17,584 matches
-
suflet chinuit, comentau prin sat. Doar tătuța plîngea pe ascuns și se considera un criminal. Ceea ce nu era chiar departe de adevăr. Coincidențe Avionul de Iași, crăcănat pe locul de parcare, așteaptă pasagerii. Aceștia se uită atent la matahală și cercetează eventualele scurgeri de ulei, plăcuțe dezlipite, șuruburi lipsă. Cine știe? O stewardesă zîmbăreață invită politicos pe cei care ajung în avion. Mă așez pe locul meu și sînt surprins că centura de siguranță încă îmi poate încolăci mijlocul. Fiecare își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
inventat păcate noi pe care Ucigă-l Toaca nu le-ar fi "descoperit" în veacul veacurilor. Ca de exemplu? Bombele atomice, chimice, biologice, meteorologice, n-au fost inventate de Satana. Satana are menirea să se concentreze numai spre rău. Ori, cercetînd perfecționarea răului, n-ajungi în veci la "încălzirea globală". Omul fiind cel mai puturos animal lăsat pe pămînt, a încercat să-și facă bine doar sieși. A pus la treabă alte animale, petrolul, energia atomică, biosfera, pentru binele lui. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
parcă s-a trezit dintr-o dată, urmărind interesat gluma). Deodată aude o voce: Mi-i foame... Omul se uită în dreapta, în stînga, în sus și nu vede nimic. Dă se plece și iar aude: Mi-i foame... Din nou omul cercetează locul și nu vede nimic. Cînd să plece, aude din nou vocea: Mi-i foame... Se uită în jos și pe alee vede o omidă. Tu vorbești? Da, răspunde omida. Mă cheamă Anastase. Fantastic, măi Anastase. Anastase din nou scîncește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
părți inegale. Ochiul trupului absoarbe lumina sângelui; omul luciditatea sticlei pisate sub tălpile îngerilor. Ochiul trupului, de veghe în icoană; far de la capătul mării, pieptul celui care îl poată. Nebunia apare acolo unde ochii nu se mai încap. Terapeutul își cerceta atent pacientul ca un electronist aparatul de radioemisie: undeva era întreruptă o conexiune, s-a întâmplat un scurtcircuit, o cădere de tensiune... certificatul A5, plin cu majuscule indescifrabile. Vezi, le vezi cum se mișcă? Ce glas dulce, ce mers în ciuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ultimă brazdă de zăpadă... În genunchi, păcătoșilor, în genunchi! Paște calul jeratic din palma lui Greuceanu, Împăratul Roșu se sperie, aruncă pielea de urs și o îmbracă pe cea de tată milostiv. Îndelung răbdătorule, cată din cer și vezi, și cercetează: herghelia aceasta a rupt inima Carului Mare într-o dimineață de aprilie. Miluiește-o, Dumnezeule, miluiește-o! Cresc hamuri în certificatul de bună purtare, deschide-le poartă în inima ta. Din tavan lumina se cernea precum o ploaie hepatică. Sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cu flacără albastră în noaptea de Înviere", spunea mămuța Lențuca). Livada își cocea merele la lumina lunii. În mijlocul bisericii, două umbre aprinse se țineau de mână. Desculț, dansul pe jeratic este invocarea supremă: "Doamne, coboară din cer și vezi, și cercetează viața aceasta pe care a plantat-o dreapta ta și o desăvârșește pe ea!" Pielea, precum o coajă de apă ce se evapora a ploaie de patimi; părul, ca două troițe în săptămâna luminată; dansul luminii, expresivitatea sângelui. Dansau după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de frunză, casă de melc, pentru tristețile noastre comune! Neîncrederea putrezește tocul ferestrelor. Dansează, Genia mea, dansează! Noaptea de după nuntă sapă fântâni în icoană. Dansează! Flăcăii pulsează erecții perene scotocind ascunzișuri; fetele, umezite de rouă, după fereastră, așteaptă rândul; babele cercetează frânghia de rufe pe care soacra expune neprihănirea miresei. Dansează, Genia mea, dansează! O astfel de nuntă se va întâmplă deasupra norilor, fumul întrupă îngeri când arderile de tot sunt plăcute lui Dumnezeu. 65. Treziți-vă, fraților, treziți-vă! Ardem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pe scări: oasele trosneau ca vreascurile putrede, s-a julit la coate, la frunte, sângera fața parcă poleită cu sare. Doi frați au sărit să-l ajute; nervos, a lovit în stânga, în dreapta, s-a ridicat și a început, disperat, să cerceteze cu privirea siluetele fumegânde. Ion, unde-i Ion? El trebuie să știe cine a pus focul, el le cunoaște mințile, el îi alintă, el îi caută în coarne, el... Ioaneeee! Protosinghelul salva fâșii de sfințenie din mijlocul necurăției. Icoanele descompuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
trapeză, în saivan, ultimul în biserică! Bolândul a vrut să ardă ca un martir. Ioane, Ioane, am zis eu că derbedeul îi suspect de cuminte, atât de cuminte că mi-a îndoit inima. Ți-am spus eu, Ioane, să-l cercetezi îndeaproape! Pui de cățea, te-am hrănit 4 ani, spurcăciune, iar tu-mi dai foc la casă! Așa-mi trebuie, dacă plec urechea la tot milogul! 40 de ani am învățat că nu trebuie să cred în oameni! Of, credință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mă fă brazdă, și mă seamănă, și mă culege ca pe un rod! Doamne, scapără cremene din oasele mele nevrednice și mă aprinde ca pe o ardere de tot pe muntele Tabor! Doamne, Doamne, caută din cer și vezi și cercetează cenușa aceasta și o desăvârșește pe ea, amin! 70. Domule prefect, misiune îndeplinită. Fără urme, Ieremio? Fără urme, domnule prefect. Bine, bătrâne! Răbdă 10 zile, apoi pleci la curtea de casație și justiție. Dar, cum am ordonat, despre cazul Fântânele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
schelet crescut în grădina bisericii. În munte, peste creștetul brazilor, noaptea cobora ca o ceață densă. Petru încercă din nou să numere: Astăzi soarele a traversat peste biserică ca o lumină de far. Astăzi Dumnezeu și-a cumpărat lanternă să cerceteze ruinele. Peste mine nu a trecut Dumnezeu pesemne, m-a confundat cu vreo movilă de pământ sau cu vreo piatră desprinsă de pe versant. "Petrele se roagă mai ceva ca oamenii", spunea mămuța. Inimă de piatră, Doamne, zidește întru mine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cunoaștere a faptelor săvîrșite de oamenii mari, pe care am dobîndit-o de-a lungul unei bogate experiențe a lucrurilor petrecute în vremurile noastre și prin lectura neîntreruptă a celor din antichitate 7; și întrucît acestea toate le-am cumpănit și cercetat cu sîrguință și îndelung, după care le-am strîns laolaltă într-o cărticică, pe aceasta o trimit acum Măriei Voastre. Și cu toate că ea îmi pare nedemnă de a vă fi înfățișată, sînt totuși pe deplin încredințat că, în nobila Voastră
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Italia; și lucrurile s-au întîmplat astfel din motivele arătate mai sus. Oricum, atît prima cît și a doua oară, Franța a pierdut Milanul. Am expus cauzele generale care duc la pierderea principatului în primul caz; ne rămîne acum să cercetăm cauzele care acționează în al doilea caz, și anume să vedem ce putea face un principe în această situație pentru a-și păstra cucerirea pe care Franța n-a știut s-o apere. Spun, așadar, că statele care se cuceresc
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
vitejiei și al înțelepciunii lor; căci timpul împinge înaintea lui orice lucru, și așa cum poate să aducă cu sine binele și după aceea răul, poate să aducă de asmenea răul și apoi binele. Dar să revenim la Franța și să cercetăm dacă ea a făcut ceva din cele arătate mai sus; voi vorbi de Ludovic și nu de Carol, deoarece el fiind mai multă vreme stăpîn în Italia, se poate observa mai bine felul în care a procedat; și veți vedea
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
toți sînt demni de admirație, iar dacă vom considera acțiunile și modurile lor particulare de a proceda, ele nu ne vor apărea cu totul diferite de acelea ale lui Moise, care totuși a avut un maestru mai mare decît toți20. Cercetînd faptele și viața lor, vom constata că soarta norocoasă nu le-a oferit decît prilejul favorabil care a fost pentru ei ca și materia în care ei trebuiau să introducă forma care li s-ar părea cea mai bună; iar
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
pe cînd ceilalți se apără fără vlagă; astfel încît cel care vrea să introducă legi și orînduiri noi și se sprijină pe aceștia este în primejdie de a nu izbuti. Dacă voim să tratăm limpede această chestiune, este necesar să cercetăm dacă acești înnoitori ai legilor domnesc prin propria lor putere sau atîrnă de alții; trebuie să cercetăm dacă, pentru a duce la capăt acțiunea pe care au întreprins-o, au nevoie să se roage de oameni, sau pot să-i
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
noi și se sprijină pe aceștia este în primejdie de a nu izbuti. Dacă voim să tratăm limpede această chestiune, este necesar să cercetăm dacă acești înnoitori ai legilor domnesc prin propria lor putere sau atîrnă de alții; trebuie să cercetăm dacă, pentru a duce la capăt acțiunea pe care au întreprins-o, au nevoie să se roage de oameni, sau pot să-i constrîngă. În primul caz, le merge întotdeauna rău și nu duc nimic la capăt; dar atunci cînd
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
cînd am vorbit de febra hectică. Prin urmare, acela care, într-un principat, nu-și dă seama de primejdii atunci cînd ele se ivesc, nu este cu adevărat înțelept; dar sînt puțini aceia care au această însușire. Iar dacă am cerceta cauza cea dintîi a căderii Imperiului Roman, am găsi-o doar în faptul că acesta a început să angajeze în solda lui pe goți. Odată cu aceasta Imperiul Roman a slăbit, iar puterea pe care el o pierdea, ceilalți o cîștigau
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
nu știe s-o înlăture. Cît privește pregătirea minții în vederea purtării războiului, principele trebuia să citească mult din istorie, iar în această lectură să se oprească asupra faptelor oamenilor de seamă, să vadă cum au procedat aceștia în războaie, să cerceteze cauzele victoriilor și înfrîngerilor lor, pentru ca să poată să le evite pe acestea din urmă și să le imite pe cele dintîi. Dar mai presus de toate va trebui să procedeze așa cum au procedat în trecut unii oameni de seamă, care
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Dacă aceasta nu este posibil, să se lase în voia lor fără prea multă grijă. De asemenea, să nu-i pese dacă va merita faima rea a acelor păcate fără de care i-ar fi greu să păstreze statul; căci dacă cercetăm lucrurile cu atenție, vom observa că unele scopuri care ni se arată a fi virtuoase, ne-ar duce la pieire dacă le-am urmări, în timp ce altele, care ni se par a fi rele, ne fac să dobîndim, prin atingerea lor
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
asupra lor doar pe acelea care pot să le aducă bunăvoința oamenilor. Închei spunînd din nou că un principe trebuie să prețuiască pe cei mari, dar să nu se facă urît de popor. Poate că mulți dintre aceia care au cercetat viața și moartea unor împărați romani ar putea să aibă impresia că exemplul lor dovedește contrariul celor susținute de mine, întrucît ar constata că unii dintre aceștia au săvîrșit întotdeauna numai fapte nobile și au dovedit mari însușiri, pierzînd cu
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Și întrucît chestiunea pe care o tratăm acum impune și o altă întrebare, nu vreau să nu amintesc acelor principi care au cucerit de curînd un stat, folosindu-se de ajutorul chiar al cetățenilor lui, că ei vor trebui să cerceteze cu atenție motivele care i-au îndemnat pe cei care au susținut cuceririle lor, să procedeze astfel, în cazul cînd nu este vorba de o simpatie firească față de el, ci numai de faptul că erau nemulțumiți de guvernarea anterioară, îi
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
căsătorie nu era de natură a fi desfăcută, atunci nimic n-ar fi trebuit să-l determine pe șeful Bisericii romane. Trebuia ca Borgia să-și facă adepți. El a corupt, astfel, facțiunea Urbanilor, prin daruri. Dar să nu mai cercetăm crimele lui Borgia, să trecem la actele lui de corupție, fie și pentru motivul că acestea comportă o asemănare înșelătoare cu actele de binefacere. Borgia voia să se descotorosească de cîțiva prinți din Casa Urban, de Vitelozzo, de Oliverotto da
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
frînghia sau brațul pe care i le întind alții pentru a-l salva. Experiența ne arată că prima grijă a oamenilor este aceea de conservare, iar a doua de a trăi bine, ceea ce năruie în întregime paralogismul emfatic al autorului. Cercetînd mai bine această maximă a lui Machiavelli, vom găsi, poate, că e vorba de o gelozie extremă, pe care e de ajuns s-o insufli principilor: este, cu toate acestea, chiar gelozia acelor principi față de generalii lor sau față de auxiliari
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
botanică purta o eșarfă cu mari pete galbene, care-mi plăcea mult. Totul plutea scăldat În lumina de amurg a unei veri nespus de strălucitoare. Cicatricea din frunte mă incomoda, copcile fuseseră extrase, dar rămăsese o umflătură pe care o cercetam mereu cu degetele. Oglinzi nu aveam la Îndemînă, Însă Începeam să Înțeleg și fără ele. Iar Într-o dimineață, m-am trezit la patru și jumătate, atîta Îmi arăta ceasul meu cu puncte În relief În chip de cifre, discret
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]