908 se alipește la Cașin. Se spune că puțin în urmă de 1864, au sosit în Cașin șatre de țigani fierari, cismari și lăutari. Aceștia au fost împroprietăriți de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
de Mănăstire, dar în 1908 se alipește la Cașin. Se spune că puțin în urmă de 1864, au sosit în Cașin șatre de țigani fierari, cismari și lăutari. Aceștia au fost împroprietăriți de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza în 1864 în cătunul Vlașca și se gasesc acolo până azi. Dintre cei mai vechi țigani, de relgie creștini ortodoxi, se evidențiază Vasile Aradului, Aleco Parno, Costache Parno și Ion Cheptănuș". În anul 1864 se formează și „Cătunul Pochița” în urma împroprietăririi a 30 de
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
Alexandru Ioan Cuza în 1864 în cătunul Vlașca și se gasesc acolo până azi. Dintre cei mai vechi țigani, de relgie creștini ortodoxi, se evidențiază Vasile Aradului, Aleco Parno, Costache Parno și Ion Cheptănuș". În anul 1864 se formează și „Cătunul Pochița” în urma împroprietăririi a 30 de familii de clăcași din comuna Gropile. Până la 1877, cătunul Pochița a făcut parte din comuna Gropile după care s-a alipit la Cașin. Peste scurt timp iar a trecut la comuna Gropile pentru ca în
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
cei mai vechi țigani, de relgie creștini ortodoxi, se evidențiază Vasile Aradului, Aleco Parno, Costache Parno și Ion Cheptănuș". În anul 1864 se formează și „Cătunul Pochița” în urma împroprietăririi a 30 de familii de clăcași din comuna Gropile. Până la 1877, cătunul Pochița a făcut parte din comuna Gropile după care s-a alipit la Cașin. Peste scurt timp iar a trecut la comuna Gropile pentru ca în 1908, cătunul Pochița, să se unească cu comuna Cașin până astăzi. La sfârșitul secolului al
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
în urma împroprietăririi a 30 de familii de clăcași din comuna Gropile. Până la 1877, cătunul Pochița a făcut parte din comuna Gropile după care s-a alipit la Cașin. Peste scurt timp iar a trecut la comuna Gropile pentru ca în 1908, cătunul Pochița, să se unească cu comuna Cașin până astăzi. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Trotușul a județului Bacău și era, ca și acum, formată din satele Cașin și Curița, având în total 1774 de
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]