2,847 matches
-
discret ochii și adormi. Kitty era trează, dar găsea mult promovata premieră de la MET mediocră, aproape provincială. Pe scenă, un Romeo corpolent, bărbos, care ar fi fost mai potrivit În rolul tatălui, arăta ca un bufon În costumul lui de catifea roșie, prin care se profila abdomenul generos și prin care Îi ieșea părul de pe piept. Făcea pereche cu o Julietă durdulie, În jur de cincizeci de ani, mai credibilă probabil În rolul mamei sau al doicii. Dumnezeule, se gândi Kitty
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
că l-am convins, dar eu mă înflăcărasem, poate fiindcă pe atunci îmi era mai simplu să vorbesc despre asemenea lucruri întrucât le înțelegeam mai puțin. Acum... dar, vorba Călugărului, fiecare își face Dumnezeu din ce poate. Din talaș, din catifea sau din tăcere. Eu mi-l fac din ideea că în orice eșec mai e ceva important de făcut: să-l povestești; și că în orice înfrângere se mai poate obține o victorie: s-o privești în față. E mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pentru un pahar de-după-cină. Nici o adiere. Pletele Zeldei, pînă la umăr, rămîn neciufulite. Pălăria și cravata lui stau la locul lor. Beau pe terasă. Răsar stelele, neaburite de luminile orașului sau de nori. Semiluna stă Înșurubată pe perna ei de catifea. Își vorbesc unul altuia clar și leneș; nici o pală bruscă de vînt nu le fură silabele, nici un nour nu dă buzna În conversația lor. Se căsătoresc și stau pe veranda micii lor case de țară, privindu-și bebelușul dolofan din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
se uite la ea. Tiffany se Întoarce cu spatele la Susan și sare drept În conversația Milenei. — Milenei Îi plac la nebunie sondajele. În țara ei, nimeni nu i-a cerut vreodată să-și exprime părerea. Avea unsprezece ani În timpul Revoluției de Catifea, cu Havel și alea-alea. Este o catifetiță. Într-un fel, Susan este obișnuită cu modul acesta al lui Tiffany de a evita discuțiile de familie. Milena dezvoltă mai departe teoria ei despre frumusețea post-comunistă. — Mitul fundamental al Boemiei este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
fetele se așează În cerc și le dezbracă pe cele două Îndrăgostite foarte Încet, avînd grijă să le sărute un pic și să le mîngîie pe ici, pe colo.... Apoi le vezi ridicate și atîrnate de frîngii cu cătușe de catifea. Acum se află amîndouă cam la juma’ de metru de podea și fetele le leagă gleznele. Porumbițele stau față În față, cam la un metru distanță, privindu-se În ochi. Acum vine partea nostimă. Okay, avem și coloană sonoră, bucata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
este mai schimbător decît vremea. Apartamentul lui, o fostă locuință pentru sclavi, miroase a praf și a cald, o aromă evocatoare ca cea a unei vechi iubite sau, mai degrabă, a tuturor vechilor lui iubite. Patul lui, În spatele draperiilor de catifea, oftează de plăcere la Întoarcerea lui. Deschide obloanele și lasă lumina să intre. Aceasta se strecoară printre ramurile unei magnolii bătrîne. Un ram s-a aplecat peste chaise longue-ul din balcon, acoperit acum de frunze. Un păianjen a țesut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
rafturi paradite de magazin: ierburi, uleiuri, tămîie, lumînări, săruri și bijuterii. În colțuri sînt cîteva statui africane mari și unele ceva mai mici, pe un birou negru. În spatele biroului o cabină antică de fotografii la minut, cu o draperie de catifea ponosită. — Eu sînt aici doar ca observator, spune Zelda. O să fiu foarte, foarte liniștită. Ar fi ceva nemaîntîlnit, gîndește Wakefield, care habar nu are de ce se află aici, dar, În fond, ăsta e la el un adevărat m.o., nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
mai la Cambridge, invitată de băiatul la care visa de câteva luni bune și pe care îl considera mult prea minunat. Fusese o seară superbă, cea mai frumoasă din viața ei. Purtase o rochie de bal Laura Ashley nou-nouță, din catifea neagră, și pantofi cu strasuri la cataramă, care îi amintiseră de Cenușăreasa. O ținuseră într-un dans toată noaptea, la propriu, și apoi se plimbaseră cu barca de-a lungul Camului argintiu în timp ce se lumina de ziuă. Strălucise de bucurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
se gândi că mama lui Laurence s-ar fi integrat mai bine în peisajul din Sloane Street decât într-un sătuc din estul Angliei. Părul ei, deși încărunțit, era tuns impecabil, până la nivelul bărbiei, și prins cu o bentiță de catifea albastru-închis, lăsând să se vadă cerceii mari, perfect asortați cu bluza de mătase și fusta, ce realizau un contrast rafinat cu blazerul de cașmir crem-deschis. Fran își dori să nu fi ascultat sfatul lui Laurence și să fi purtat ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
momentul acela arătă Carrie înspre camera de zi, de parcă ar fi știut instinctiv ce carte să joace. Se dădu la o parte, lăsându-l să vadă un copil frumos, semănând aproape leit cu maică-sa, până și la cămașa de catifea verde închis ce scotea de minune în evidență tenul lui Carrie. Pulsul lui Jack se acceleră. — Louise? Se întrebă cu inima cât un purice dacă fiica sa avea să-l ignore sau dacă avea să-l salute cu un gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
aici cu-nspăimîntată bucurie, tăcerea lungă să se rupă între noi, cumplit, amarnic sfâșiată ca o iie într-un iatac, pe întuneric între doi. Și văd mirat cum ghiarele din când în când îți ies și se retrag în pungi de catifea, ca la pisici, în gând și-n prag la pândă stând. Vorbești ? - Te doare și pe tine întrebarea ? C-un freamăt te mai stingherește-o clipă marea, dar aripa ți-o potrivești spre-a mă curma. POD PESTE MUREȘ La
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
din acea Îmbrățișare. Camilla realiză că mama lui Kevin pleacă, iar Kevin Buonocore urma să-și schimbe școala - jignit, supărat și fără să știe - și nu mai avea timp și totul era pierdut. O prinse de poșetă. O poșetă de catifea, puțin cam Învechită, cu siguranță mai Învechită decât cele pe care mama le dăruia săracilor de la Crucea Verde - dar mama lui Kevin era altfel decât mama, era o mamă blondă-blondă, Îmbrăcată În violet, roșu și portocaliu, și parfumată cu tămâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nas. Pe peronul alăturat, Eurostarul se desprindea de tampoane, Încet ca Într-un vis. Trenul pentru aeroport trebuia deja să fi ieșit din Roma. a optsprezecea oră Sasha o recunoscu imediat. O eșarfă imposibilă din pene de struț, poșeta de catifea violetă, părul despletit ca niște alge, gura roșie ca un coral. Deși era doar o moleculă În mulțimea de turiști, de pierde-vară și de localnici veniți În centru pentru promenada de vineri seara, staționând pe trotuarele de pe Corso, pălăvrăgind În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
îmbrăcați care mai de care în haine ce păreau neatinse, de toate culorile și de toate croielile. Dar ceea ce-l uimise cel mai mult pe Zogru era abundența de femei parfumate, cu părul strâns în panglici de mătase sau de catifea colorată și cu hainele acoperite de mărgele. Cutreierase câtva timp, poate un ceas bun, pe lângă prăvăliile ce vindeau pânzeturi, mărgele, păpuși, coșuri de toate mărimile, mâncare caldă, care împrăștia peste tot un miros necruțător de friptură usturoiată. Și probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
sac pe cap. Nici măcar nu știa ce se întâmplă cu el. Era speriat, umilit și neputincios. Și-a dat seama cum stau lucrurile abia când i-au scos sacul. În fața ușii stătea boierul Mihnea, un filfizon cu haine largi, din catifea verde, cu ochi mari și pironitori, iar alături, Ioniță Bubosul, slugarnic și trădător. Vorbeau despre el ca despre un obiect, da, zicea prințul, care nici măcar nu era prinț, ar fi de văzut, dar dacă era ceva de capul lui ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
forțase falsul prinț cu unghii vopsite. Niciodată nu-și imaginase că un bărbat, oricât de josnic ar fi el, ar face așa ceva. Mai curând își imaginase brutalitățile directe asupra ei, decât modul pervers în care el îi împinsese mâna peste catifeaua pantalonilor. O umpluse de suferință. Se simțea terfelită, călcată în picioare, folosită public. Nu se știe de ce, Andrei Ionescu era de părere că o femeie cade moleșită după ce este obligată să pipăie trompa masculului. Ea își dă ochii peste cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
văzuse atâta interes pentru cineva. Cum nu îndrăznea să se apropie, a luat-o spre marginea cimitirului, fără să-l scape pe Achile din vedere. Lângă o capelă cu îngeri de marmură stătea o fantomă, o femeie cu pălărie de catifea, împodobită cu trei șiruri de mărgele. - Ai fi putut să-ți alegi un loc mai bun decât ăsta, a glumit Zogru. Îl știi pe bărbatul ăla, de colo? - Cine ești ori mai bine ce mai ești tu? Și de unde ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Zogru mai fusese în această clădire, iar acum se simțea răscolit de amintiri. A intrat ascuns într-o cameristă, apoi s-a instalat lejer în sângele lui Josh. Camera era mobilată cu obiecte subțiri și dantelate, din lemn alb și catifea verde. Pe ferestrele mari se vedeau strada și scările de la Cercul Militar. În colțul camerei stătea neclintit și speriat un general rus, cu uniformă din primul război mondial. Zogru i-a făcut semn să plece și, pentru că nu se clintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
vei risipi și n-o să-mi placă așa. Universul Pășesc cu drag spre Soare. O cale ce ne leagă e aproape, E-un dor nestins ce doare, E ca un pod imaginar ce leagă două ape. Plutesc pe nori de catifea, E-o lume ce n-o înțeleg, Trăiesc spre a atinge Luna Și-mi doresc să fiu un zeu. Dar poate eu n-am înțeles, Că nu mai am loc spre infinit; Mă voi întoarce să visez, Rămân deci pe
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
grabă o păzeau discret, printr-un paravan, de privirile curioase ale Soarelui. Din respect pentru Marea Albastră pe care astăzi o întâlneam pentru prima dată, când am intrat pe tărâmul ei, m-am închinat și m-am descălțat. Nisipul din catifea adâncă îmi ascundea zgomotul și urma pașilor mei. Am făcut câțiva pași, apoi m-am așezat tăcut la picioarele ei și am privit cum se joacă cu cerul și cu pământul. Am întins și eu mâna sfios, cu gândul de
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
am aripi din raze de suflet schimbător și vedeam cum același înger presăra ustensile care serveau la aducerea zorilor. Ești la ultima călătorie, acum vei întâlni ultimul fel de îngeri, cei păzitori. Ajunsă acasă, simțeam că am aripi moi de catifea și vedeam cum mama doarme iepurește, iar îngerii păzitori preluau povara mamei când avea libertate, când scăpa de realitate. M-au îndemnat să dorm, să visez la povestea fugarnicelor aripi. Comăniciu Alexandru, clasa a VI-a Școala Gimnazială Păuca structura
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Flori, florile livezii mi-au acoperit trupul, le puteam doar simți, le atingeam cu vârful degetelor, parcă o frică, un sentiment de groază, mă oprea să le ating cu putere, să le simt printre degete. Să simt acea mantie de catifea cum îmi dezmiardă fiecare parte a trupului, acea mantie care îmi îmbracă ființa în iubire nemuritoare, în frica continuă, în pace neprihănită. Voiam să privesc spre cerul inundat de ultimii picuri de lumină. Picuri parcă dăruiți în semn de ofrandă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
așezat la un capăt al sicriului, iar celălalt la capătul opus, au apucat capacul, trăgând simultan în sus de el, n-am văzut ce era înăuntru, capacul fiind acum în poziție verticală, am văzut doar căptușeala bogată în falduri, din catifea roșie, de la picioare, și am simțit mirosul de lavandă al cremei de față a bunicului, dar știam că asta-i doar o iluzie, în mod sigur fusese îmbălsămat, și atunci am auzit cum oamenii au început să vocifereze în sală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
în viață, gura îi era întredeschisă, pieptu-i era înțesat de decorații, m-am uitat în dreptul inimii și mi s-a părut că, printre decorații, stofa e îmbibată în sânge, dar știam că-i doar o închipuire, că văd doar cum catifeaua purpurie se reflectă în metalul lustruit al decorațiilor, și mirosul de sânge închegat e o închipuire, atunci mi-a venit cumva în minte că asta nu poate fi adevărat, toate astea nu pot fi adevărate, îmi imaginez doar că l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și a p-ăstra. Arthus, cu spatele la șemineul monumental din salonul cel mare, se ridică În toată Înălțimea staturii sale, privindu-i intrînd pe fiul și pe nora sa pe care pur și simplu Îi convocase. Armelle Își Îndreptă nervoasă boneta de catifea neagră ce-i ținea părul strîns - reducătoarea de creier, după cum zicea În mod ireverențios Juliette ca să-l facă să zîmbească pe bunicul ei -, cît despre PM, acesta afișa un aer liniștit care nu rezistă nici măcar o clipă În fața anunțului pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]