1,987 matches
-
la plug, de multe ori „în sâmbrie” cu un neam sau vecin, adică la ce munci era pusă vaca unuia, la aceleași munci era pusă și vaca celuilalt. Câțiva evrei și-au deschis prăvălii, iar Herșcovici, un mic depozit de cherestea. Familia Blum avea și harabale cu niște cai foarte bine întreținuți și transporta marfă spre și mai mult din Botoșani pentru mulți negustori din Sulița, Todireni și Hlipiceni. Un alt evreu, ce își zicea el „domnu’ Rusu” era un bun
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
afaceri de aproximativ 1.600.000 de dolari, începând cu anul 2002 fiind distribuitorul de produse de grădinărit cu cea mai mare cifră de afaceri din România. UMT are trei tipuri de clienți: - companii de exploatare a lemnului și de cherestea (30% din total), - proprietari individuali de păduri (50%) , - clienți individuali amatori de grădinărit (20%), tendința fiind de creștere a numărului de clienți din ultimele două categorii. Circumstanțele înființării firmei Ultima experiență de angajat la reprezentanța Husqvarna din București a fost
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
amfiteatre. Restul personalului, studenți și cadre didactice au venit în Iași la începutul lunii aprilie 1945. Primele câteva nopți s-a dormit pe rogojini întinse pe ciment. În câteva zile tâmplarii, cu ajutorul studenților, care, de altfel, au cărat cu spatele cheresteaua din curtea din spatele Universității, au încropit niște platforme pe care s-au pus saltele mari cu paie în clădirea căminului. Acesta avea, în principal, două săli mari la parter și două la etaj, a câte 30 de locuri. Fiecare facultate
PE SUIŞUL UNUI VEAC by Alexandru Poeată () [Corola-publishinghouse/Memoirs/420_a_1056]
-
Ca șef de revistă trebuie să ai un proiect al tău, unic, altfel n-are rost să sacrifici pădurile țării. (Vezi Balada lui Verestoy Attila, apud Gellu Dorian: " Codrule codruțule/ ce mai faci, drăguțule?/ Ia, eu fac ce mai făcuși/ Cherestea și rumeguș!"). Ca redactor-șef de revistă, cherestea și rumeguș faci dacă nu ai un proiect al tău, și încă unul viabil. Scriitorul român ratează deopotrivă în opera propriu-zisă și în revistă sau doar în una dintre ele. Exemple? Alexandru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
proiect al tău, unic, altfel n-are rost să sacrifici pădurile țării. (Vezi Balada lui Verestoy Attila, apud Gellu Dorian: " Codrule codruțule/ ce mai faci, drăguțule?/ Ia, eu fac ce mai făcuși/ Cherestea și rumeguș!"). Ca redactor-șef de revistă, cherestea și rumeguș faci dacă nu ai un proiect al tău, și încă unul viabil. Scriitorul român ratează deopotrivă în opera propriu-zisă și în revistă sau doar în una dintre ele. Exemple? Alexandru Andrițoiu cred că a ratat ca poet, dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Șantierul Hidrocentralei Bicaz dar când au auzit de tată, m-au refuzat. După aceea am incercat la « Sovrom Lemn » Vatra Dornei, unde m-au primit ca ajutor de șofer pe o remorca de carat bușteni din pădure la fabricile de cherestea. Aici am dus o viață foarte grea, în anul 1953, din primăvară până în toamnă. Între anii 1953-1956 am facut stagiul militar la UM 182 tancuri din Pitești. La Comisariatul Militar, la incorporare, mi s-a refuzat cererea de a fi
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93320]
-
sa, atunci când încearcă să obțină pentru Fondul Bisericesc un împrumut bancar: „În Bucovina este mare nemulțumire. Eu regret că trebuie eu să spun aceasta. Însă nici fabricile de zahăr nu au lucrat de câțiva ani de zile, nici fabricile de cherestea. Nu este nici un izvor de câștig. Bântuie boala la oameni și la vite. Este cea mai mare nevoie. Interesându- mă în cercurile preoțești, am aflat preoți care n-au fost în stare să-și trimită copii la școală anul
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
jați din culcușul lor pașnic, au dispărut din beznă prin spărturile din tavan. Se vedeau ceva petice de lumină pe pardoseala de pă mânt bătă torit, dar Adam a avut nevoie de câteva clipe ca să zărească ce se găsea acolo, cherestea umedă, care Începuse să putre zească, anvelope uzate, Îngrămădite În fundul acelei magazii lungi și Înguste, și niște cadre de bicicletă atârnate pe pereți, fără roți, fără lanțuri și fără pedale, ca scheletele unor făpturi ciudate. Din a des fășurat o
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
această hoardă gălăgioasă, Ippolit prindea avânt. La un moment dat, numărându-i, Îi veni ideea să Întindă o masă mult mai lungă decât la aceea la care petreceau și trimise pe doi dintre ortacii săi să aducă dulapi groși de cherestea și niște butoaie de măsline. Tovarășii Îl ascultară, iar Ippolit, punând scândurile pe cele trei butoaie și acoperindu-le cu o prelată făcută dintr-o pânză de cort, Îi pofti să-și așeze lădițele În dreapta și În stânga sa. Când tovarășii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
modela creativ mințile tinere. Cu o asemenea bucurie în suflet Constantin și Steluța Brumă și-au asumat condiția apostolatului cărturăresc. După o fulgurantă experiență în laboratoarele “fabricii de popi”, fiul lui Iorgu și al Mariei ucenicește sârguincios ca manipulator de cherestea și telefonist comunal. Sfârșește însă prin a fi învățător (inițial necalificat) în cele mai obscure dintre satele patriei. Într-o comunitate de lingurari, de exemplu, tânărul (pe atunci) învățător C. Brumă înțelege ce înseamnă “concurența zero” și “liniștea atât de
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
mea certurile, bătăile și umilințele la care era su pusă familia s-au întețit. Cu dorul de ai mei, de mama și surori, am luat drumul pribegiei, mai exact al căutării unui rost. Și iată-mă angajat la Fabrica de cherestea “Raux et Lalu” la Cosmești. Câte 9 kilometri la dus și la întors, iarna cu felinarul pentru contra lupilor în brațe, credeam c-am să îmbătrânesc numărând pe metri, pe pași, pe talpă la talpă drumul. Dar n-a fost
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Bugeac recoltarea păioaselor se făcea foarte devreme), s-a recepționat ce era de recepționat și căruțele însoțite de delegații comitetului sătesc au mers la Ismail unde s-a predat orzul iar cu banii încasați s-a mers la depozitul de cherestea din port și am luat material. Banii n-ar prea fi ajuns dacă suma n-ar fi fost completată de Comitetul școlar județean, deschis spre lucrurile de bine. Șipcile au fost fasonate de Vladimir Culic, gospodar priceput la tâmplărie, iar
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
m-am oprit. Locul acela îl căutasem, o curte imensă, împrejmuită cu un gard de lemn vechi și putrezit, înăuntru câteva scânduri îngălbenite de ploi și de soare, aruncate de-a valma. Deasupra porții, o firmă aproape ștearsă : DEPOZIT DE CHERESTEA. Am deschis poarta și am intrat. Curtea aceea aveam senzația că o cunosc bine, parcă dintr un vis. Mai spre fundul ei se înălța o casă dărăpănată, cu o singură încăpere la etaj, iar printre scânduri se mișca silueta familiară
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
nu o comisese. — Domnule Kobayashi, hai să auzim toată povestea înăuntru... A și început să plouă... Cerul s-a întunecat, iar picăturile de ploaie lăsau urme pe pietrele din albie. Era întuneric în baracă. De peretele făcut din șipci de cherestea era rezemată o cazma și lângă ea un coș pentru cărat pământ. — Hai, scoate ce-ai ascuns! — Nu... nu... nu... aici. Mlaștină. — Mlaștină? Endō auzea povestea pentru prima dată. Cu paisprezece ani în urmă, Kanai și Kobayashi, din același batalion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
să rămână decât ele. Atunci vor fi mâncat totul. Intrară în casă și simțiră imediat răcoarea care luase locul arșiței de afară. În aer plutea un miros de praf, mirosul acru de tavan de scânduri distrus, amestecat cu mirosul de cherestea lăcuită, care nu fusese pe gustul termitelor. Mma Potsane făcu un gest larg, arătându-i încăperea în care se aflau. — Vedeți. Nu-i nimic aici. E doar o casă goală. Haideți să plecăm. Mma Ramotswe îi ignoră propunerea. Se uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
bătrân pentru distracții, singura ieșire se întâmpla vara, la Techirghiol, "acolo nămolul înmoaie încheieturile". La Durău nu mai mergea; de câte ori a fost, mitropolitul i-a cerut bani. Auzi, bă, tată? În loc să ne ajute, ne jupoaie. 50 de metri cubi de cherestea și nici măcar un bogdaproste. Gata, a înțărcat bălaia, Preaînalte. La Durău era trai, neneacă! Băutură și haleală, de-ți pocneau curelele. Saună, masaj, piscină. Limba catifelată a măicuței Teofana netezea umflăturile. Sora Arsenia freca celulita: avea buzele aspre ca spuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
invitase Rahn. Zidăria subsolului și a parterului era vopsită în maro, iar etajul întâi și etajul al doilea erau zugrăvite în crem. Un turn în formă de heptagon ocupa latura estică a casei, în partea centrală era o logie din cherestea peste care se afla un balcon, iar pe latura vestică un pinion din lemn acoperit cu mușchi atârna deasupra a două ferestre rotunde. Sper că ți-ai luat o căpățână de usturoi la tine, i-am spus lui Hildegard în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
că PS era o chestiune potențială și nimic mai mult. Mai nou, sau, mai bine zis, revenind la o mai veche hotărâre, m-am decis să mă concentrez asupra carierei. Fata asta din Rândul Întâi, Jazz Conassey - moștenitoarea afacerii cu cherestea Conassey din Wisconsin, al cărei nume era pe buzele tuturor, sosise de curând la New York. Se îmbrăca tot timpul până peste poate de uimitor, în fustițe foarte, foarte scurte, cu jachete micuțe haute couture și purta ochelari de soare ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Valentino mai mult decât orice. Acum nu va mai trebui să le cumpere la prețul din magazine. (Noua carieră a lui Jazz era în siguranță, în ciuda legăturii ei cu Patrick. Gretchen Sallop-Saxton n-o va hărțui niciodată pe moștenitoarea imperiului cherestelei, ceea ce mă făcea puțin invidioasă - pe mine, în mod clar, reușise să mă zdruncine zdravăn. Oricum, Jazz avea atât de puțină nevoie de-o slujbă încât, probabil, n-ar fi văzut în amenințările doamnei Saxton decât un interludiu amuzant care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
rooog. Valentino o să te umple de cadouri. Sunt pe iahtul lui, în Marea Egee. Nu vii și tu? E atât de frumos aici. Dumnezeule, ce o să-i spun diseară la cină? Jazz era când o oarecare moștenitoare inocentă a afacerii cu cherestea, când un satelit necruțător al imperiului Valentino. E de-a dreptul șocant când vezi cum recurge o veche prietenă la mită. Dar n-o să mușc momeala, oricât de splendidă ar fi toaleta cu care m-aș pricopsi de la Valentino. —Jazz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
copaci. Doi bușteni groși, albiți de vreme și de pe care coaja fusese îndepărtată, zăceau aruncați acolo. Poiana fusese folosită cu mult timp în urmă de țapinari ca depozit intermediar, înainte ca lemnul să fie încărcat și transportat la fabricile de cherestea. Femeia se așeză pe unul dintre bușteni și îl invită pe Cristian să stea lângă ea. Îl prinse de mână și rămase tăcută. Toma nu schița nici un gest, lăsându-se în voia ei. Îi plăcea atingerea fetei, avea palma catifelată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și să trăiască liniștit, până la adânci bătrâneți. Despre România aflase întâmplător, într-o după-amiază fier binte, la o ceainărie. La masa alăturată erau doi bărbați ce vorbeau despre afacerile profitabile pe care le aveau în această țară. Făceau comerț cu cherestea, concesionaseră parchete întregi în munți și exploatau lemnul. Ciulise imediat urechile, pentru că turcii poves teau despre documente false pentru cantitățile de bușteni pe care le scoteau dincolo de graniță, despre vameși care închideau ochii și funcționari din administrație care le facilitau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
stătea treaba cu cei doi prizonieri. Era mulțumit că totul decurgea conform planului. Boris știa ce are de făcut iar el nu se îndoia că acesta își va face treaba impecabil. Mai avea de aranjat ultimele detalii privind transportul de cherestea. Toate documentele erau deja întocmite și semnate, nu mai rămăsese decât să treacă data pe factura "in voice" și să semneze scrisoarea de trăsură. Lemnul era încărcat în containerele care așteptau aranjate frumos pe platformele vagoanelor de cale ferată. Unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu va rămâne cu mâinile în sân, privind cum el îi suflă afacerea de sub nas. Bătrânul lup mai avea încă colții suficient de ascuțiți astfel încât să poată mușca destul de periculos. Tocmai din acest motiv îi pregătise debarcarea imediat ce trenul cu cherestea urma să se pună în mișcare. Mai avea de rezolvat două chestiuni sensibile, după ce reușea să prindă bestia în capcană. Prima, și cea mai dificilă, o reprezenta Vlad Mihailovici, iar a doua, comandantul poliției din Baia de Sus. Intenționa să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
telefona la gara din Baia de Sus, anunțând că garnitura este gata de drum și, odată trenul pus în mișcare, nici el nu mai trebuia să rămână pe loc. Pentru oricine ar fi pus întrebări, era plecat să supravegheze încărcarea cherestelei pe vapor, împreună cu Vlad Mihailovici, care deja pornise într-acolo. Era un plan pe care îl considera fără cusur și avea de gând să se țină de el neabătut. Toyota alerga în viteză pe drumul accidentat spre vârf. Culcat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]