6,376 matches
-
familia decide să se mute într-o mică localitate din sudul Frantei, cei doi devin curând proprietarii unei case și ai unei bucăți zdravene de pământ în Provence și încep un nou capitol al vieții, departe de vremea mohorâtă și cenușie din bătrâna Anglie. Cartea se dorește a fi relatarea amuzantă a întâmplărilor prin care trece cuplul de britanici încercând să se acomodeze la stilul de viață provensal și cu obiceiurile locului. Stilul de viață în Provence este cu totul diferit
Peter Mayle: Un an în Provence. Recenzie de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339441_a_340770]
-
la problemele lumii. După ploaie, orașul este plin de bălți în care se unduiesc lumini. Noaptea ascunde gunoaiele, canalizările înfundate, șobolanii înecați care plutesc cu burta umflată și se recompune într-un festival multicolor și feeric în care viața noastră cenușie devine glossy și trăibilă. Lopătăm ca fluturii în jurul becurilor, sperând să prindem un film fără bilet. Cum ne-o fi norocul. Norocul, acest frate bun al românului, în care ne-am pus mereu nădejdea, este îngerul nostru păzitor. Iar dacă
Trăiește, distrează-te, crapă! () [Corola-blog/BlogPost/339009_a_340338]
-
alte lumi, avînd deci alt număr de picioare. Toate traheele erau blocate, o pleoapă nu mișca, nici măcar o miime de milimetru, în vreme ce colonelul von Thorax pășea înainte, privind feroce prin monoclul care îi acoperea ochiul de sticlă. Păr tuns scurt, cenușiu și țeapăn ca sîrma ghimpată, uniformă neagră, croită și călcată impecabil, o țigară cu krmml între degetele de oțel ale mîinii stîngi protezate, degetele înmănușate în negru ale mîinii drepte, protezate, zvîcnind spre marginea cozorocului într-un salut perfect, torsul
Șobolanii Spațiului () [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]
-
Acasa > Cultural > Artistic > CREPUSCUL Autor: Aurel Avram Stănescu Publicat în: Ediția nr. 581 din 03 august 2012 Toate Articolele Autorului pluteam fierbeai și ne iubeam Râvneam și-n ziuă ceața alburie ne diseca se-mprăștiau apusuri vieți cenușii umplându-ne cu vise Ne ascundeau cometele de lucși și noaptea-albastră cenușie se-nviora Era târziu și totuși ni se părea mustea din luminările încinse. dezlănțuirile aprinse Și iar se-nsuflețeaudezlănțuirile aprinse dorința miticului arsmustea din luminările încinse. și colbul se-răspândeaumplându-ne
CREPUSCUL de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 581 din 03 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340869_a_342198]
-
în: Ediția nr. 581 din 03 august 2012 Toate Articolele Autorului pluteam fierbeai și ne iubeam Râvneam și-n ziuă ceața alburie ne diseca se-mprăștiau apusuri vieți cenușii umplându-ne cu vise Ne ascundeau cometele de lucși și noaptea-albastră cenușie se-nviora Era târziu și totuși ni se părea mustea din luminările încinse. dezlănțuirile aprinse Și iar se-nsuflețeaudezlănțuirile aprinse dorința miticului arsmustea din luminările încinse. și colbul se-răspândeaumplându-ne cu viseNe ascundeau cometele de lucșiși noaptea-albastră cenușiese-nvioraEra târziu și totușini se
CREPUSCUL de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 581 din 03 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340869_a_342198]
-
dezlănțuirile aprinse Și iar se-nsuflețeaudezlănțuirile aprinse dorința miticului arsmustea din luminările încinse. și colbul se-răspândeaumplându-ne cu viseNe ascundeau cometele de lucșiși noaptea-albastră cenușiese-nvioraEra târziu și totușini se părea într-un desen pictat cu orizonturiRâvneamși-n ziuăceața alburiene disecase-mprăștiau apusurivieți cenușii se înserapluteamfierbeai și ne iubeam Referință Bibliografică: Crepuscul / Aurel Avram Stănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 581, Anul II, 03 august 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Aurel Avram Stănescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
CREPUSCUL de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 581 din 03 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340869_a_342198]
-
cerul Bucureștiului era mai plumburiu decât îl știam. Oamenii alergau pe lângă noi că furnicile cărora le fuseseră deranjat mușuroiul. Împreună cu Ionuț, băiatul meu, ne-am urcat în tramvaiul 12, pentru a ajunge la Cimitirul Belu. Tramvaiul alunecă printr-un tunel cenușiu, iar clădirile păreau pereții unei grote a timpului. Am coborât din caleasca și am intrat pe aleile parcului Belu. Liniștea era tulburata, din când în când, de șoaptele aersoanelor ce stăteau pe scaunele albe, ca de marmură, sau negre, ca
POVESTIRI PENTRU COPII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 591 din 13 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340871_a_342200]
-
de bătrâni , interioare pictate cu Gioconde, Capele Sixtine și Napoleoni călare, cu lei și jungle , toate cât mărimea pereților. Fenomenul la modă, nu-i așa toxic, modele vin și trec, așa cum a trecut timpul tapetelor lucioase care invadau locuințele anilor cenușii cu păduri, lacuri, munți înzăpeziți. O zugrăveală rezolvă stângăcii și mofturi, fără urmări. Ruperea de neam se cârpește mai greu. Trece timpul, chelnerul mă privește acuzator. Decid să-mi salvez femeia din tablou. Închid ochii, o decupez și o duc
TABLOURI: FEMEIA CU BATIC de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/341035_a_342364]
-
învăța / iubirea.” ( O inimă) Ca urmare, se întâmplă să apară destule obstacole în calea nestăvilitei pasiuni. Zilele devin triste și pustii când cei doi nu reușesc să comunice, să-și împărtășească neliniștile... alungând astfel starea de incertitudine. Odată destrămat vălul cenușiu al îndoielii, iubirea respiră aerul curat și înflorește într-o nouă lumină. Prin versurile delicate așternute pe hârtie, poeta dorește să se destăinuie, să aducă la suprafață trăirile și frământările cele mai profunde. Florentina Dinu “ne vorbește” în poemele sale
NOTE DE LECTOR .VOLUMUL VIPERA , AUTOR FLORINA DINU de VALENTINA BECART în ediţia nr. 763 din 01 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341367_a_342696]
-
bucurat în același timp. Dar se treziseră ceilalți și nu ne-am mai continuat discuția. Nici atunci, nici mai târziu. Doar când o întâlneam întreba: - Ce mai e la” Casa cu voci”? Am ajuns o dată cu ninsoarea care cernea din cerul cenușiu. În timp ce eu făceam focul în mica sobă, Ina despacheta lucrurile aduse cu noi. Din când în când ieșea afară și revenea aducând cu ea mirosul proaspăt de zăpadă. Era numai un zâmbet și parcă plutea ca o lebădă pe apă
CASA CU VOCI de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341439_a_342768]
-
alcătuită deja din materie umană, nobilă, sanchi!) n-a priceput că ar fi bine să tacă și să se pună la adăpost, mimând admirația față de mușchii sexului total și diametral opus (vaaai, ce puternic ești!) ca și față de materia sa cenușie (vaai, cât de inteligent poți fi!) și să-și vadă de admiratul peisajului, în timp ce bietul bărbat (a naibii asemănare cu corbul lui La Fontaine!) trudește din greu, fiind în stare să are hectare întregi cu mușchii lui doar ca să dovedească
NUME DE COD `MAMAIA` de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341440_a_342769]
-
din pricina încăpățânării noastre, s-ar fi recules pentru un atac decisiv. Bărbosul se afla din nou pe baricadă. Pe muchia digului, apa ne scăzuse până sub genunchi, ca absorbită de o pompă misterioasă. Îmi aruncasem privirea spre larg. Un perete cenușiu astupa orizontul. Venea ca un tăvălug. Urmase curând impactul. Îmi simțisem trupul adus la orizontală, presat din toate părțile și subțiat ca o suveică. Durerea piciorului imobilizat amenința să devină insuportabilă. Neptunul meu se agita undeva către țărm. Atunci, în timp ce
POPAS ÎN CICLADE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 360 din 26 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341482_a_342811]
-
lacrimi, de pași osteniți și-amurg violet, pe prag de gând s-au așezat. Stropi mari, albaștri, se rostogoleau... - pe strune de suflet - și viorile toamnei înfiorate... cântul sacadat îmi însoțeau! Risipă de gânduri, de cânturi, de ploi... și - lacrimi cenușii - pe cărările-mi pustii... pustii, doar „Cântul toamnei“ cu ochi ruginii, ruginii... Referință Bibliografică: Cântul toamnei / Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1037, Anul III, 02 noiembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Valentina Becart : Toate Drepturile Rezervate
CÂNTUL TOAMNEI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1037 din 02 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342034_a_343363]
-
pălărie mov-deschis, deschizând campuri cuantice numai de ea știute, făcând cercuri concentrice cu bastonul ei din lemn prețios de abanos negru cu măciulie de argint. Deocamdată trăim ca vai de lume și stăm toate acum pe Pământ în niște case cenușii și pătrate, puse una peste alta și încălzite de Soarele de ura și de Noaptea de dragoste, scufundate în Teascul Bătrânei Europei cu Leul verde care înghite Soarele din Baia lui Mercur cu patru fețe și o mie de nume
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 5 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341976_a_343305]
-
distinsul critic literar, Alex. Ștefănescu, în ultimele două capitole ale antologiei (din anul 1999), Îngerul cu o carte în mâini (cf. SÎng, 321 - 326). O „tânjire către firesc“ se vrea poemul Către Laura, „motivare“ sublimă a unui plâns al materiei cenușii: Bătea atât de dur și-atât de iute vântul / că îmi smulsese din pământ mormântul / iar osul de pe frunte mi l-a spulberat / să-l facă măcinată cărămidă la palat / și ochii mi i-a smuls la vale / ca două
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (4) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342108_a_343437]
-
facă măcinată cărămidă la palat / și ochii mi i-a smuls la vale / ca două sorbituri principiale. De aceea dacă astăzi eu mai plâng / plâng doar cu creierul eu plâng. / Plâng doar cu verbe dacă plâng / cu scoarța cea mai cenușie plâng. («Către Laura», din Tânjiri către firesc, 1993 - SIng, 321). Analiza „ocazionalelor“ întărește impresia că Nichita Stănescu a fost asemenea unui vulcan, transformându-se în munte, „vulcan“ în permanentă „erupție lirică“, între anii 1953 și 1983, prin douăzeci și patru de „guri
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (4) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342108_a_343437]
-
fără țintă cu răcoarea izvorului de munte cu gândul apelor din fântâni cerul curge în priviri râul disecă iubirea vie gânduri de flori în traiectorii pentru gâze minuscule magnolii respirând a meditație ridic făclia în risipirea mea în ruga ta cenușie de reflecția munților văpaia e aruncată într-o alergare de cursă lungă plasele de păianjeni stau la pândă pierdem teren nu și amintiri suzana deac Referință Bibliografică: Văpaia dintr-o alergare de cursă lungă / Suzana Deac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
VĂPAIA DINTR-O ALERGARE DE CURSĂ LUNGĂ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341768_a_343097]
-
joac’- ascunsa Stau ciorchinii grei în vii; Pe o bancă, frunza, plânsa! Că se duce și-i e teamă Ultima pleacă din ram; Fără să facă tam-tam Vântu-n veșnicii o cheamă. Cârd de rațe trec în stoluri Spre o zare cenușie, Să ierneze în atoluri Viața-mi devine pustie. Mă înveselesc trei vrăbii Sus pe-un colt de la ulucă, Norii par pe cer corăbii Ce vor iarna să ne-aducă. Referință Bibliografică: Toamna / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
TOAMNA de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341783_a_343112]
-
un semenea moment matinal, se mai facea curățenie în fața mea și se realiniau comorile ascunse ale nopții. În Agora, luminile mai ardeau degajate, ceața acoperea lucrarea lor mistică, copiind realitatea încă adormită. Din interiorul ei, părea o cetate dură și cenușie, învăluind albastru acoperișurile acvatic asumate. Un celular suna răgușit, o tânără asculta mesajul transcenent al aparatului inert și clădea imagini fugitive ale afacerii nerezolvate. Mă apropiam de cafenea cu gândul la ziua care începuse primar și anatomic, nereușind, așadar, să
EL ALUMNO de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341763_a_343092]
-
venea cu un număr mai mare ori cu un kil mai mult fusese înalt se vedea pe negura nopții ce se putea scufunda acolo în vreme de dor ducea luna în raniță după mesteceni când fuma zburau rațe cu guler cenușiu până unde putea marea să cuprindă cu ochiul era evident după despărțitura în silabe a degetelor că a fost mai subțire cu o femeie dezvelise acest luminiș până la poala oftatul ei dacă aplecai urechea îl auzeai când șoptea arunca codițele
AMINTIRE ÎN MÂNECA SCURTĂ de VASILE PIN în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341936_a_343265]
-
al unor experiențe peste care inițiații trec: Pe drum cărunt, cu capătul aproape, / Și chiar dac-am oftat, sau mi-a plâns inima / Prin stinse nopți,[6]el a iubit tăcut, că prin iubire a învins greul scriindu-l pe cenușia pagină celestă a Universului vizibil îndurerat. Prin Univers înțelegând toată lumea materială și imaterială, nemărginită în timp și spațiu, infinit diversificată și caracterizată printr-o multitudine de forme aflate în diverse stadii evolutive. Universul există în mod obiectiv, independent de voința
AMNARUL ŞI AMARUL GÂNDITORULUI PERPETUU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341879_a_343208]
-
pe/în basme - pentru a-și „deșărta” desagii doldora de întâmplări nemaivăzute, pentru a da misterelor și miracolelor un nume, o însușire și o întrebuințare ființelor, o rânduială și un rost faptelor, folosind spre comparație oglinda spartă a unei realități cenușii, nu prea onorantă și care „deranjează” ca specie rațională, de mult prea multe ori labilă (în sentimente) și fragilă, fizic... prof. George Nicolae Podișor - Rucăr, Argeș poet, prozator, jurnalist *** „Anotimpul viselor” mi-a prilejuit, după mulți ani, reîntoarcerea într-o
ELEVUL-SCRIITOR GEORGE NICOLAE STROIA IMPLINESTE 13 ANI .LA MULTI ANI ! de MIHAI MARIN în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342193_a_343522]
-
și ilumina fața și sufletul celor de lângă ea. Însă acum se simțea atât de derutată și obosită... De data aceasta, cuvintele parcă înghețaseră și după un zbor scurt de efemeridă, recădeau unele după altele și treptat, înălțau o uriașă grămadă cenușie și amorfă în ea. Vorbele păreau să cadă în gol, incapabile de a aprinde motorul înghețat al speranței. Fără ea nimic nu mai părea posibil. Și i se părea că poartă pe umeri greutatea de plumb a veacurilor. Întoarsă acasă
CASTELE DE NISIP de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342244_a_343573]
-
suculentă și dureros oftez răsucindu-mă în strâmta teacă a pielii stăruind în măcănitul iritant al zilei să mai adorm măcar un an lumină. SFÂRLEZE Încă o plecare încă o revenire microbuzul decolează-n trombă înscriindu-se pe cunoscuta traiectorie cenușie cu sens girator pentru câteva clipe discul solar mi se anină de gene greu și cald ca un vis închizându-mi ochii molatec și-mi pare că nu a trecut decât o bătaie de pleoapă între ziua de astăzi și
TIMPUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 748 din 17 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342381_a_343710]
-
TOAMNĂ Altă toamnă nebună cu surâs serafic de giocondă strivește-n cerul gurii agurida și leagănându-se tăcut pe funigei deșiră văl de umbre și lumină pe frunzele rărite în mesteceni așa cum gata-gata stau să se destrame anii mei. SALTUL Șoricelul cenușiu s-a balansat dispărând deodată-n depărtare oh, asta-i chiar teleportare icnește-n mine-a râs ceva și mă trezesc peste prăpastia dintre lumi în salt cu degetele încleștate-n cearceaful dimineții aterizând pe burtă-n pat largul peron
TIMPUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 748 din 17 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342381_a_343710]