4,620 matches
-
mai generale în legătură cu ordinea internațională de la sfîrșitul secolului al XX-lea. Politica internațională se caracterizează prin diferențiere funcțională, mai ales în ce privește economia sa politică. Mai vizibilă în versiunea sa referitoare la regimuri, teoria stabilității hegemonice conferă o mai mare importanță cauzală distribuției puterii, dar numai în cadrul unor arii de probleme bine definite. În fine, teoriile realiste care se apropie de economia politică structuralistă (capitolul 11) au mers și mai departe cu redefinirea politicii și a puterii. Pe o cale deschisă de
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
trei parametri. Primul este principiul organizator al unui sistem. În concepția lui Waltz, acesta este fie anarhic, fie ierarhic. De aici rezultă că ceea ce distinge în mod paradigmatic sistemul internațional de alte sisteme și ceea ce conferă acestei structuri internaționale forță cauzală este caracterul său anarhic. Nimeni nu este îndreptățit să comande, nimeni nu este dator să asculte" (Waltz 1979: 88). A doua caracteristică este specificația funcțiilor diferitelor unități. Din moment ce sistemul internațional este anarhic, fiecare stat trebuie să aibă singur grijă de
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
Waltz 1979: 16). Testarea reală a teoriilor "înseamnă întotdeauna a deriva din ele așteptări sau ipoteze și a le verifica" (Waltz 1979: 16). Dacă aplicăm acestea teoriei lui Waltz, constatăm că el își deduce ipotezele dintr-o serie de legături cauzale de bază. Teoria sa presupune că la nivel sistemic există o structură anarhică, iar la nivelul actorului există scopul supraviețuirii. Pe baza acestor două asumpții, Waltz deduce două tipuri de așteptări, la nivelul acțiunii colective, respectiv la nivelul acțiunii individuale
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
încearcă să construiască o teorie internațională care să fie în întregime materialistă. Ținta atacului său nu este reducționismul care are în vedere doar nivelul unităților, ci referirile la orice scop, orice idei, intenții sau norme, pe scurt, la orice factor cauzal non-ma-terial. Prin urmare, balanța puterii trebuie să fie rezultatul unor cauze pur materiale, și nu al unei intenții sau al unor reguli împărtășite. Dar rezervarea cauzelor materiale pentru nivelul sistemic produce o serie de contradicții în distincția pe care el
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
de a reduce imaginea "plasei" globale (vezi capitolul 8) în cadrul disciplinei relațiilor inter-naționale a fost contestată de mulți, inclusiv de cercetători realiști. În primul rînd, orice variantă a teoriei regimurilor, deși restrînge analiza la arii particulare de probleme, extinde variabilele cauzale pentru a cuprinde și altceva decît factorii strict materialiști din structura internațională. "Regimurile internaționale se definesc ca o serie de principii, norme și proceduri de luare a deciziilor în jurul cărora converg așteptările actorului într-o arie dată de soluții" (Krasner
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
din jurul acestei noi teorii subliniază încă o dată legătura strînsă dintre preocupările americane în ce privește politica externă și interesele de cercetare ale mediului academic din domeniul relațiilor internaționale. Teoria aceasta seamănă cu neorealismul, în măsura în care și ea se bazează pe o singură relație cauzală, în care distribuția puterii este variabila independentă de bază. Dar ea este, pe de altă parte, o teorie mult mai largă decît neorealismul lui Waltz, pentru că nu înțelege anarhia internațională ca simplă absență a unui guvern, ci aplică idei din
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
a fost campioana liberalismului." (Wight 1979 [1946]: 289) Dar folosirea economiei în disciplina relațiilor internaționale operează două atenuări importante ale realismului clasic. În primul rînd, modelarea de teorii în relațiile internaționale pe baza metodologiei pozitiviste implică folosirea unei singure legături cauzale. Cartea lui Kindleberger (1986) este a unui istoric al economiei, nu a unui cercetător din științele sociale. Dar, mai tîrziu, el a consimțit la remodelarea în acest sens a principalelor sale teze. Ca urmare, abordarea sa poate fi considerată o
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
fost coautor, Power and Interdependence, rămîne în cadrul acestei tradiții clasice. El se deosebește, însă, de aceasta în concepția sa despre știință. Ceea ce îl deosebește de realiștii tradiționali este modalitatea de concepție a cercetării sale, care supune testării o singură relație cauzală, între schimbarea în distribuția puterii și cooperarea internațională. Din acest motiv și pentru că legătura cauzală de bază rezervă un loc central diferențelor de putere, ca în teoriile balanței puterii, versiunile lui Kindleberger și Keohane ale teoriei stabilității hegemonice nu sînt
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
aceasta în concepția sa despre știință. Ceea ce îl deosebește de realiștii tradiționali este modalitatea de concepție a cercetării sale, care supune testării o singură relație cauzală, între schimbarea în distribuția puterii și cooperarea internațională. Din acest motiv și pentru că legătura cauzală de bază rezervă un loc central diferențelor de putere, ca în teoriile balanței puterii, versiunile lui Kindleberger și Keohane ale teoriei stabilității hegemonice nu sînt decît amendamente la realism. Aceasta nu înseamnă că teoria este o simplă transpunere într-o
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
SUA a pus în evidență o înțelegere mai largă a politicii internaționale și a puterii. De altfel, teoria descrie un sistem internațional cu trăsături ierarhice. Într-adevăr, deși respectă al treilea aspect al definiției dată de Waltz structurii, adică relația cauzală generală dintre distribuția puterii și consecințele internaționale, această teorie atacă implicit definițiile circulare ale primelor două clauze. În concepția lui Waltz, anarhia presupune imposibilitatea diferențierii funcționale. Teoria stabilității hegemonice este construită pe ideea că statul hegemonic, într-un mod nu
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
capitaliste avansate, care este politic. Dacă capitalismul este progresist, cum afirmă marxismul ortodox, atunci subdezvoltarea trebuie să-și aibă explicația în altă parte, fie în amînarea efectelor pozitive pentru mai tîrziu (cum a făcut Marx), fie în atribuirea unei determinări cauzale mai puternice relațiilor politice. O astfel de accentuare a cauzelor extraeconomice în analiza imperialismului poate fi găsită și la Laclau, care definea dependența economică ca "absorbția constantă de către o regiune a surplusului economic al altei regiuni" (Laclau 1979: 36), o
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
care diferențiază perioada actuală de cea premercantilistă (vezi Gilpin 1981: 55-84). Astfel, deși teoria neorealistă s-ar putea referi la eterna reîntoarcere a politicii puterii, abordarea mercantilistă "necesară" a lui Gilpin introduce ca factori endogeni multe trăsături altminteri neglijate. Lanțul cauzal al argumentării sale începe de la schimbarea tehnologică și economică (organizațională și tehnică), produsă în general de competiția internațională a statelor. Aceasta afectează distribuția puterii în sistem, precum și motivația agenților de a-și modifica comportamentul. Politicile concrete determină în cele din
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
spune că această referire necesară la motivele și intențiile umane, la înțelegerea desfășurată de cineva, presupune o diferență calitativă între științele naturii și științele umane. Totuși, Weber nu credea că pozitivismul trebuie respins în întregime. El a susținut că legile cauzale au și ele un rol, însă nu sînt un scop, ci doar un mijloc în științele sociale. Tipurile ideale pot fi extrapolate, ceea ce ar putea sugera un cadru cauzal pentru înțelegerea evenimentelor istorice specifice, atît în aspectele lor generale comparabile
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
că pozitivismul trebuie respins în întregime. El a susținut că legile cauzale au și ele un rol, însă nu sînt un scop, ci doar un mijloc în științele sociale. Tipurile ideale pot fi extrapolate, ceea ce ar putea sugera un cadru cauzal pentru înțelegerea evenimentelor istorice specifice, atît în aspectele lor generale comparabile, cît și în cele particulare. Cu toate acestea, compromisul lui Weber va fi din nou disecat. Hempel (1965) a arătat că nu este nici o diferență între tipurile ideale weberiene
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
evenimentelor istorice specifice, atît în aspectele lor generale comparabile, cît și în cele particulare. Cu toate acestea, compromisul lui Weber va fi din nou disecat. Hempel (1965) a arătat că nu este nici o diferență între tipurile ideale weberiene și legile cauzale ale abordării nomotetic-deductive a legii acoperitoare. O perspectivă nomotetică (sau nomologică) este o abordare în care analistul extrapolează legile generale pe baza regularităților empirice și a evenimentelor particulare (vezi cap. 3). Aceste legi acoperitoare sînt în schimb testate prin deducerea
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
umane. Aceasta face din căutarea legilor generale deși nu neapărat și universale programul de cercetare legitim din punct de vedere științific. În al treilea rînd, naturalismul susține subsumarea teoretică a explicației științifice. Ipotezele sînt deduse din legile acoperitoare (de obicei cauzale), iar cazurile particulare sînt subsumate și astfel explicate. În fine, ea consideră falsificarea drept criteriu științific de demarcare, care separă știința de celelalte elaborări și teoria științifică de ideologie. Abordările interpretative din zona științei combat aceste patru elemente fundamentale ale
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
înțelegem cum a putut marxismul să facă legătura între viziunea sincronistă asupra relațiilor de producție și teoria unei istorii direcționate de lupta de clasă. Ceea ce face din marxism o teorie structuralistă este faptul că el acordă o importanță explicativă sau cauzală prealabilă relațiilor de producție. Desigur, grupurile sau indivizii contează și sînt analizate, dar intențiile și acțiunile lor trebuie să fie înțelese în cadrul situației lor materiale specifice. Chiar dacă analiza se concentrează asupra elaborărilor și strategiilor de clasă, ea trebuie să înceapă
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
vina încercării realiste mai generale de a transforma viziunea sa asupra lumii în știință; adică a speranței că cea mai bună politică, una care să fie compatibilă cu principiile diplomației secolului al XIX-lea, poate fi dedusă dintr-o teorie cauzală generală. Din moment ce lumea este așa cum este, acesta este cel mai bun lucru pe care îl putem face: dar cu siguranță că o asemenea viziune nu este etic neutră. Într-adevăr, atitudinea realistă nu are nici un sens fără referirea la asumpțiile
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
mare folos să pui în aceeași categorie o varietate de cercetări care se întind dincolo de zona gri a matricei (vezi fig. 12.1), numai pentru că acestea sînt mai puțin convinse în legătură cu falsificaționismul din științele sociale, sînt mai sceptice față de analizele cauzale (de cele mai multe ori, unidimensionale) menite să stabilească legi, înțeleg altfel cercetarea empirică, au alte asumpții ontologice (asupra structurilor sau asupra unităților intersubiective), sau pentru că nu împărtășesc aceeași viziune normativă asupra lumii, dacă aceasta din urmă viziune nu este complet eliminată
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
bine să reamintim că nu cercetarea empirică ca atare a fost cea care a făcut diferența, ci ceea ce se înțelege prin aceasta. Perspectiva empirică ia lumea reală așa cum este și încearcă să creeze fie o legătură intențională, fie o construcție cauzală între categoriile explicației pe care o propune. După aceea, la rîndul ei, corelația poate fi testată în condițiile unei lumi externe, așa cum procedează falsificaționiștii pozitiviști, sau poate fi luată în seamă ca un anumit mod de reconstruire a realității, așa cum
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
pretinde că se referă la o realitate neproblematică, pretenție ce ar trebui să ceară metode mai obiectiviste. Într-adevăr, după cum descrie Carr realismul (1946), asumpția unui acces empiric, și nu normativ, la lecțiile istoriei (adică înțelepciunea istorică exprimată în termeni cauzali) este cea care deosebește realismul de abordările mai idealiste. Ambele poziții, reîntoarcerea la un realism de bun simț și revigorarea unei teorii empirice a realismului, se pare că au căzut în capcană exact în același fel ca și încercările eșuate
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
De aceea, a treia parte a acestui capitol va arăta că este imposibil să arunci pur și simplu realismul la lada de gunoi a istoriei și să o iei de la capăt. Aceasta este o non-opțiune. Deși realismul ca teorie strict cauzală a fost dezamăgitor, diversele asumpții realiste sînt încă prezente în mintea multor practicieni și observatori ai chestiunilor internaționale. Deși nu este o teorie care să ne ajute să înțelegem lumea reală cu ajutorul unor legi obiective, realismul este o viziune asupra
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
ș.a. 1993: 61). El pledează în schimb pentru discutarea polarității dezagregate. Waltz s-a ferit de această mișcare, întrucît consecințele puterii dezagregate ar putea face mai problematică susținerea realismului sistemic. Și într-adevăr, o astfel de mișcare ar submina potențialul cauzal atît pentru balanța de putere generală, cît și pentru balanțele de putere pe componente. Dintr-o perspectivă waltziană a puterii generale, această problemă ar trebui rezolvată prin asumarea faptului că puterea generală face ca voința statului respectiv să predomine în
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
anumit prag, sistemul internațional se transformă în societate internațională, și din nou trăsăturile waltziene nu mai sînt neapărat valabile; diferențierea funcțională survine mai ușor. Prin urmare, cele trei niveluri - structura, capacitatea de interacțiune și nivelul unităților - nu au același potențial cauzal: capacitatea de interacțiune are întîietate logică față de celelalte. Faptul că teoreticienii neorealiști care doresc să înțeleagă schimbarea conferă un loc primordial, deși nu exclusiv, schimbării tehnologice, presupusă a fi mai impor-tantă decît capacitățile societale (Buzan ș.a. 1993: 71), nu este
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
pentru Logic of Anarchy să aducă o astfel de teorie realistă înapoi în centrul disciplinei relațiilor internaționale. Ca și în cazul lui Keohane și Nye (1977) și al unor autori realiști din economia politică internațională, cartea nu reprezintă o teorie cauzală empirică. Nu există nici o relație de tipul "dacă... atunci" clar delimitată, ci doar un cadru conceptual ce indică o mulțime de variabile conceptuale, a căror importanță nu este precizată. Este vorba de un tip de realism clasic cu deschidere conceptuală
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]