2,455 matches
-
ce-a fost mai greu. Apoi s-a scuzat că trebuie să plece și a ieșit pe ușă exact când a venit Bobo în hol. Ne-am îmbrățișat tăcuți și m-a privit cu tristețe prin pleoapele lui pe jumătate căzute. — Nu mă mai țin picioarele, Bobo! Trebuie să mă așez unde va, altfel pic!, i-am spus, sprijinindu-mă de brațul lui. M-a măsurat din ochi și abia atunci mi-a văzut gaura din ciorap și genunchiul sângerând. M-
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
care să o poată orândui după bunul lui plac. în nenumăratele ore de sin gurătate, mâzgălea în caiete întregi de desen, cu furie, tot ce-l impresiona într-o zi. Mai ales oameni. Le studia chipu rile pe sub pleoapele lui căzute, care păreau să îi obtureze privi rea, le studia expresiile feței, și le reda acasă din memorie, în tr-un desen. într-o zi însă, Edi îi găsise teancul de desene, cu totul întâmplător. Ochii îi sclipiseră hulpavi. Hm, nu e
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
acesta îi spunea că vrea să-i prezinte o fată. Aștepta resemnat să treacă momentul penibil al prezentării, momentul de sur prindere și dezgust prin care treceau fetele, și tot ce-și dorea era să le studieze fugar pe sub pleoapele căzute și să vadă ce ar putea cuprinde într-un desen. De data asta însă, nu mai era cu o tipă de genul Andei, cu picioare până la gât și țâțe mari. Era cu o fată normală. Foarte plăcută. O fată cu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
îndrăgostise de-a binelea de ea. Nu era o dragoste abstractă și platonică, pentru o minte zbuciumată și un roman nescris. Era în primul rând o dragoste trupească. O cercetase cu atenție, cu privirea lui furișată pe sub pleoapele pe jumătate căzute, ca pe un model dintr-un studiu de desen. Clara avea un corp bine proporționat și niște forme armonioase și calme, care ascundeau în fiecare celulă o impetuo zitate anevoie reținută și o extraordinară energie. Pielea ei emana o luminozitate
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
pe cine văd! exclamase ea. Ce faci, Bobo? Chiar voiam să te sun. I-ai spus lui Eduard ce te-am rugat? Se apropie 1 Mai! Bobo își lăsase capul în jos și o privise printre pleoapele lui pe jumătate căzute. — Nnu te ssu-pă-ra, rostise el grav. Ți-am spus ccă n-are rost... I-am cccomu-nicat me-sa-jul tău. Mi-a răs-ppuns decis. Nu vvrea ssă te vadă! Ddă toată vina pe tine, cchiar dacă i-am spus ccă-i o ne-ro-zie
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
propună s-o ajute el, în lipsa lui Edi, să scrie romanul. El, Bobo, are experiență. De ani de zile studiază oamenii. Le studiază chipurile și le pândește reacțiile faciale. Asta face tot timpul. Are noroc cu pleoapele lui pe jumătate căzute, pentru că nimeni nu-și dă seama când și cât este privit de Bobo. Și, culmea culmilor, tocmai în seara asta îl sunase Edi și îi ceruse s-o cheme pe Clara la mare de 1 Mai! Sperase că fratele lui
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
doar cu ochii. Bobo îl întreba despre munca lui la spital și domnul Scarlat îi povestea grav, alegându-și cu vintele, despre câte un caz interesant care îl frământa. Bobo se uita la el atent, prin pleoapele lui pe jumătate căzute, și simțea, dincolo de admirație, un soi de invidie lipsită de dușmănie la gândul că tatăl său se luptă deseori cu morile de vânt, dar nu se lasă. O ia de la capăt cu o încredere nestrămutată în viitor. Chiar dacă unele dintre
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
apropiere se lăfăia o Dacie 1300 azurie. Se îndreptă încet spre ea, privind de jur împrejur. Nu vedea nici un trecător. Băgă mâna în buzunar și scoase o șurubelniță, începând să meșterească tăcut la portieră. Ochii lui cu pleoape pe jumătate căzute zăriră pe scaunul șoferului un pachet de ți gări străine deja desfăcut. Descuie cu grijă, sustrase cu dexteritate două țigări din pachet și închise la fel de grijuliu portiera, îndepărtându-se fără grabă de mașina pe care luceau câteva boabe de rouă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Scarlat tăcu. Tăcu și îl privi de parcă nu l-ar fi văzut. — Tu singur ai făcut aripile de vultur pe pereți cu cărbu nele? Tu singur ai pictat inorogul alb pe geam? Bobo își plecă ochii cu pleoapele pe jumătate căzute, încu viințând mut. — Adică vrei să-mi spui că tot tu ai desenat și portretele care atârnau înainte pe pereți? Și că profesorul de desen care m-a făcut cu ou și cu oțet la ședința cu părinții e un
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ziua, asistând la golirea ei treptată. Marea răsufla din ce în ce mai ușor, eliberată. Eduard își mișcă picioarele amorțite pe pătura groasă și se întoarse spre Bobo, studiindu-l curios. Bobo ședea pe pătură, privind apatic spre mare, cu pleoapele lui pe jumătate căzute, fără s-o vadă. Vântul nu reușea să-i răsfire părul rar din creștet. își strângea genunchii cu brațele surprinzător de musculoase, după cum se întrevedeau pe sub mânecile scurte ale tricoului alb - era limpede că îi era totuși de folos gimnastica
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Nu se uita niciodată în sus, la cer. Era convinsă că avea rău de înălțime. Se mai așeza pe bancă, atunci când nu vedea pe nimeni prin preajmă care să o deranjeze. Ca acum. Rămăsese cu ochii în gol, cu umerii căzuți, până când privirea încețoșată, care cobora din ce în ce mai jos, observă la glezna dreaptă că i se dusese un fir la ciorap. Asta îi aduse aminte deodată de petrecerea Georgianei, de olimpiadă și de foaia albăstrie pe care o ascunsese în geanta mare
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
se îndreptă cu pași hotărâți înspre el. — Bine te-am găsit, Bobo! rosti ea, scoțându-și ochelarii de pe nas. Mă bucur să te văd! Bărbatul cu înfățișare de monah ridică spre ea niște ochi ce nușii, cu pleoapele pe jumătate căzute, și o privi tăcut. — Bine-ai venit, Clara! îi răspunse el într-un târziu, cu gla sul lui plăcut, neschimbat. Te aș-tep-tam! Privirea lui cenușie, atât de asemănătoare cu a fratelui său încât pentru o clipă Clara avu senzația că
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cu gla sul lui plăcut, neschimbat. Te aș-tep-tam! Privirea lui cenușie, atât de asemănătoare cu a fratelui său încât pentru o clipă Clara avu senzația că se uită în ochii lui Eduard, avea un anumit farmec printre pleoapele pe jumătate căzute. Ai fi zis că-și mijea ochii pentru a vedea mai bine, pentru a pătrunde cu vederea acolo unde nu se putea pătrunde. Clara se scutură ca dintr-un vis. Nu, în fața ei nu era Eduard. — Cum așa? se burzului
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
-l mai recunoștea. Spune-mi, spune-mi totul, indi ferent cât de crunt: ce s-a întâmplat în noaptea când Eduard a intrat în mare după Anda? Bobo continuase să tacă mult timp, cercetând-o prin pleoapele lui pe jumătate căzute. — Ce vrei să-ți spun? răbufnise el într-un târziu. Ccă de atunci nu sse mai știe nimic ddespre ei? Clara icnise, simțind că nu mai are aer, și se lăsase moale pe taburet. — Sau vvrei să-ți spun ccă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
informații fabuloase, inducându-i, implacabil, vătămătoare insomnii și vise rele. O pornesc cătinel, mergând agale, precum în urma unui alai de prizonieri istoviți, alai călăuzit de un bătrân satir beat ori bolnav? acompaniat de baba lui rea și sâcâitoare cu haina căzută, pe umeri veșteji și poticnindu-se de umbra pașilor săi. Realitatea separată din Insula Cristinei Domnișoara Cristina îl privi, încărcându-l de frisoane, cu pupilele ei de mercur albastru... Își înclină cele două cornițe bălăioare, trase spre tâmple, în formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
protestează, scandalizați. Apoi nu se mai aude decât cântecul, discret îngânat de cei care cunosc versurile. Cu un gest melancolic, fata ridică spre buze vârful degetelor unde depune o sărutare pe care apoi o aruncă cu un gest larg sălii căzută în adorație. Într-un ropot nebun de aplauze, luminile se aprind și un buchet mare de flori poposește laudativ în brațele dizeuzei. Cu un aer căutat dramatic, vedeta se retrage spre culise. Regretul unanim al celor de față este palpabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
femeilor Smaranda simte tensiunea bărbatului, perfect camuflată de altfel sub o atitudine deferentă. Mai ușor cu băutura Iorgule! Deja e mai multă decât poți tu suporta, ești turtă! Eu, beat? Trece cu mâna prin ruina frezei lui de malagambist,95 căzută dezordonat peste fruntea asudată. Doar dintr-o sticlă de șampanie și câteva coniacuri? Nici pe departe! A, de aceea ai trecut pe votcă.... De ce nu? O băutură pe care cât de repede vecinii ne-o vor livra personal. Se întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
se oprește un moment ca să scruteze atent fațada imobilului, distrusă parțial de explozia unei bombe, dovadă craterul larg care se cască în apropiere. Majoritatea ferestrelor sunt sparte iar cele care mai rezistă în cercevelele zbârcite sunt murdare și crăpate. Tencuiala căzută lasă să se întrevadă cărămida veche, de culoare pronunțat gălbuie. Pe zidul de la intrare cineva pictase cu vopsea roșie: "ROMÂNI! ENGLEZII V-AU VÂNDUT RUȘILOR! DE CE MAI LUPTAȚI?". Cu pași ușori, de pisică, pătrunde în locuința bombardată odată cu o pală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
adunături de cheflii. Neliniștit, armează automatul înainte să împingă cu vârful bocancului ușa de tablă. Privește în jur precaut. Înăuntru nu este întuneric, nici lumină. Miroase a picioare nespălate, alcool fermentat și tutun de proastă calitate. Tencuiala, în mare parte căzută, a pereților, dezvăluie zidurile insalubre din cărămidă roșie. Pe un colț al tejghelei lungi, de fapt câteva dulapuri întinse pe laterală, puse cap la cap, se văd mai multe pahare și sticle goale. Un fapt interesant se petrece la una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
îl învăluie. Închide ochii și acolo găsește, făptura aproape în carne și oase a Smarandei. Este singură, într-o poiană ce își făcuse puțin loc într-o imensă pădure de mesteceni bătrâni, subțiri și scheletici. Stă așezată pe un trunchi căzut, îngândurată, cu bărbia în podul palmei și cotul rezemat de genunchi. Degetele subțiri bat darabana pe buza superioară. Un gest arhicunoscut, semn că are o greutate pe inimă și dorește să-i vorbească, dar cuvintele ei nu ajung la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
calm. Pregătiți arm'! Foc! Trei salve răsună zgomotos, ecoul lor izbește povârnișurile și umple cu un vaier trist văgăunile. Gornistul companiei duce trompeta la gură. Sfâșietor și jalnic, răsună "Stingerea". Cu inima grea, Marius ascultă cântecul de adio al ostașilor căzuți care străbate aerul în vibrații dureroase. Privește în zare. Aproape de orizont, soarele se arată înnegurat, pătat parcă și el de realitatea întunecată, oribilă, a războiului. Sunetul goarnei se stinge treptat, până nu se mai aude deloc, într-un final mut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
se chinuie să repare mașina blindată, mânjiți de unsoare până mai sus de coate. Stă în preajma lor cam o jumătate de oră și discută cu tehnicienii despre pierderile îngrozitoare ale regimentului. Unii dintre ei sunt deprimați și triști. Printre cei căzuți se aflau și mulți prieteni de-ai lor. Ar trebui să se grăbească băieții, spune Iovuț arătând spre cei care muncesc febril la lumina unor felinare. Nu știu dacă mai au o oră la dispoziție. Ce te face să spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
se prăbușească sub greutatea zăpezii. Dincolo de ușa făcută bucăți, chiar la intrare, se văd două trupuri întinse deoparte și de alta a stâlpilor pe jumătate putrezi ce mai susțin câteva balamale ruginite. Un horcăit ușor arată că unul dintre cei căzuți mai este în viață. Îndreaptă lanterna în jos și jetul de lumină se oprește asupra unui chip cu bărbia pătrată și maxilare proeminente. Cartușierele încrucișate peste piept sunt goale. Trăsese până la ultimul cartuș. Moartea venise repede pentru el, sub forma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
aud neîncetat. Curând, sângele mustind aduce roiuri întregi de muște care încep să bâzâie deasupra trupurilor muribunde. Pe cerul de cleștar, vulturi se rotesc în cercuri largi, atrași de mirosul morții. Mai grăbite, ciori grase, mari, se plimbă printre cei căzuți înfigându-și hulpav ciocurile dure în carnea încă palpitând, căutând orbitele ochilor. De undeva răzbește o împușcătură și ciorile își iau zborul protestând gălăgios. Fug către cuiburile lor de pe stâncile din jur, croncănind sumbru. Curând vor reveni, încăpățânate, dornice să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
în carnea încă palpitând, căutând orbitele ochilor. De undeva răzbește o împușcătură și ciorile își iau zborul protestând gălăgios. Fug către cuiburile lor de pe stâncile din jur, croncănind sumbru. Curând vor reveni, încăpățânate, dornice să se înfrupte din rămășițele celor căzuți. Un geamăt prelung atrage atenția lui Marius. E Carol. Încovoiat, palid ca un strigoi, merge împleticit pe coridor cu mâinile încrucișate peste burtă. Lasă în urma lui o dâră groasă de sânge. Cu gândul să-l ajute, aleargă spre Suflețel care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]