2,791 matches
-
mitralieră pe un umăr, și sacul cu muniție pe celălalt, și-și continuă gândul. Noi suntem gata să-i înfruntăm cu tărie și nădejde în Dumnezeu, care ne va ajuta.!” „... Curaj, băieți !”. Și, dintr-o pornire spontană, acolo lângă mormântul camaradului lor căzut, primul dintre ei, se prinseră toți într-o îmbrățișare, dar ce îmbrățișare a fost aceea... care, părea să fie cea de pe urmă. La plecare, Căpitanul Baltă și camarazii, se descoperiră și se închinară încă o dată pentru sufletul lui
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Curaj, băieți !”. Și, dintr-o pornire spontană, acolo lângă mormântul camaradului lor căzut, primul dintre ei, se prinseră toți într-o îmbrățișare, dar ce îmbrățișare a fost aceea... care, părea să fie cea de pe urmă. La plecare, Căpitanul Baltă și camarazii, se descoperiră și se închinară încă o dată pentru sufletul lui bun. După câțiva pași privi pentru cea din urma dată, spre mormântul „Filologului” primul luptător din munții Neamțului căzut în luptele cu securitatea comunistă , murmurând cu glasul sugrumat... „Sărman prieten
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
bun. După câțiva pași privi pentru cea din urma dată, spre mormântul „Filologului” primul luptător din munții Neamțului căzut în luptele cu securitatea comunistă , murmurând cu glasul sugrumat... „Sărman prieten.. dormi în pace !”. Ceva murise și în el, murise odată cu camaradul și prietenul său. La fiecare adiere de vânt, brazii, în toată măreția și înălțimea lor... vâjâind, parcă ar fi șoptit povestea „Filologului”... povestea lor... Începu retragerea spre creasta Hășmașului Mare.. ... Luna cobora după creastă.. versantul estic se întunecă. Prin întunecimea
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
se sălta ca un taler de aramă... Stăpânul lumii... venea !.. Era ceva mai mult decât grandios.. ceva magnific.. era ceva ce nu poate fi înfățișat în cuvinte... Cuvintele sunt prea sărace.. „ - Hai, băieți... hai să trecem creasta..!”, își îndemnă Baltă camarazii, copleșiți de emoție.. dar și apăsați de o neliniște lăuntrică. Încă înainte de revărsatul zorilor, trupele de securitate urcau tăcute, furișându-se prin tufișuri și hățișuri.. printre copaci.. sigure de prada lor... O mare tăcere, o tăcere cumplită... apăsătoare, stăpânea înconjurul
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
în norii închipuirii, nu e un optimist confuz... el și-a cântărit întotdeauna șansele... el nu s-a decis niciodată cu ușurință. Acum avea o soluție unică... singura. În vreme ce trupele de securitate dezlănțuiau un adevărat război.. El părea netulburat... în fața camarazilor. Le explică telegrafic ce aveau de făcut și, încheie.. „ - Pentru viață, băieți... cu orice preț... Dumnezeu ne va ajuta !”, și, toți într-un iureș, își dădură drumul... în prăpastie.. Securiștii au înțeles prea târziu, după ce partizanii au ieșit din împresurare
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
de un fior. O mitralieră toca întruna, nimicitor, ținându-i pe loc și, tăindu-le retragerea spre nord. Valea Cheilor ăuia de trăsnete de arme automate și rafale de mitraliere. Baltă, liniștit... părea că nici nu le aude.. Își privea camarazii, pe fiecare în parte... și-i iubea atât de mult... „peste puțin... nu vom mai fi...!”, își zise scuturat ca de un fior rece, știind bine că sfârșitul nu-i departe. Datoria lui, grija, dragostea față de ei, sacrificiul propriei vieți
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
grenade cutremură Cheile, ecourile ei înmulțind-o.. Deodată, răcnetul gros s-a frânt.. și mitraliera, spulberată, muți pentru totdeauna. După câteva clipe, din întuneric se desprinse statura Căpitanului. „ - Haideți, băieți, calea e liberă..!”, își îndemnă el, cu un calm liniștitor camarazii. „.. Eu, Cârțu, Oanță și Ichim... îi atragem pe cursul Bicazului, învăluim Danciul pe la răsărit... voi, pe partea de apus a Danciului, ocoliți Bicazul Ardelean, și ne întâlnim pe valea Bistrei. Lăsăm Ceahlăul cu Toaca și Piatra Neagră, ca o momeală
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
pe valea Bistricioarei. Acolo dădu peste alte trupe de securitate și o luară înapoi pe munte, sub Poiana Mare.. Când priviră spre creasta sură, îi văzură pe milițieni coborând. De sus, de după creastă, milițienii trăgeau neîncetat. Erau înconjurați... Unul din camarazi, Anton, prăbușit cu fața culcată pe un braț, cu capul zdrobit de o grenadă, zăcea fără suflare, într-o baltă de sânge. Altul, Calistrat, prăbușit pe spate zăcea cu pieptul sfârtecat și ochii sticloși privind spre cer. Căpitanul și ceilalți
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Anton, prăbușit cu fața culcată pe un braț, cu capul zdrobit de o grenadă, zăcea fără suflare, într-o baltă de sânge. Altul, Calistrat, prăbușit pe spate zăcea cu pieptul sfârtecat și ochii sticloși privind spre cer. Căpitanul și ceilalți camarazi, cu sufletele încrâncenate, se descoperiră și se închinară pentru sufletele lor. Tudosă citi din sfânta carte, rugăciunea pentru îngropăciune. Trebuiau să dispară, cât mai repede din bătaia armelor. Și, într-o goană bezmetică, sub ploaia de gloanțe... cu sufletele rupte
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
lunii, Tudosă citea rugăciunea de îngropăciune pentru Nechifor... ciuruit de mai multe rafale.. „.. Și, fă Doamne ca robul Tău...!”, glăsuia el, molcom, dar o detunătură frânse ruga către Domnul, și Tudosă lovit între umeri, se prăbuși peste trupul neînsuflețit al camaradului lor. Cârțu și Sofronie, dintr-un salt, îi trase pe amândoi din bătaia armelor. Milițienii cu câini apăreau de după creastă în valuri. Baltă, fără grabă, îi luă în brațe, pe rând, și-i strânse la piept îndelung, sărutându-i pe
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
seminarist, murmurând... „De-ar fi Moldova’n deal la cruce... „Părinte” ! De-ar fi..!”, și trecu într-un hohot înăbușit. Pe Baltă nu l-a văzut nimeni vreodată plângând. Se închinară toți... gândul purtându-i la Neagu filologul, primul lor camarad căzut, pe Hășmașu Mare. Tudosă și Nechifor și-au aflat mormânt în valea Bistrei, la poalele Ceahlăului. Hămăit de câini.. gata să rupă.. să sfâșie.. se apropia din ce în ce. Într-o fugă bezmetică, și-au dat drumul pe
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
amicitia vitam esse nullam”. Un val de tristețe îi acoperi chipul, murmurând. El și-a dat viața, salvând-o pe a mea !.. Acum mie, ce-mi mai folosește..!”. Și, îl strânse la piept mai tare. Prin minte îi trecură toți camarazii și prietenii, căzuți, împânzind munții.. Moldovei... Neagu, căzut primul... pe Hășmașul Mare, apoi toți ceilalți... până în nord, în Grințieș..!” „.. Au luptat... victorioși, împotriva securității comuniste, au luptat cu durerea urii și a răzbunării... Acum, în munți, dorm atâția eroi..!”. „ - O
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
în jur. Era privirea aceea liniștită, de înainte de moarte, chiar cu un zâmbet în colțul gurii.. suprema mângâiere a celor care acceptă un destin neîndurător. Se gândea la singurul glonț, din pistolet, care și-l păstrase lui... . Se gândea la camarazii săi, și regreta că n-a murit alături de ei... Cât regreta!... În minte îi veni îmbrățișarea aceea, de pe Hășmaș.. la începutul atacului, în zorii zilei de, Adormirea Maicii Domnului... Când s-au îmbrățișat cu toții, în fața mormântului, lui Neagu.. dar ce
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Maiorul se opri, la câțiva pași în fața lui, văzându-i în privirea ochilor atât de liniștită, o resemnare care-l uluia.. În ochii căruia i se putea citi, doar, un dureros regret că n-a fost vrednic să-și îndrume camarazii și să-i ducă la izbândă. Nu-i mai rămăsese decât să moară și el. În obrajii lui palizi, sângele năvălea în unde calde... trupul îi era scuturat de spasme... retrăia și clipele crâncene alături de morții din tranșeele de la „Cotul
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
maghiarizare, anul Marii Uniri, perioada interbelică, ocupația hortistă 1940 - 1944, anii dictaturii alogene. Măcar menționarea numelui unor luptători maramureșeni este un semn modest de recunoaștere a operei lor nobile. Ion Buteanu (1821-1849), prefect al Zarandului, a fost cel mai apropiat camarad de luptă a lui Avram Iancu. A murit spânzurat la 23 mai 1849, și Înmormântat la Iosășel odată cu preotul din Iosas și primarii din câteva sate uciși În aceeași zi de Hatvany, comandant al gărzilor lui Kossuth. Mai târziu, trupul
ROMÂNII DIN UCRAINA by VLAD BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91686_a_107355]
-
răspundem deopotrivă, ne sondăm reciproc memoria, ne ajutăm reciproc să ne aducem aminte. Cei ce vor încerca să găsească un interviu ca la manual s-ar putea să rămână dezamăgiți, pentru că aici e vorba de un dialog ca între vechi camarazi. Asta nu înseamnă că este mai puțin sistematizat. Privind spre literatura apărută pe tema Revoluției, se ridică în mod legitim întrebarea: la ce bun și această carte? S-au spus multe despre ceea ce s-a întâmplat în urmă cu 25
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
într-un serviciu militar. Împarți timpul pe jumătăți de ore, ai mereu tentația să te uiți la ceas. Aveam consemnul ca la jumătate de oră să fluierăm o dată, iar la fix, de două ori. Când auzeam un fluierat venind dinspre camarazi, era mare lucru. M. M.: Eii, acum s-au mai schimbat un pic regulile, și-au zis: "Poate să bea apă, are nevoie. Are o nevoie, sună, vine, se duce și își face nevoile, poate să se plimbe. Nu poate
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
Dar mai era o bucată de carne acolo. S. B.: Și, cum spuneam, era plin cazanul cu ciorbă de viermi. Eu n-am sesizat la început. Foamea dădea de-a dreptul, nu te mai uitai ce aveai în blid. Un camarad mai atent a văzut: "Ia, uite, băi, ia fii atent ce plutesc aici!" Și erau viermi fierți. L-a chemat pe căpitanul Andrei, care mânca și el mai încolo dintr-o cană din aceea de inox. "Ce e mă, ce
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
mare. Eram informați cu anumite chestiuni care țineau strict de îndeplinirea atribuțiilor, cu chestiuni funcționale. N-aveam acces ca acum la informații, sau nu îndrăzneam noi să întrebăm. S. B.: Am dus-o greu în perioada aceea. Când au venit camarazii noștri de la paradă nu ne mai recunoșteam reciproc: ei erau grași, bine ținuți, că avuseseră un regim de lux, cu fripturi, cafele și somn la amiază, ca să dea bine la televizor; noi, străvezii, cu ochii duși în fundul capului, stociți. Și
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
cont de gardul unității. Îmi aduc aminte o fază: era vară și mai săream gardul în Pantelimon, unde aveau țiganii bere pe sub mână, că nu se găsea la liber. Noi aveam sursele noastre. Și țin minte că împreună cu încă trei camarazi ne-am dus la ultimul pat, în fundul dormitorului, și-am desfăcut două sticle. Era bere la litru, în sticle verzi. Și consemnul era următorul: când bătea cineva în ușă (că era obligatoriu ca, atunci când intrai într-o încăpere, să bați
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
la noi. Numai că noi mai aveam și probleme specifice. M. M.: Da, că neajunsurile erau peste tot. S. B.: Când eram în PC, mergeam noaptea, că noaptea se făcea mâncarea, și aveam acolo niște cunoștințe, între bucătari. Aveam un camarad din Constanța fomist tare, un tip scund și gras, cu un nume contrariant: Subțirică Lucian. Când eram de serviciu cu el (el era radiotelegrafist) nu se putea să nu facem o vizită pe la bucătărie. El știa bine ora când se
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
se întâmpla. De exemplu, la noi în Baterie, Fane (un oltean din Breasta, de lângă Craiova, magazionerul nostru) s-a încurcat cu formula. Pe serviciul lui, i-a prins dimineața dormind locotenentul major Ionescu (fostul fotbalist de pe la Rapid, parcă) pe doi camarazi și le-a făcut raport. Când a venit Panait (care deja aflase din Comandament isprava), Fane a dat raportul astfel: "Tovarășe locotenent major, pe timpul serviciului meu nu s-a întâmplat nimic deosebit!" "Chiar nimic?!" "Decât că-i prinsă p-ăștia
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
mai mergeau și treburi din astea ca să-i mai stăpânești. S. B.: Îmi amintesc că, în primăvara lui '89, am făcut gardă noi, cei de la Divizion, și am prins la arest un ciudat de la Regiment care a îngropat arma unui camarad. Unul de prin Piatra Neamț. M. M.: Ați văzut? Numai ca să-i facă rău. S. B.: Era unul mic de statură și tot cu cicatrici, era din lumea bătăușilor. Țin minte că mai era în arest cu încă doi țigănuși care
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
stat deoparte și asistam cu intermitență la ceea ce se întâmpla în celulă. Nu puteam suporta. Am încercat să le spun să-l lase în pace, dar au sărit cu gura pe mine, că îi iau partea etc. Erau vreo doi camarazi, atâta sete de bătaie aveau! Era unul din Constanța și unul din Mediaș. Ieșeau de acolo transpirați de efort, făceau cu rândul. M. M.: Dar nu vă dați seama că-și făceau rău lor? S. B.: Știți ce era impresionant
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
pregătire. S. B.: Știți de ce tot întreb? Mi-aduc aminte că, după ce a fost alarma, după ce s-a dat indicativul "Radu cel Frumos", a venit locotenent-major Iancu, cel de la Transmisiuni, și ne-a spus: Aveți grijă cu ungurii!" Noi aveam camarazi unguri, cu care eram în relații foarte bune. Acolo nu conta etnia. Erau niște oameni normali, ca fiecare. M. M.: Eu sunt trăit în Ardeal, mulți dintre unguri sunt mult mai buni decât românii, domnule. S. B.: " Aveți grijă că
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]