2,944 matches
-
mulțime, rareori evidențiați prin ceva remarcabil, aflați cel mai adesea sub forța discreționară a destinului. Ei poartă nume ciudate, contorsionate, comice, grotești, expresive ca sonoritate și tâlc: Cocorânză, Rastel, Cap Alb, Stârliciu, Tache Costache, Ioviște Calapod, Mitrea Logofete, Covrigel, Stejara, Cercel Dumistrăcel, Jenică Teleleu, Canibal, Bubulea, Țiganca Naftalina, Fănel Gologănel ș.a. Un personaj se numește Emil Boc, iar un altul Emil Râșcanu, acesta din urmă având afinități cu directorul casei de cultură din Vaslui, iar cel dintâi însuflețind o proză abuzivă
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
albastru-deschis. Potrivit deînalt. Mustața, scurtă, bogată, galbenă îl scotea de îndată în relief, din mulțime. Și-l mai scotea ceva. Anume, cele două coșuri mari, aproape rotunde, unul în partea dreaptă a trupului și altul în cea stângă, ca niște cercei, prinși cu ceva invizibil, de trup,în realitate, agățate de mâini, aproape de coate, coșuri totdeauna încărcate cu flori deosebit de frumoase, proaspete, lăsând în urmă, pe unde trecea, șuvoaie de culori și parfumuri care întorceau capul tuturor celor cu care se
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
catastrofice coclauri, ca acestea. Poate, a îngăimat bătrânul. Poate. Dar, nu tot pe aici, a precizat Covrigel. Dar pe unde? Vom vedea. Poate, mai încolo, către malul mării. Da. Poate. Cine știe. Vom vedea. OCEANUL FĂRĂ FUND ȘI MARGINI Lui Cercel Dumistrăcel îi mergea tot mai bine. Țara, lumea se aflau în criză.În criză economică și financiară. Profundă. Tot mai profundă. Tuturor, nu le ajungeau, ba una, ba alta, în special banii nu le ajungeau. Doar el nu se impacienta
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
la el, se aduna,în marele, pentru el, fluviu, al familiei. Și nu-i era deloc rău. Dimpotrivă. Zi de zi și noapte de noapte, tractorul său, cel nou, pe șenile, făcea minuni. Nu singur, firește, ci, cu el, cu Cercel Dumistrăcel, deasupra. Deasupra tuturor afacerilor, și a ideilor care l conduseseră, prin vară, la montarea, pe axele ecartamentului, a unei cabine inovatoare, prinsă doar în câteva bare sudate, care-i asigura mobilitate în mișcări, aerisire și spațiu, pentru a se
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
la întorcerea din misiunea de luptă, cumîși intitula zilele de muncă, nu rareori cumplit de grele și cu eforturi supraomenești, la revenirea, deci, spre bază, pentru înnoptare, locul fiind în pantă, o pantă ceva mai aparte decât altele,în general, Cercel Dumistrăcelîși forța scula,în așa hal,încât, scurmând pământul de dedesupt, partea din față se ridica,în sus, asemeni unui armăsar înspăimântător, lăsând partea din spate,în poziție aproape verticală,întreg acel măiestrit aranjament de metal, care,în totalitatea sa
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
rasă. Acum, pentru prima dată, dar, și pentru ultima,în fața distracției străzii, rămasă, pentru moment, impietrită, cu gura strâmbă,într-un început de convulsie, uimită,în același timp, de prăvălirea pe spate, a colosului de sub care, strivit ca o broască, Cercel Dumistrăcel dădea din deget, ca dintr-o labă de țânțar, a adio, spre mulțimea de care se despărțea, ca un fulg de nea, adâncindu-seîntr-un ocean fără fund și fără margini. FOTOLIUL DE VECI Da, gândi Mațoschi,în timp ce cobora, mândru, de la
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
vesel, era într-adevăr țigancă, avea fața aspră, buzele ca de bărbat senzual și părul atât de negru și de lucios, încât de bună seamă că fusese dat cu pumni întregi de ulei de nucă. Purta o rochie verde praz, cercei baroc de strassuri și pantofi de asemenea cu strassuri sclipitoare pe catarame. Grupul tăbărî la o masă rezervată, se ceru șam panie, se făcură glume, se râse nepoliticos de tare. Pe mica scenă de cabaret dansă o femeie grasă cu
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
alianță! (6. 12. 2008 înaintea formării noului guvern) Magazia de lemne a poetului a fost și ea agresată Se uită la mine cu multă atenție distributivă un june hip-hop și-mi spune mai multe vorbe clare pe când își mângîie absent cercelul din urechea dreaptă. Zice așa: "ascultă, tataie, poetul național al românilor este Bacovia". Îl privesc zăpăcit, mărturisesc sincer că nu mă așteptam la asemenea provocare, așa că bâigui intimidat: "june de cartier, pe ce te bazezi?" Nici nu isprăvesc eu bine
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
de uz comun, precum boluri, sticle, borcănașe, lămpi cu ulei, oale, vase. În afară de acestea se găsesc adesea și obiecte dragi defunctului sau care îl caracterizau cât timp era în viață (arme, ustensile, instrumente de lucru sau domestice, sigilii, brățări, inele, cercei etc.) sau alte obiecte de factură religioasă precum statuete, scarabei, talismane. Ultima categorii de obiecte demonstrează credința că defunctul trebuia să întreprindă un fel de călătorie în lumea de dincolo și că existența sa, într-o oarecare măsură, trebuia să
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
o asemenea stare, dar am fost trezit de o femeie care stătea lîngă mine, o nou-venită, încă în faza de agitație. își tot încrucișa picioarele în jeanși decolorați și strîmți. Era îmbrăcată într-o tunică militară peste o cămașă simplă, cercei strălucitori, coliere, broșe, brățări și inele. Avea un păr negru lung și încurcat și mirosea a pudră, parfum și transpirație; astea toate mi-au readus la viață cîteva simțuri, inclusiv pe acela al timpului, căci fuma încontinuu țigări pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
apoi ea îl duse înapoi și i-l dădu prietenei ei. Simți imediat diferența. Avea corpul mai ferm, mai suplu, fără să fie fragil, iar părul, de un auriu stins, era dat frumos pe spate, lăsîndu-i fruntea palidă liberă. Avea cercei din pietricele atîrnate de lanțuri subțiri, și o rochie neagră cu decolteu pătrat. Uneori îi ghida pașii, alteori îl felicita. El o privea drept în ochi, își imagina cum ar fi să fie însurat cu ea, apoi se gîndea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
zise Thaw. Nimeni nu pică anul doi, adăugă el. — Credeam că ești în grupa ei, spuse profesorul, cu o vagă notă ostilă. — Nu, deloc, răspunse Thaw cu răceală. Marjory intră cu mama ei. Era îmbrăcată într-o rochie înflorată și cercei lungi, iar sînii îi păreau mai proeminenți decît de obicei. Papagalul fîlfîi și se așeză pe umărul ei ciripind: „Grăbește-te, grăbește-te, Marjory! Bătrînul domn Churchill!. Ea se roși și zîmbi. — Joey cel rău care ne trădează secretele, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
en corne“.) Sprâncenele subliniau și ele un spațiu esențial deasupra căruia fruntea și părul mi se contopeau în rotocoale de fum. Lipită de obrazul meu, acolo unde ar fi trebuit să-mi fie urechea stângă, se afla Zenobia. Părea un cercel uriaș sau o lampă-infuzor întinsă până unde mi se termina bărbia. Era înfățișată ca un cerc cu 13 cili dintre care 3 dubli, toți pe partea stângă. Al treilea, al patrulea și al șaptelea cil porneau de sub mediana superioară. În interiorul
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Bucureștilor. Mă rog, cei de la Adevĕrul spun altfel, dar ei pe toate le spun altfel. Întinse pasul, după ce, în grabă, scutură tufa de toate vrăbiile din ea. Intră pe ușa din stânga. Portarul îi strânse mâna ca unui om mare. Nea Cercel îi spuse că trebuie să mai aștepte, pachetele nu sunt încă aduse de la „biuroul de distribuire“. Nicu se sui pe locul lui consacrat. Era foarte mulțumit. Discuțiile cu nea Cercel erau întotdeauna instructive, pentru că portarul citea zilnic gazeta și-l
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
din stânga. Portarul îi strânse mâna ca unui om mare. Nea Cercel îi spuse că trebuie să mai aștepte, pachetele nu sunt încă aduse de la „biuroul de distribuire“. Nicu se sui pe locul lui consacrat. Era foarte mulțumit. Discuțiile cu nea Cercel erau întotdeauna instructive, pentru că portarul citea zilnic gazeta și-l punea la curent cu noutățile. Nicu îl întrebă dacă s-a hotărât ce joacă la marea loterie de Anul Nou, al cărei câștig era de 10.000 lei. Trebuia să
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
prins tare bine), doar ca să dea o mână de ajutor. Nicu știa că, în ce-l privește, alege 9 și 8, adică anul care urmează, iar restul îi revenea portarului, doar că el azi se gândește, mâine se răzgândește. Nea Cercel îi răspunse și de data asta că nu-i de glumă, trebuie să mai chibzuiască. Din gazeta de astăzi avea pentru Nicu o știre mai tare decât cele cu Jack Spintecătorul, care erau până acum reginele știrilor. Portarul luă Universul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
degrabă liberal. Înțelesese bine că marțienii zboară și merg pe apă și călăresc pe mamuți, pe care-i știa din desenele văzute în Universul ilustrat. Așa că, în privința asta, ca în multe altele, nu putea fi de aceeași părere cu nea Cercel, deși fața lui lată, cu nas borcănat de sub care creștea un pămătuf de mustață, îi impunea respect. Nicu spuse împăciuitor: — Eu, dacă s-o putea, mă duc! Mă duc să văd și, dacă n-are să fie bine, mă ntorc îndată
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
marțieni, cu toții, și fără însușirile bune ale acelora! Când să iasă cu pachetul lui legat cu sfoară, fu cât pe ce să se ciocnească de un tânăr care se strecură ca o șopârlă pe ușă și-l întrebă pe nea Cercel unde poate să dea un anunț. N avea stare, își ciocnea pumnii înmănușați unul de altul, zvâcnea din cap. — Bu-nă ziua, dom-ni-șo-ru-le, spuse portarul silabisind de parcă tot mai citea. — Bună ziua, domnișorule, îl secondă și Nicu, dar nu mai scoase chipiul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Cine-i prostu’ ăla care face o vacă fără uger? Picioarele cred că au un arc sau ceva. Am văzut lucruri din astea la jucăriile pentru Crăciun, din gazetă. Îți arăt, am numărul acasă, i l-am cerut lui nea Cercel și, fiindcă era cu jocuri, mi l-a dat. Și Nicu întinse mâna după vaca lui, o luă înapoi și-o ascunse cam repede în adâncimile buzunarului. — Strrăinul ți s-a părut întrreg? — Adică Jacques vrea să spună dacă era
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
pe-ndelete și pe de-a-ntregul, de bucureștenii abonați la Universul, a doua zi, sâmbătă, 20 decembrie 1897 (1 ianuarie 1898). Între ei și doctorul Margulis, înainte de a pleca la cabinetul din strada Sfântul Ionică, în dosul Teatrului Național. Și nea Cercel, care avea să i le transmită, cenzurate și comentate, lui Nicu. Și Costache, la a doua cafea, luată întotdeauna la serviciu, și șeful lui, Prefectul Poliției Caton Lecca, aflat încă acasă, la masă, alintat de planturoasa lui soție. Și Iulia
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
undeva, în gât. — Cine te-a trimis? Întrebarea suna cam aspru. Băiatul se gândi puțin. — Zicea mamaia mea că Dumnezeu ne trimite și ne știe drumul la toți... Scrie în Universu’ despre tine, adică despre dumneata, mi-a citit nea Cercel. Și io știu să citesc, puțin, mai ales când e scris cu verzale. Și scriu un strop, da cu stânga. Verzalele-s literele mari, așa le zice la noi la gazetă. Și dacă ești gazetar, cum scrie-acolo, te duc
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
prin ei și le-au dat lacrimile. Parcă simțise și el curentul ăsta, când îl văzuse prima dată, numai lacrimile lipseau. Oare dacă nu-ți vine să plângi mai poate fi vorba de frăție? 5 Intrară la Universul, și nea Cercel, care, de o vreme, avea dureri ca de săgeată în burtă, se sculă cu geamăt. În timp ce străinul se scutura de zăpadă, surpriză, portarul îi comunică cu voce joasă băiatului că are în sfârșit biletul de loterie. 98.38.51. Adică
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
băiatului că are în sfârșit biletul de loterie. 98.38.51. Adică: anul care vine, cum îi ceruse Nicu, anul nașterii lui, anul nașterii nevesti-sii. Se priviră amândoi în ochi, foarte emoționați, ca întotdeauna când provoci soarta la joc. Nea Cercel, cu fața puțin mai congestionată decât de-obicei, îi conduse la Peppin Mirto. Nicu aflase fără mirare că domnul Peppin o să-l ajute în privința străinului, era un om care suplinea orice oricând și intra oriunde era greu. În schimb, nu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
-l invită pe Dan, cu voce puternică, să șadă. Se miră când văzu că bărbatul nu-și scoate melonul tras cam mult peste urechi. — A sosit domnul Neculai Procopiu? îl întrebă pe portar. — Încă nu, spuseră deodată Nicu și nea Cercel. Da tre’ să pice dintr-un moment în altu’. Îi spun eu să treacă pe la dumneavoastră... adăugă portarul. — Îi spun și eu, preciză Nicu și se retrase împreună cu portarul, însă din ușă îi făcu cu ochiul fratelui său adoptiv. Prinsese
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
și poate că o să intre chiar la pușcărie fiindcă-l ucisese în duel pe gazetarul cel mai bun al Bucureștilor, asta era și din cauză că lăsase să fie dărâmată biserica, în loc s-o refacă. Așa vorbea lumea, așa zicea și nea Cercel, iar el, în cazul de față, era exact de aceeași părere. Trecea zilnic pe lângă locul fostei biserici din capul străzii Sărindar, în drum spre Universul, și tot zilnic îi părea rău de ea. Anul trecut se făcuse acolo un moft
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]