2,002 matches
-
el știa să-l prepare. Era nobil sau nu? Iată un mister nedezlegat; aceasta însă nu l-a împiedicat pe însuși regele Franței să-i cadă în genunchi, la fel cum întreaga nobilime i-a stat de atâtea ori înainte, cerșindu-i o picătură din minunata licoare. Este Cagliostro mai prejos? Deloc; el este demnul rival al colegilor săi de înaltă clasă: Saint-Germain și Casanova. Toți trei cunosc mânuirea spadei, regulile duelului, alcătuirea horoscopului, măsluirea cărților, plastografierea. Oricare dintre ei poate
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
În cazul câinelui lup, competitorii ajung rareori la moartea unuia dintre ei, fiindcă comportamentul se limitează, de cele mai multe ori, la amenințare și avertizare, cel slab acceptând cu ușurință superioritatea celui mai puternic, În fața căruia se așează la pământ cu supușenie, cerșindu-i din privire iertare. S-a dovedit că, comportamentul agresiv ce se manifestă Între masculii pretendenți este dat de excesul de hormoni care Îi stăpânește În timpul actelor sexuale. Pe de altă parte, femela aflată În călduri manifestă, la rândul ei
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
dovedește slăbiciunea statului și o neînțelegere a drepturilor statului, împrumuturile, ca și sabia lui Damocles, sunt atârnate asupra capetelor guvernanților, care, în loc să ia lucrurile de care au nevoie de la oamenii lor, printr-un impozit vremelnic, vin cu mâna întinsă să cerșească la bancherii noștri, împrumuturile externe sunt lipitori care nu se pot desface în nici un caz de corpul statului dacă nu cad ele singure, sau dacă statul nu le azvârle cu hotărâre. Dar statele creștine nu le desfac, ci continuă a
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
în Rusia și în Ucraina, numărul țăranilor care au căzut victimă „deschiaburirii” este estimat între 5 și 6 milioane: spoliați, arestați, deportați, executați chiar, și lăsând în urma lor zeci de mii de orfani și de persoane fără adăpost - besprizornîe - care cerșesc sau se prostituează. Soarta țăranilor „nedeschiaburiți” nu este deloc mai de invidiat. Zeci de mii de comuniști de la oraș sunt mobilizați pentru a prelua controlul satelor, înlocuind foarte adesea autoritățile locale care se opun colectivizării. Aceasta este percepută de către țărani
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Bride. Sharon Den Adel de la Within Temptation și-a uitat bocancii acasă și cântă în picioarele goale printre făclii. Pogo. 15, 40, 100 Nopțile sunt cele mai frumoase. Ziua, punkerii dorm pe străzi. Se trezesc leneș spre după-amiază și-ți cerșesc bani de țigări. Pe alei se fac portrete la minut. Sau, în fine, la zece minute. 15 lei imortalizarea. Mai încolo, medalioane pictate și cercei cu perlă. Câțiva rockeri se plimbă prin Brukenthal. Duminică e aproape liniște. Mulți au plecat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
amicul meu se înșală. De la Hitler și apropiații săi de crime, până la Stalin și la cei, nu puțini, care sub o formă sau alta au cedat presiunilor sau propriilor slăbiciuni, colaborând cu Securitatea, istoria îl contrazice total. La Cannes, românii cerșesc cu pechinezul și pisica Festivalul de la Cannes, ediția 60, în fâșii subțiri de hârtie, care cum vin. Sms-ul lui Cristi Mungiu, răspunzând la sms-ul meu cum că să n-aibă emoții, înaintea galei de închidere: „Cum să n-am... Îmi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
cine să mă bucur“ -, dar și „oboseala de Cannes“ - de lume multă, de îmbulzeală, de căldura de-afară și de aerul condiționat din sală, care atacă rinichiul -, au mai fost și cele mai diferite rețete de tiramisu, țiganii români care cerșesc mai nou cu pechinezul și chiar cu pisica. „Bună ziua!“, ne-a spus respectuos unul dintre ei, când ne-a auzit mirându-ne. Mai știi, la anul, dacă mă mai țin capacele, pot merge cu motanul să facem un ban de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
Am reușit să o mai văd pe Maica Domnului o dată, să îmi iau rămas bun. Paradoxal, în noapte, pe trotuar, în dreapta mașinii, cea mai săracă și mai neajutorată fată din Vaslui, Mariana, pe care o știu de ani de zile cerșind pantofi, pentru că mergea desculță, orfană și neajutorată, privește spre icoană și plânge. Mă cutremur. De ce plângi, Mariana, o întreb. „Pleacă Maica Domnului”, îmi răspunde. Și știe ea ce spune. Ne-a plecat nădejdea și alinarea noastră. Maica Domnului a părăsit
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
ani, pater-ul castrator (Tatăl meu Rusia), hăituirile din partea confraților zeloși, invidioși și sicofanți, dar și apariția celor două cărți de proză flagelară închinate lui Marin Preda și lui Nicolae Labiș. E vehement condamnată atitudinea politicienilor români de a-și cerși intrarea în Europa, ca și cum nu i-ar fi aparținut de drept din vremuri imemoriale prin dimensiunile sale orfice și zalmoxiene. E o atitudine de "hibrid cultural" pe care un Bălcescu, un Eminescu, un N. Iorga, un Mircea Eliade, un Hașdeu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și românii. Dacă noi am fi beneficiat de o poziție geografică prielnică, ne-am fi debarasat de acest temperament cuminte și am fi devenit barbarii lumii. Așa nu ne-a rămas decât opțiunea de-ai înjura pe unii și a cerși de la alții. Ceea ce condamnăm cel mai aprig, Occidentul și Orientul, slujim și dușmănim cu cea mai mare înfocare în același timp. "Rusia și-a întins "brațul lung" asupra Basarabiei când numai partea de sud era cunoscută sub acest nume, încă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
culturală, Eliade definește naționalismul autohton nu doar prin "marea iubire pentru morții și pămîntul nostru", ci mai ales prin "setea de eternitate a României" (Eliade, 1990, II, p. 127). Eliade este preocupat să distingă net între eternitatea individuală, cucerită sau cerșită de către persoane ca ființe solitare în fața Istoriei și a lui Dumnezeu, și "eternitatea colectivă, a neamului întreg", prin care întreaga comunitate de dragoste și destin a neamului pășește "peste și dincolo de istorie" (ibidem). Stabilind că "națiunile sunt realități voite etern
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și de câmpuri agricole. Un număr imposibil de apreciat este cel al persoanelor care au pierdut mijlocul de subzistență, astfel că în ultima toamnă s-a constatat prezența unor familii care locuiesc în parcuri; permanent pot fi văzute mame care cerșesc cu copiii lor în stradă; se vorbește tot mai mult de prostituție, care se răspândește, unele femei fiind silite să o practice pentru a-și hrăni familiile lor. Sunt multe victime și din partea regimului, cifrele respective ridicându-se la circa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
scăpate în înspăimîntătoarea vale. Cu fețișoara marcată de suferință, copilul încearcă o soluție care îl uluiește pe tatăl său: Să cerem ceva de la un om... Marcat de jalnica perspectivă, tatăl, cu ochii în lacrimi, întreabă pustietatea aceea inertă, mută: Să cerșim? Copilul, Mihăiță, cum îl strigau părinții, își dă seama că a spus ceva îngrozitor și încearcă argumente noi, nemaiauzite pînă atunci. Dar este foamete, tataie. Toți cer acum. La noi, la liceu, doar cîțiva nu erau flămînzi toată ziua. Gheorghe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pînă la refuz au fost exact ca și noi. Puțin defazaj în timp, nu și în spațiu. Deci, pe culoarele bătrînei universități ne trăiam pauzele dintre ore și dintre cursuri. Unii scoteau cîte o țigară și fumau cu pasiune, alții cerșeau cîte o țigară: Dă-mi și mie o țigară... Să mor, mai am doar trei... și nici un chior. Era un refuz, dar cel căruia i s-a cerut o țigară era fumător înrăit și lipsa țigărilor producea o adevărată panică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
lasă loc altuia, venit de aiurea: În fond, același lucru e valabil și la bipezi. Trec și peste faptul că ambii vagabonzi: câine și om trăiesc În același mod și din aceleași expediente. Adică În stradă, scotocind prin gunoaie și cerșind. Dar chiar ați uitat solidaritatea de specie, care vă obligă să dirijați un surplus, de fapt o bucățică ruptă de la gură, spre ajutorarea semenilor iar nu a intrușilor străini de specie? Miroase a sinucidere, câtă vreme n’aveți mijloace pentru
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
neatenție într-un spin de salcâm și îi curge sânge, el este disperat că pe acolo i se va scurge viața. Atunci, formula Doamne, apără-l și păzește-l ! este pentru el o formulă magică și privește în ochii mamei, cerșind cu disperare vindecarea de ceea ce crede el că este moartea. Cum însă îi trece foarte repede, copilul uită pericolul și reintră în stricta realitate înconjurătoare; țintirimul și biserica noastră erau alături cu grădina. Cum plecă mama, luai o pătură și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Limerick rata mortalității se ridică la 130 de oameni pe săptămînă. Soluția la situația disperată a poporului irlandez a fost emigrarea atît în Imperiu, cît mai ales către SUA. La mijlocul lui mai 1847, peste 100 000 de irlandezi hoinăreau și cerșeau în Liverpool și în orașele din nordul Angliei. Aproape 75 % din emigranții irlandezi plecau spre SUA (mai ales către New York), călătorind în niște condiții abominabile. Cea mai mare rată a mortalității în timpul transportului s-a înregistrat pe traseul către Canada
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
văduve, săracă, beteagă de un ochi, de mâna dreaptă și de piciorul drept?... Acuma, cere.”; „... și ca să nu stea degeaba toată ziua, să-și mai facă de lucru - acuma, cere.” (s.n.). Cere constituie liantul amiciției lor și e sinonim cu cerșește. Dar acești cerșetori au stofă de lorzi, Ținuta lor e demnă și solemnitatea adresării contrastează cu umila lor condiție și Îndeletnicire, dar și cu Înfățișarea lor. Deși epave umane, ei cunosc totuși plăcerea bavardajului. Personajele lui Caragiale beau mult, mănâncă
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
că „pelerinul” actual are gândul doar la rând și așteptare, nu și la odihnă în afara acestuia. Pe gardul de incintă al edificiului sunt așezați în șir cerșetorii obișnuiți, „de-ai casei”, aflați acolo permanent, nu doar în zilele de pelerinaj. Cerșesc cu demnitate și metodă, aș putea spune, la fel ca într-o zi de duminică sau ca la săvârșirea unui botez, fluxul pelerin de pe bulevard fiind suficient pentru a nu fi nevoiți să se deplaseze către rândul supravegheat de jandarmi
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
afară - asta a fost cel mai groaznic, dar totul era nemaipomenit, cu toate că pe noi nu ne-au băgat În camera de gazare. N-a fost asta, dar nu ne dădeau de mâncare, nu ne dădeau nimic de Îmbrăcat, trebuia să cerșim sau să vindem, până ce mătușă-mea a făcut legătura cu domnul acela - dar atunci mai rămăseseră doar vreo 4-5 luni. Dar acolo am stat un an și nouă luni - atât am fost deportați. Era o doamnă care cânta la acordeon
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
duceau la lucru: să le spălăm hainele, să tăiem... Lemne nu există În Ucraina. Ne duceau acolo să punem pietre pe șosea... Au zis: „Cine vrea să se ducă la cerșit În cealaltă comună...” - eu n-am fost, ce să cerșesc... Ziceau: „Nici noi n-avem nimica, n-avem ce să vă dăm”. În primăvară ne-au adunat de-acolo și ne-au dus Înapoi la Moghilev. Acolo ne-au un fel de buletin, pe care-l am și aici - asta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
evrei, și i-au rugat să le dea drumu’, că ăștia nu ne-au făcut nimic rău - e adevărat, făceam ce aveau ei nevoie, dar nu ne băteau, nu ne făceau nimic. Au zis: „Domnule, dacă vrei, du-te să cerșești la comună, nu-ți facem nimic”. Și le-au dat drumu’ rușii la oamenii ăștia. Ei au stat vreo trei zile - erau avangarda rușilor - și s-au retras. S-au retras și au venit românii Înapoi. I-au scos pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
eram sub cerul liber, nu eram adăpostiți, iar singurul zid era cel format din soldați, care erau Înarmați și trăgeau. Cei care vindeau pâine și apă, de exemplu, nu le ajungea nici lor prea mult, dar cei care nu aveau cerșeau de la alții... După un număr de zile am ajuns la Moghilev... Se pare că vreo două săptămâni a durat acest drum până la Moghilev, după care mergeam tot În convoi și se Întâmpla aceeași nenorocire: cei care nu rezistau cădeau și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
gară mică. S-au dus În gară. Dar a doua zi veneau deja, trupele americane. - Ce ați făcut În aceste două-trei zile? - Am făcut de mâncare. - Ați găsit? - Am găsit provizii, una-alta... Înainte de a veni americanii am fost să cerșim... Ne dădeau câte un colț de pâine, ceva... Se plângeau că nu au nici ei, dar le era și frică de noi. Noi abia mergeam pe picioare, dar le era frică. - Erați slabi... - Eram slabi, dar mulți. Intram, Într-o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
să domnești sau să servești, să fii sau să nu fii. Rege sau victimă, nu există intermediar între abis și culme. Și poetul continuă: Doamne, cum mă cuprind fantasmele necruțătoare, simple, sigure pe ele. Dansul ielelor. Ca o favoare voi cerși și eu, proscrisul. Și mă -nspăimânt. Totul e dans, o devenire ritmică a creației cosmice. În jur parcă e-nceputul. Atât de multe înțeleg, pentru că mintea mai ageră ca trupul vede întreaga evoluție a lumii. 2. Templul misterelor sacre Cunoaște
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]