180,202 matches
-
bazin cu pești roșii, îi amenința cu bastonul, strigând la ei: "Je suis le Roi Soleil". Mai târziu, fiind director la Editura Fundațiilor Regale, i-a publicat lui Al. Ciorănescu traducerea Stanțelor lui Moréas. Autorul povestește apoi cum i-a cerut Rosetti să-l ajute pe Alexandru Graur, persecutat și fără slujbă în timpul războiului, dându-i bani pentru articole dintr-o proiectată enciclopedie, pe care el, ca evreu, nu le putea semna. Când Graur ajunge director la Radio, imediat după 23
Memorialiști români - Alexandru Ciorănescu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14382_a_15707]
-
și fără slujbă în timpul războiului, dându-i bani pentru articole dintr-o proiectată enciclopedie, pe care el, ca evreu, nu le putea semna. Când Graur ajunge director la Radio, imediat după 23 august 1944, prima lui grijă a fost să ceară lista colaboratorilor și, drept recompensă pentru ajutorul primit, să șteargă numele lui Alexandru Ciorănescu. Memorialistul nu evocă numai universul cărții, al studiilor neîntrerupte, al bibliotecilor și arhivelor, al anticarilor de la care cumpără maldăre de publicații, ci, chiar dacă oarecum en passant
Memorialiști români - Alexandru Ciorănescu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14382_a_15707]
-
și ochii începură să li se miște de bucurie"), ironia tipic moromețiană cultivată de Pațanghel, care tot timpul se face că nu înțelege de ce s-a supărat pe el Miai, răsturnând anume termenii disputei în jurul "merticului" ("adică, eu, Pațanghele, îți cer ție, tu Miai, să-mi dai merticul tău, și tu să te superi că nu vreai"), chiar optica morală moromețiană a lui Pațanghel și a prietenilor săi, persiflatori ai pornirilor egoiste și ai meschinăriei. Aceste câteva texte despre care am
Momentul literar 1945-1948 - Primul Marin Preda by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14521_a_15846]
-
pe cît se poate de lămurit: bani și iarăși bani [...]." Iar în scrisoarea din 8 febr. 1878 a continuat: În urmă am primit bani și nu voiam să Vă scriu înainte de a Vă trimite și portretele pe care le-ați cerut. Dați-mi voie să Vă ofer și D-voastră în deosebi unul." Tot așa T. Maiorescu i-a scris lui I. Negruzzi (scrisoare din 26 febr. 1878): "...Portretele lui Rosetti și Mandrea le tot execut și nu mai izbutesc. Cu
Fotografiile lui M. Eminescu by Grațian Jucan () [Corola-journal/Imaginative/14551_a_15876]
-
venită împreună cu soțul de la Cernăuți la Botoșani, poetul s-a fotografiat în atelierul lui Jean Bielig din Botoșani, în noiembrie 1887, mai ales că și Cornelia Emilian din Iași, o binefăcătoare a poetului și a surorii lui, Harieta, i-a cerut mai demult o fotografie. La 20 noiembrie 1887, Harieta, într-o scrisoare către Cornelia Emilian, a scris: "Fotografia lui Mihai a reușit bine. Trei m-au costat cincisprezece franci, una lui Moțoc, care a cerut-o telegrafic, una matale și
Fotografiile lui M. Eminescu by Grațian Jucan () [Corola-journal/Imaginative/14551_a_15876]
-
surorii lui, Harieta, i-a cerut mai demult o fotografie. La 20 noiembrie 1887, Harieta, într-o scrisoare către Cornelia Emilian, a scris: "Fotografia lui Mihai a reușit bine. Trei m-au costat cincisprezece franci, una lui Moțoc, care a cerut-o telegrafic, una matale și una pentru noi." Însuși M. Eminescu, tot atunci, i-a scris Corneliei Emilian: "Astăzi simțindu-mă bine, Vă satisfac dorința de a Vă trimite fotografia cerută de mult timp." În aceeași zi a răspuns și
Fotografiile lui M. Eminescu by Grațian Jucan () [Corola-journal/Imaginative/14551_a_15876]
-
au costat cincisprezece franci, una lui Moțoc, care a cerut-o telegrafic, una matale și una pentru noi." Însuși M. Eminescu, tot atunci, i-a scris Corneliei Emilian: "Astăzi simțindu-mă bine, Vă satisfac dorința de a Vă trimite fotografia cerută de mult timp." În aceeași zi a răspuns și elevilor: "Botoșani, 20 Noemvrie 1887 Domnii mei, În urma cererii D-Voastre de la 27 Octomvrie a.c., am onoare a Vă trimite fotografia cerută, mulțumindu-Vă tot odată pentru dorințele ce însoțesc scrisoarea
Fotografiile lui M. Eminescu by Grațian Jucan () [Corola-journal/Imaginative/14551_a_15876]
-
lucrurile nu mergeau tocmai pe roate cu ea. O descoperise excesiv de susceptibilă, încercând prea mult să-i impună gusturile și preferințele ei - de pildă pentru concertele de rock și pop pe care el le detesta și la care ea îi cerea s-o însoțească. Ceea ce îl deranja în mod special, fuseseră mai ales pretențiile ei de a-i consacra o parte mult prea mare din timpul pe care el îl dedica muncii la pian. Într-o seară rămăseseră împreună până târziu
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
Dacă? Dacă? Dacă? Toată viața îi fusese dat să-și pună întrebări și de cele mai multe ori să nu primească răspunsuri. Întrebări și așteptări. Toată viața. Nu închise ochii până dimineața. Atunci sosi și băiatul. - Știu că sunt vinovat, mami, îți cer scuze, dar te rog nu-mi fă scene. O să-ți povestesc tot. - Oh nu, tu nu-mi povestești mie niciodată nimic, rosti Natalia printre lacrimi și sughițuri. Era ca un arc care cedase la prea marea încordare, pierzându-și elasticitatea
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
în când din mers scoțând câte o exclamație înăbușită: "Oh, Dumnezeule, Dumnezeule mare!" Și Natalia nu înțelegea dacă figura lui care-și modifica expresia din minut în minut oglindea exaltare sau suferință. - N-avea grijă, o să-ți povestesc. Nu-mi cere amănunte, o să-ți spun totul pe scurt, așa cum pot. Chiar dacă-mi vine la fel de greu ca întotdeauna să dau în vileag asemenea lucruri intime. Dar trebuie să știi și tu. E prietena ta. Și apoi e la mijloc Joan. Ce fac
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
aurii, peste tot sunt vase uriașe de flori, lumină clar-obscură și fotolii moi, adânci. M-a invitat să mă așez în fotoliu, să mă simt comod ca la mine acasă. Mi-a desfăcut demonstrativ nodul de la cravată și mi-a cerut voie să se ducă până dincolo să se schimbe. A revenit după câteva minute îmbrăcată într-un halat de casă de crepsatin roz și împrăștiind în jurul ei o undă de parfum îmbătător. Apoi, apoi... Natalia nu îndrăznea să-l întrerupă
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
avocat („cel mai bun din oraș"). E vizibil faptul că datele biografice îi fuseseră furnizate de critic, între altele și datorită importanței acordate studiilor de psihologie ale acestuia (la care Maiorescu ținea mult). în plus, Nyrop nu ezită să-i ceară lui Maiorescu, într-o scrisoare (23 decembrie 1884), chiar o fotografie, pe care o publică în carte, ca singur... monument uman, printre imagini cu monumente arhitectonice (biserica Stavropoleos, Mânăstirea Argeș ș.a.). Capitolul cuprinde însă și rezumate ale articolelor mai importante
Mozaicuri romanice by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Imaginative/14406_a_15731]
-
bagajul meu și pe chitanța mea de garanție. Cât ai clipi, făcu rost și de cufărul meu, ducându-se numaidecât să-l ia de la vagonul de bagaje, iar apoi mă urmă până la ieșirea din gară. Aici puse jos geamantanele, își ceru plata și dispăru îndată ce-o primise. Era cazul, acum, să caut o birjă, dar nu exista decât una singură, un omnibus foarte elegant de la „Hotelul Brofft". în ghidul meu de călătorie, acest hotel era însă descris ca fiind de-
Mozaicuri romanice by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Imaginative/14406_a_15731]
-
cale să scrie numele celor mai mari orașe din Europa. Cuvântul Copenhaga era reluat de mai multe ori și am vrut să știu dacă băiatul cu pricina avea habar unde se află acest oraș, iar la ora de geografie am cerut permisiunea de a-l examina. Prima mea întrebare a fost, evident: „Unde-i Copenhaga?"2), la care am primit răspunsul clar și precis că orașul Copenhaga e capitala Danemarcei, că țara are mărimea cutare, cu atâția și atâția locuitori; ba
Mozaicuri romanice by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Imaginative/14406_a_15731]
-
persoanele cu care ai schimbat parii se uită ca prin sticlă la nemernicul de tine, devii invizibil, nu mai exiști, îți întorc spatele curului, te evită-n lobodă, scormonesc în lăturile urbei zvonuri zăpăcitoare. Nu-s împotriva limpezirilor necesare, presante, cerute de-o tensiune reală. În fleșcăreala generală, străduința răbdătoare, necontondentă, mi se pare mai de folos: leac scump, drămuit de spițeri inteligenți. De ce să înfunzi cînd poți să salți? Că în fiecare plutește o melancolie, e normal. Speri că mai
Fluturii au meserie (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14648_a_15973]
-
dincolo de munți. Și gazetele cum să tacă dacă află? "Trece trenul prin Balcani/ încărcat cu militari". Dar militari germani spre Turcia. Asta e neutralitate, domnule? Teribilă autoritate are Carp bătrînul. Iar la suveran vine Czernin, diplomatul cu nasul de ceară. Cere Czernin. Iar plînge regele. A murit din pricina audiențelor, Brătianu știe. Și fuga pe ușa din dos, prin grădină. Rămîn miniștrii căscați. Brătianu cumpără, vinde, umple goluri, astupă guri. Are o vilă la Predeal. Dăm buzna. S-a prăpădit casa dar
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
personajele legendare nu sunt doar ale unui anume timp, și nici localizabile, că aparțin tuturor timpurilor, că răsfrâng experiențe ale umanului nedatate. Călătoria argonauților este și una întreprinsă pe mările sufletești interioare, în vederea încercării și aflării limitelor. Este ceea ce le cere Iason prietenilor săi înaintea plecării după lâna de aur: "...să ne încercăm și să ne aflăm limitele în această rătăcire primejdioasă". Aluzii la istoria recentă ni se pare a desluși în Dionisiaca, povestire scrisă în august 1944. Este construită pe
Momentul literar 1945-1948 - Debutul lui Petru Dumitriui by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14652_a_15977]
-
Stelian Tabaras În numai cinci zile gârla ceruse OM de trei ori; strigătul-geamăt se auzise din curtea, ba chiar și din casa Pârvuleștilor - distorsionat ca un magnetofon care își încetinește viteza dar își mărește volumul - deși noi patru, Grigorița, Petra, Cezar și cu mine eram cam la treisute
Loc deschis by Stelian Tabaras () [Corola-journal/Imaginative/14438_a_15763]
-
sunt sau nu sorburi capabile să scoată uneori văicăreli omenești. - Nu vă duceți, nuuu! Vă roog! Intervenise sincer, fără nici o rezervă, Grigorița, din scaunul ei de paralitic. S-ar putea să nu se fi stabilit încă pe care OM îl cere și voi nu trebuie să îi atrageți atenția că existați! Cine adică "să fi stabilit" și cui să nu-i atragem atenția că existăm? Mă privise însă cu ochi rugători. Cam tot așa ne privise și Petra, sora ei mai
Loc deschis by Stelian Tabaras () [Corola-journal/Imaginative/14438_a_15763]
-
Petrei - puternică femeie, de vreme ce a rezistat condiției de "mamă de criminal de război, executat", de bunică a unei "deținute politic" - Petra - și a altei nepoate schlodită în bătaie - Grigorița! - această femeie, ca un fulg acum, mai auzise chemarea gârlei care cere OM, cu ani în urmă, după spectaculosul furt al Miericeanei de către vârvoreni prin săpături istovitoare undeva sus, în cumpăna apelor, făcute într-o singură noapte. Frecventasem cu pasiune în studenție conferințele cu exemplificări pe bandă de magnetofon ale profesorului universitar
Loc deschis by Stelian Tabaras () [Corola-journal/Imaginative/14438_a_15763]
-
după cum privești viața în mare sau în amănunt. Pe Grigorița-Prigorița aveam s-o văd mai des chiar în București - va deveni o pictoriță de succes, cu expoziții itinerante prin toată Europa. Cam la un an de la întâmplarea cu "gârla care cerea OM" va putea fi pe picioarele ei, va recupera rapid liceul și apoi se va înscrie la Arte Plastice. După moartea bătrânei, prin 75, a trăit o vreme un adevărat miracol. Se visa noaptea zburând alături de bunică-sa ori chiar
Loc deschis by Stelian Tabaras () [Corola-journal/Imaginative/14438_a_15763]
-
viața sa de bărbat și de femeie, după nevoia propriului instinct și spirit".) Protectoare, Juana Mirdó începe, imediat, "să se agite pentru Cioran" și, apoi, "regretă grozav cînd află că șacestaț a plecat" din Madrid. Oarecum înciudat, cînd Juana îi cere să citească Précis-ul, Busuioceanu îl denunță: "Cioran a fost la timpul sau legionar", fără succes însă: "Juana e indulgenta [...] cu tinerii pentru care cîștigă slăbiciune". Un al treilea exemplu: Cioran în postura de paj și companion al doamnelor (fapt înregistrat
Vînătorul de fuste by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/14721_a_16046]
-
României literare, reputatul istoric literar și temut polemist Ștefan Cazimir se referă la câteva luări de poziție anterioare în problema mult-discutatelor norme ortografice privitoare la a și sunt - suntem - sunteți. Fiindcă d-sa și-a intitulat demersul Scrisoarea a treia, cer redacției permisiunea că intervenția mea să poarte titlul . Cititorii care au urmărit de-a lungul anilor (ba al deceniilor!) controversă cu pricina știu că eu am susținut revenirea la a încă din 1965 (Limba română, XIV, I, p. 131-137). Ulterior
Scrisoarea a patra by Victor Iancu () [Corola-journal/Imaginative/14722_a_16047]
-
ani, preoții înscriau în catastifele lor cifre: nașteri, botezuri și celelalte. De mai bine de un sfert de mileniu, meteorologii notau gerul nopților și răcoarea zilelor. Nu prea departe se născuse Celsius. în țara în care ajunsese, i s-au cerut din prima zi: numele, prenumele, vârsta. I s-a dat, în schimb, un talisman pe care să-l poarte la piept tot timpul. Nu era crucea lui Iisus, nici steaua lui David, nici semiluna lui Mahomed. Era o plăcuță de
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/14705_a_16030]
-
doară capul. S-a dus la farmacie și-a tras un număr ca să cumpere aspirine. N-au avut efect și-a fost nevoit să meargă la doctor. Era o clinică impozantă, cu multe cabinete. La recepție, o domniță i-a cerut permisul de pacient. Nu-l avea, căci în țara în care ajunsese nu fusese niciodată pacient. I s-a arătat un card de plastic magnetizat și i s-a cerut numele, prenumele, adresa. Se fâstâcise, avea febră, i se împleticise
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/14705_a_16030]