1,886 matches
-
acțiunea de cunoaștere și de autocunoaștere: iarba (Brocarturi fără capăt cu frunză ni se țes - aluzie la pânză Penelopei), frunza (frunza-n zboru-i mistic), copacii, nisipul - sugestie a șubrezeniei, a instabilității (Nisipurile arse ca limba altor ere / Vor înălța-n ceasornic uitatele poteci...) -, candelabrele, clepsidrele (Iubita mea, nisipul se tot zbate / Să lunece-n clepsidră fără noi...), candelele, pendulele, cupele, potirele, Sfioasele pahare cu picior subțire (amintind macedonskianul Rondelul cupei de Murano) etc.: O frunză bate-n pleoapa mea cu ciudă
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
la scriitoare, spre apusul vieții, prin tristeți iremediabile. După cum aprecia Claudia Millian-Minulescu, autoarea suporta degringolada unui suflet devastat cuprins de anxietate: “Hortensia Pabadag Bengescu e bolnavă. I s-au stricat resorturile gândirii, i s-au ruginit minutarele aducerilor-aminte. E un ceasornic încremenit pe o singură oră: ora morții!” A fost ea prima eroină a sa, prima eroină pe care a regăsit-o în oglinda vieții, dacă da, este interesant de observat care este ultima eroina pe care a lăsat-o în
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
de pe șosea se pierdeau în imensitatea spațiului, iar lumina amurgului se cernea estompată după un norișor și fiecare avea impresia că acel colț de lume numai pentru el fusese special creat. Păreau singurii oameni de la începuturile pământului, timpul blocase acele ceasornicului iar apa le ajunsese deja la piept. Soarele aproape apusese... se ascunsese în asfințituri și nu mai încălzea. Începuse să se răcorească; se apucară să glumească bine dispuși: - Vrem să știm cum e marea! Ei o lăudară imediat, - În primul
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
întîmplător, de Nicolae Costin, la cererea domnitorului învățat Nicolae Mavrocordat de la care a rămas un exemplar din Principele, în italiană, cu adnotări marginale 20. Traducerea în română a cărții lui Guevara, făcută după exemplarul latin al lui Wanckelius, purta titlul Ceasornicul domnilor. O comparație în spirit a celor două cărți poate să ne spună mai mult despre mentalitatea Renașterii europene cu orientarea ei laică. O orientare în care nu se poate încadra decît parțial modelul princiar construit de un Neagoe Basarab
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Pentru onor, înainteee... prezentați arm’! - s-a auzit comanda locotenentului Făgurel. O singură mișcare armonioasă a fost răspunsul plutonului la comanda dată. Se vedea că este ultima zi de instrucție! Nu se putea să nu răspundă comenzii decât ca un ceasornic. Locotenentul, subțirel și înalt, ca o coardă bine strunită, a luat o poziție de drepți impecabilă și, în pas cadențat, a pornit în întâmpinarea colonelului Chindie. La patru pași s-a oprit într-o poziție demnă de admirat, cu mâna
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
succedau Într-o monotonie În care viața Însăși părea a fi fără rost. Căci ce rost, Îmi spuneam, puteau să aibă zilele acelea searbăd trecătoare, În care toate semănau, fiecare una cu alta, sub domnia unui cenușiu fără Întoarcere. Procesele, ceasornic al vieții sociale, se succedau cantonate În trei-patru zone, devenite plictisitoare, ale codului civil, mereu aceleași, căci vîntul alungător, prin secătuirea Dreptului (nu era vorba de Îndreptarea lumii, cum ni se spunea), era același cu cel ce secătuia viața Însăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Vin din schimbarea unghiurilor, ce râvnesc la trăirea vieții în aventura ei, lacome de alte idei, de atmosfera, care măsura o caută, mereu în lumea cealaltă: cu birouri și mese de scris, candelabre de vis, învăluite de marmura de pe credenț, ceasornice mari, scoase din timp seculari; cu ramele mari din abanos; viori cu arcușul rupt, pianine pe care stau dansatoare de argint, ce încă ne mai mint. Oglinzile stăpânesc universul de jos. Cu taină, cresc primejdia în risipa lumii himerice, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
Am mai găsit și metale, sticle și vitralii cucernice, pahare îmbrăcate în zale sfioase de mătase și cristale. Ce suflare și gesturi amăgitoare în linii curbe, cu prospețime de floare. Ce laude să aduc acestui miraj năuc, dislocat din timpul ceasornicului așezat pe scrin, când depresia de venin o mai ascunde: în nevrozele fără cer adunate în sertarele încuiate demult. Candelabre Enorme, princiare, în cupolele de catedrale se desfășoară sferic cu luminile venite din întuneric. Niște coarde muzicale trec prin cristale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
García, Gauguin Și aurul trupurilor lor care nu m-au convins niciodată, Geneva, Glasgow și Göteborg pe care n-am să le văd vreodată, ghepardul tinereții alergînd În cercuri tot mai mici și pierzîndu-și dinții În sens invers acelor de ceasornic din Jurnalul lui Gide citit la Pietroșița printre gușați, Van Gogh care m-a ajutat să intru la psihiatrie, Autoportret, Grigorescu nu. Gâdea. În ’82, Mașa, de care m-am Îndrăgostit la cutremurul din ’77 și-am continuat să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Golăi din Iași”. 120 Dacă spune pisariul, atunci numaidecât e adevărat că pe atunci existau ceasornicari. Dar dacă stau bine și mă gândesc, sigur că existau ceasornicari, fiindcă turnul clopotniță al bisericii Trei Ierarhi, zidită între anii 1637-1639, avea un ceasornic care anunța ora prin bătăi ce se auzeau în tot târgul... Și unde-i turnul și mai cu seamă unde-i ceasul, vere? Întreabă-l pe arhitectul francez Andre Lecomte du Nouy, care a restaurat biserica în 1882... Știu că
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
cocoș niciodată. Intreabă-mă pe mine câtă pregătire îți trebuie, mai ales dacă îi de soi, ca al meu - s-a împăunat moș Dumitru. Eu am avut un cocoș așa de deștept, că cânta taman la miezul nopții. Parcă era un ceasornic și alta nu - i-a răspuns Pâcu, ținându-i hangul. Amuzat, Vasile Hliboceanu a reluat povestea: -Nu știu când și cum cânta cocoșul ista despre care vorbeam, dar știu că amărâtul cela s-o dus la trunchi în fundul curții, cu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
înaintea cărăușilor. Abia s-a ivit geana de lumină pe coama dealurilor dinspre răsărăit, că flăcăii lui moș Dumitru se ghiloseau deja la fântână cu apă rece. Cum naiba faci, Dimitre, de te trezești înaintea tuturor? Parcă ai avea un ceasornic cu cuc în scăfârlie? Eu cred că tot cocoșul îi de vină... Flăcăi! Eu cred că trebuie să-i facem pocinogul cocoșului lui Dumitru - a propus Pâcu, în râsul somnoros al cărăușilor. Numai să te audă baba mea și ți-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
am observat. Merg la Nicu, la spital. ― De ce mergi tu și nu vine el acasă? ― A fost operat azi dimineață. ― Despre ce operație vorbești, Lia? - a Întrebat Petrică, cu tremur În glas. ― De apendicită. ― Sper să fi mers toate ca ceasornicul. Acolo-i și Despina... ― Și eu cred la fel. ― Uite că și doctorii, și nu unul oarecare, ci ditai profesorul, și Încă chirurg, ajung pe masa de operație! - a Încercat Petrică să glumească. ― Se Întâmplă, fiindcă și ei sunt oameni
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cuvânt. Bătăile În ușă au primit răspunsul știut: ―Poftim, intră! În clipa următoare, a apărut Gruia. ― Bine ai venit. Uite că Petrică a și sosit. ― Nici nu mă gândeam că va Întârzia. Cercetașul este ca un metronom sau ca „un ceasornic de la chefere” - cum spune tata Toader. ― „Tata Toader!” Ce frumos! Parcă Îi simt prezența... - a comentat Petrică, dus pe gânduri. ― Unde credeți că putem sta de vorbă În liniște, dragilor? ― Mai ferit de orice nechemat nu poate fi alt loc
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
se făcea școală serioasă. Prins de aceste dezvăluiri ale profesorului, Gruia a ieșit complet din chingile emoțiilor. Uitase complet unde se află și că se Îndreaptă spre „eșafod” - cum a calificat acest examen gândul de veghe. Profesorul a privit discret ceasornicul. Se apropia ora stabilită pentru Începerea examenului. Drept urmare, a pornit cu pași măsurați către sala de consiliu a Rectoratului, unde urma să aibă loc marea Încercare. Gruia, Încă netrezit din visare, a pornit pe urmele lui. Abia când a trecut
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
lui. Pentru a-și ocupa timpul, s-a apucat să facă ordine Între hârtiile și obiectele din jur. Urechea Însă era atentă la orice zgomot de pe hol, care i-ar fi putut spune că s-a Întors profesorul... Mereu cerceta ceasornicul, dar i se părea că timpul bate pasul pe loc. Atunci i-a venit În minte gândul că de fapt timpul nu face nici o mișcare. Sau, mai direct spus: timpul nu trece, ci noi trecem prin el. „Cine a spus
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ceai de măceșe! Gîndește și tu ca Domnul Osache. Că nu te forțează nimeni la nimic și gata, colivia nu mai are gratii. Ce spuneam? Da, că-n casa lui Rusalin timpul pare a se roti invers decît acele de ceasornic. M-am obișnuit cu focul cordial, din lemne de măr, cu salteaua umplută cu iarbă, cu sunetul potcoavelor lui Franz Marc. A început să-mi placă mersul cu șareta, în loc de automobil. La urma urmei, prima mașină adusă în București de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
miște, mai ales atunci când ceasul respectiv - fie el și unul ieftin - are o baterie plasată în spate, iar acea baterie a fost schimbată de Lucia acum patru zile. Știi vorba aceea care transmite că te miști în sensul acelor de ceasornic? Se discută despre mișcarea lor. Când sunt nemișcate nu e bine. Dar atunci când le vezi că merg, iar pe urmă te uiți și realizezi că minutele nu au trecut, nu mai e bine deloc, e chiar rău. - Te-ai îmbătat
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
iubim. Nu am nimic a-i reproșa. - Ce știi tu? Am auzit că în tinerețea lui nu prea dădea pe la biserică. - Și chiar de ar fi așa!? Era cavaler, n-avea cui să-i pese cum își măsura timpul pe ceasornicul nopților sau zilelor, erau numai ale lui, pe când acum! - Fata mea, nu s-a văzut niciodată ca un ginere să poată fi asemuit cu un fiu și nici o noră să devină fiică adevărată, așa să știi! În mod obișnuit, soacrele
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
ridică de pe scaun, arătându-se plină de neliniște: - Draga mea, te rog să mă scuzi, aș mai sta cu tine, dar mă așteaptă soțul meu în mașină și, oricât de răbdător ar fi, sunt sigură că a măsurat minutele pe ceasornic, presat fiind de o ședință care are loc după amiază și de la care nu poate lipsi. Îți promit că am să mai vin să te văd. Eu mai sper că Dumnezeu nu poate să ia la el o ființă așa
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
și foșnetul ușor al materialului În timp ce ea Își scotea rochia. Acum, că eram angajată de suficient timp, se pare că onoarea de a comanda hainele Mirandei avea să cadă În sarcina mea. De patru ori pe an, cu precizie de ceasornic, ea frunzărea albumele cu fotografii de parcă erau cataloagele ei personale și Își alegea costume Alexander McQueen și pantaloni Balenciaga ca pe niște tricouri de doi bani de la L.L. Bean. Un post‑it galben lipit pe perechea asta de pantaloni Fendi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de clar, ca și când fereastra ar fi fost larg deschisă. Zgomotul acesta neașteptat îi zgâlțâi inima o clipă, dar îndată ce îl identifică, spaima i se transformă într-un sentiment de încredere. Întinse mâna spre mescioara pe care își pusese micul ei ceasornic de aur. ― Opt! murmură ea examinând cadranul. Cât sunt de obosită! Parcă nici nu m-aș mai ridica din culcuș!... Și totuși trebuie să plec! Am întîrziat... Aș putea fi pe drum, dacă... Numai Rudolf să fie gata, eu într-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mă mai chinuiam prin hârtoapele astea!" 4 ― Trebuie să plec numaidecît! murmură Nadina necontenit, îmbrăcîndu-se cu o grabă desperată, ca și când s-ar fi aprins casa. Unde mi-e pălăria?... A, trebuie să plec! Își adună micile obiecte de toaletă, și ceasornicul și câteva mărunțișuri, le înfundă în poșeta de piele roșie cu monograma de aur. Trecând pe lângă oglindă, își aruncă ochii fără să vrea și se înfioră văzând o figură străină, parcă. ― O, săraca de mine! bâlbâi pierdută. Și toate astea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
lui Titu că, dacă într-adevăr va fi numit Baloleanu, va pleca și el neapărat spre Amara în tovărășia noului prefect. Mărturisi că e foarte îngrijorat de soarta bătrânului. Oprindu-se în fața Teatrului Național, pe trotuar, Grigore Iuga își consultă ceasornicul și șopti cu o tristețe amară în glas: ― Douăsprezece și jumătate... Doamne, Doamne, ce-o fi acuma la Amara? 6 Până la amiază toată Amara știa isprăvile celor ce plecaseră de dimineață la Lespezi și la Gliganu. Firește, trecând din gură
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fantome care nu ne mai găseam chipul adevărat când ne priveam în oglindă. Un popor căruia lanțurile i se descuiaseră zadarnic la glezne, căci se mutaseră de la o ureche la alta și ne zăngăneau în creier, ca un arc de ceasornic smuls din capace. — Aveți un fel ciudat de a vorbi, spuse Filip, când bătrânul tăcu. De parcă ați fi scris lucrurile astea și acum le citiți. Nu e pic de oralitate în cuvintele astea. — Nu-ți spun decât ce e necesar
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]