1,908 matches
-
integrală la principiile picturii futuriste, ca urmare a vizitării unor expoziții de acest gen în Italia (Futurism). Emilia Drogoreanu îl consideră, pe bună dreptate, „una dintre primele contribuții publicistice dedicate domeniului plasticii futuriste în România” (Drogoreanu, op. cit., p. 30). Tînăra cercetătoare nu are în schimb dreptate atunci cînd vede în atitudinea din acea perioadă a lui N. Davidescu față de poezia futuristă un „refuz violent și radical”. În numărul din 12 septembrie 1912 al amintitei publicații, criticul „decadentist” publicase un comentariu despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Viena. Aci apare prima «epopee a mulțimei» de Kassák. Acum se modifică și poezia fiindcă poeții sînt seismografii timpului. O perioadă nouă, o fundare nouă, o limbă nouă se naște cu constructivismul colectiv. Prima antologie a grupării Ma era omul cercetător și ros de neliniște. A doua apărută acum de curînd e imaginea omului nou care s’a găsit. Astăzi mișcarea modernilor din Viena, ai cărei colaboratori sînt L. Kassák, Dery Tibor, Nadas J., Reiter R., Tamás Aladár și Moholy-Naghy, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
totul Întocmai. De obicei mai curînd rezervată, de data asta reacționase iute. Cuvintele se buluciseră În apărarea scriitorului, doar nu În fiecare zi debarca pe insulă un om de calitatea acestuia. Și mai și rămînea aici. Conștientă de privirea brusc cercetătoare a fratelui ei, zîmbise scurt, vrînd parcă să tempereze ardoarea cuvintelor, conchizînd apoi rapid: - N-am chef să ne ia drept niște bădărani, asta e tot. Dar, pînă la urmă, tu hotărăști. Pentru Christian, lucrurile erau deja hotărîte. Dacă acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
urcă repede cele cîteva trepte care duceau la mezanin, unde Își avea biroul cu geamuri. Și intră În cel pe care-l ocupa mama ei. De la Yvonne, Gwen moștenise părul blond, ochii de un albastru puternic cu o privire mereu cercetătoare, formele generoase și senzuale. Dar și firea - oțel călit - și combativitatea. Yvonne era o femeie care muncea enorm, aspră la durere, dar și la treabă. Începuse să muncească de la treisprezce ani ca vînzătoare de pîine. La optsprezece ani, se măritase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fi infarct, spuse el, laconic. - O spuneți ca și cum nu ați fi sigur, sublinie Lucas, venind mai În față. - Am vorbit cu cardiologul ei la telefon. Ultimele analize nu prezentau nimic anormal, În afară de o ușoară slăbiciune coronariană. Îi adresă o privire cercetătoare pacientei. - SÎnteți cumva alergică? Ați luat sedative deosebite În cursul ultimelor două ore? Codeină, meperidină, morfină? Yvonnă dădu slab din cap În semn de negare, doctorul făcu o strîmbătură evazivă. - Esențial este ca totul să reintre În ordine, dar vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
meu decât ar fi trebuit, iar urechea stângă încă mă durea de la ploaia de informații legate de Dalia. Madeleine deschise ușa: o bombă sexy îmbrăcată cu o fustă și un jerseu din cașmir, mulat pe corp. Îmi aruncă o privire cercetătoare, mă luă de mână și-mi spuse: — Uite ce e. Îmi pare rău, dar tati a aflat de tine și insistă să rămâi la cină. I-am spus că ne-am întâlnit la o expoziție de artă de la librăria Stanley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
căștile de la ureche, deschise hubloul și scoase capul cu precauție afară. — Au, anunță el, inspirând. Se poate trăi. Își dezlegară centurile de siguranță, ieșiră din scaune, deschiseră ușa și puseră scara rabatabilă. Primul coborî comandantul, nu înainte de a arunca priviri cercetătoare în jur. — Pământ, dom’le, ca la noi! zise el, încercând cu vârful piciorului solul. — Și tot orz, spuse pilotul, aplecându-se deasupra firelor răsărite. — Aș zice că suntem acasă, zise comandantul. — Da, numai că, vedeți, tovarășe comandant, ce orizont
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
prosopul și mă pregătii să plonjez în apa călduță, când Françoise interveni: Vezi, dragă, să nu ne stea în drum prosopul tău pe care l-ai lepădat. O privii cu sictir și pusei prosopul deoparte. Apoi trebui să suport privirile cercetătoare ale Améliei. Când Angi nu băgă de seamă, Amélie mă privea cu reproș: Și dacă se întâmpla ca Angi să o surprindă țintuindu-ne cu privirea, se prefăcea că se uită în gol. Și tot așa era atmosfera, când era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
spre bucătărie și, după ce mi-am desprins proteza, m-am Întins În patul meu improvizat. Inima Îmi zvâcnea cu putere. Pe fereastra Îngustă, dreptunghiulară, se zărea un colț de cer Îndepărtat, cu câteva stele clipind acolo tainic, ca niște ochi cercetători În noapte. Melanie s-a trezit mai devreme decât Îi era obiceiul, acuzând o migrenă În partea stângă a capului. I-am făcut o compresă rece, iar ea a stat liniștită ca o școlăriță exemplară. M-a Întrebat dacă am
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ca niște manechine Într-un spectacol despre viața condamnaților. Îmi amintește de Carceri-le lui Piranesi - nu m-am gîndit niciodată că aș putea trăi Într-una din gravurile alea ciudate, spuse Sanger, apoi se Întoarse spre mine cu o privire cercetătoare. Ați fost În pericol? E foarte posibil. Lui Crawford Îi place să agite mereu sacul cu șoareci, dar uneori merge prea departe. — Mă simt mai bine decît mă așteptam. Întîmplător, nu Crawford conducea deltaplanul. Și nici motocicleta. — SÎnt convins că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
o seară să-l însoțească amândouă, cu puțin înainte de apusul soarelui, până în preajma tavernei unde obișnuia să-și întâlnească prietenii, lângă Poarta Steagurilor. Ținându-se de mână, ele făcură câțiva pași în urma lui, rușinate, mai cu seamă mama, de privirile cercetătoare ale bărbaților și de rânjetele bătrânelor cumetre din suburbia noastră, cele mai flecare și cele mai lipsite de ocupație din întreg cartierul Albaicin, care se holbau la ele de la înălțimea balcoanelor, ascunse după perdelele care se dădeau la o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o apuc, de teamă că voi părea suspect, m-am mulțumit să merg de-a lungul fluviului, grăbind pasul și trăgând nădejde că până la urmă casa va fi ușor de recunoscut. Doi soldați veneau înspre mine, cu mers și privire cercetătoare, când am văzut o potecă în dreapta mea. Am pornit-o într-acolo fără să mai stau pe gânduri, cu strania impresie că trecusem prin acel loc în fiecare zi a vieții mele. Eram la mine acasă. Grădinarul stătea așezat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mâna papei, politicos, dar scurt. M-am apropiat la rându-mi. Leon al X-lea stătea nemișcat în fotoliu, arătând un chip spânatec, rotund și plăcut, o gropiță în bărbie, buze cărnoase, mai ales cea de jos, ochi liniștitori și cercetători totodată, degete netede, ale cuiva care n-a muncit în viața lui cu mâinile. În spatele lui, în picioare, stătea un preot care s-a dovedit a fi un tălmaci. Papa își puse amândouă palmele pe spatele meu încovoiat, în semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și fiul - îi va stârni interesul. — Atunci spune-i că asta e povestea aceleia. Guttman indică tăblița cu pedeapsa școlarului. —Profesore. Cumpărătorii ăștia verifică singuri astfel de obiecte. Nu pot să mint. M-ar ruina. —Înțeleg, Afif. Dar eu sunt cercetător. Asta mă interesează pe mine din punct de vedere istoric. Restul sunt foarte banale. Era conștient de picăturile de transpirație de pe buza superioară. Nu era sigur cât va mai putea continua așa. —Haide, profesore. Nu vreau să mă rog de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
proveniența și Împrejurările În care intrasem În posesia lor. Mă ascultă atent, dar nu peste măsură de mirat. Când termin, În sala Consiliului se așterne o tăcere de câteva secunde. Aștept să spună ceva. N-o face. Mă privește doar cercetător și, parcă, amuzat. Liniștea este Întreruptă de zgomotul discret al unei uși care se deschide undeva, În dreapta mea. - Mai aveai câteva minute și mă puneai În situația neplăcută să pierd un pariu important, aud dintr-acolo un glas cunoscut. Foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
paradisul pierdut al sacerdoțiului în Santa Comba. Atât de mult s-a îndrăgostit Salazar de Coimbra, încît n-a mai părăsit-o de atunci, decât ca să ia în mâini destinele Portugaliei. Întâlnise aici geografia ideală pentru spiritul său meditativ și cercetător în același timp. Alții, majoritatea celor care și-au început tinerețea în Coimbra, se îndrăgosteau de melancolia luncilor pe care le străbate râul de aur, Mondego, de lumina neasemuită care izvorăște aici, apărând vechea cetate medievală de tristețea mucedă a
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
mai important, dacă fusese acolo, de ce nu-mi spusese? Deodată am auzit cum ușa de la toaletă fu Împinsă cu putere. Cineva a bătut În ușa cabinei și, când am ieșit, le-am găsit pe Salome și pe Lauren privindu-mă cercetător cu ochii plini de Îngrijorare. Acolo erai, spuse Lauren. N-o lua În seamă pe Phoebe; creierul ei e complet nefuncțional când e Însărcinată. Nu avea cum să-l vadă pe Hunter la Londra. Doar că Îi place să Încurce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
unu i-l aduseră pe Nicu, tropăind, încadrat de doi soldați. Băiatul își rotea ochii în toate direcțiile, a fugă, iar când văzu că nu există scăpare, îl privi pe conu Costache drept în față, cu un soi de neîncredere cercetătoare. Gura, cu buze subțirele, o avea strânsă și dreaptă, ca un om care tocmai a îngițit o nemeritată ofensă, dar se stăpânește demn. Costache își mască brusca bună dispoziție. Băiatul își ținea chipiul de cozoroc, în stânga, și se mișca de pe
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
nu părea să-și mai umple întregul corp, ca înainte. Amintiri neplăcute, zise. E... ei bine, nu-i nevoie să vă spun eu cum e. — Cum s-a întâmplat? Asta, dacă nu vă deranjează întrebarea. Nimeni nu răspunse imediat. — Eram cercetător, spuse el într-un târziu. Fizician. Tânăr, dinamic, îmi făceam un nume, toate alea. M-am uitat la el. — Să știți că asta nu înseamnă doar halate de laborator și mătreață. — Nu, am spus. Scuze. — Primisem un post la Universitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
o felație bine făcută e o plăcere reală; iar asta, se gândea acum Michel răsfoind paginile cu lenjerie (Senzual! Corsetul!) din catalogul său, ar fi absurd s-o negi. Personal, se masturba puțin; fantasmele care, pe vremea când era tânăr cercetător, Îl asaltaseră pe Minitel sau chiar sub chipul unor tinere femei reale (adesea reprezentante comerciale la mari laboratoare farmaceutice) Îl părăsiseră Încetul cu Încetul. Acum Își consuma liniștit declinul virilității cu masturbări anodine, pentru care catalogul 3 Suisses, completat ocazional
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
și apoi timp de câteva secunde, prea speriată ca să mai înainteze, rămase să privească tablourile de pe pereți. O încurajau: erau oribile. Dar își aminti ceva, în timp ce trăgea adânc aer în piept și își târșâia picioarele potrivnice spre pupitru, sub privirea cercetătoare și insolentă a recepționistei. De dimineață, până în momentul când plecase să ia trenul, se ocupase de selectarea diapozitivelor; dar acum își dădea seama că și-ar fi putut petrece timpul într-un mod mai folositor. Trebuia să-și aleagă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
asta simt pentru prima dată discursul cizelat de secole de exercițiu social (patriarhală, conform căruia o femeie nu poate fi și mamă, și altceva. Dar nu orice fel de altceva, ci ceva înalt. Cum ar fi scriitoare de cultură înaltă. Cercetătoare de cultură înaltă. Pentru că, nu-i așa, Opera cere să i te dedici total, zi și noapte. Opera, Cercetarea e un monstru cu gura larg deschisă, care așteaptă să-i arunci înăuntru familia, bucuria ta de zi cu zi. Pentru că
Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
comportament decent și onest, este „subminat” de secunda în care „se aruncă în val”. Acum devin eu oarecum curios: cum va „rezolva” H.P.L. momentul „delicat” al revederii celor doi, de data aceasta singuri, fără a mai fi urmăriți de privirile cercetătoare ale copiilor. Este o încercare deloc simplă pentru un scriitor cu „sensibilitățile” lui P.H.L. Cel puțin așa cred în acest moment. Dar P.H.L. nu se grăbește să-i arunce în „miezul aventurii”. Domnul R. (sau scriitorul însuși?) pare a-și
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
decît aspirația miliției sîrbe de-a stăvili prin intimidare corecțională valul negru de bișnițari care le inundă de aproape-un an orașele, venind din nord. Din cînd În cînd se mai strecoară cîte-o eroare de apreciere, și sînt bătuți fazani cercetători ce vor să migreze, de teamă că nimic nu se va mai schimba În România. Și vor rămîne fără viitor, prezent, stare materială. Spre deosebire de alți compatrioți, cu apetit vienez pentru cîntecul lebedei, care nu se tem că vor rămîne fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
încrezător. - Blagoslovenie! strigă Zamfira îngenunchind lângă el. Boje, Cristu! Binecuvîntează-ne, Ivane... Își făcu cruce, cât putu mai încet, ridică ochii spre cer, își împreună mâinile și închise puțin ochii, ca și cum s-ar fi rugat, apoi îl privi din nou, adânc, cercetător. - Fă și tu așa, Ivan! strigă. Fă cruce după mine. Boje,Cristu! Apoi tăcu, și toți trei își pironiră privirile pe fața rănitului, așteptând. - Nu mă înțelege, oftă târziu Zamfira. Dacă i-am fi putut vorbi pe limba lui... - Grijania
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]