42,748 matches
-
stele ochii dacă-ndrept, Poate o rază încă mă mai știe, De când țineam luceafărul pe piept Și se vedea lumina prin tărie, De când îmi ridicam câte-un palat Pe fiecare vârf de clipe sparte, De se-ntreba o stea cu chip mirat Ce cată-n cer străinul de departe? Dar se aud pași, se-ntoarce ziua iar, Potecile sunt triste și puține, Și nici un sol cu suflet de Icar Nu cade fără aripi lângă mine; Nevoia mă preface-n călător, Numai
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
înțelesuri fiecare, Abia atunci făpturi cu umbră moale Se-mbracă-n forme fără amintire Și bântuind prin cerurile goale, Povești de mâine-ncearcă să înșire; închide ochii, timpul e o nadă, Ispită pentru tot ce se întâmplă, în care alte chipuri o să cadă, Cu alte nopți ascunse lângă tâmplă Către o floare încă neînflorită Cât se petrece vara-n fire Privești la cer cu ochii vii Și lași minuni să se deșire Peste coline și câmpii; Mă-ntreb mirat de unde-ți
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
și anecdotic, între cele două serii de "leoparzi" nu există nici o legătură. E clar: Dumitriu i-a preluat ideea și formula, dar, în acest caz, Vinea e nedrept. Nu este vorba de un furt. Căci procedeul lui Dumitriu e, în chip mărturisit, ludic, intertextual; în mod mascat, el îl indică pe Vinea: "Atîta despre Camera Leoparzilor și cei care se întîlneau în ea: restul, adică istoria acelui grup de oameni despre care nimeni n-a știut că sunt un grup va
Petru Dumitriu și "negrul" său (II) by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11795_a_13120]
-
soția lui". Cine a citit cu atenție anumite pasaje din Lunatecii, ca și altele din romanele postbelice și confesiunile Henriettei Yvonne Stahl, își dă seama că prozatoarea spune adevărul: Ion Vinea fantaza cu multă ușurință și, cel mai adesea, în chip năstrușnic. E timpul să mă reîntorc la "autodafeul" lui Vinea. Cum am spus, cred că e legat de fuga din țară a lui Dumitriu. Dar nu cred că Vinea și-a distrus o parte din manuscrise din cauză că, la o eventuală
Petru Dumitriu și "negrul" său (II) by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11795_a_13120]
-
cu frămîntări cronice de conștiință, se plictisește de viața de ibovnică rezervată în exclusivitate unui amant nu prea disponibil, cu multe obligații sociale și profesionale, ea încearcă să se elibereze de tiranie. Nu o face însă pe față, ci în chip ilegalist, refugiindu-se pe ascuns în brațele unui arhitect dezabuzat, Sabin, gen de hippy socialist. Apare astfel încă un triunghi, al treilea, Ioana-Anton-Sabin. Elementul central și factorul de producere și reproducere a triunghiurilor este, incontestabil, Ioana. Cu sau fără intenție
Romanul unei lumi deraiate by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/11727_a_13052]
-
femeie. Numai un diavol obsedat de ierarhii necuviincioase ar fi putut să vadă în psihologia sexelor o sursă de inspirație pentru cele mai nedrepte sentințe pe care un dramaturg le-ar fi putut rosti vreodată despre femei. Invariabil și în chip constant, Camil Petrescu coboară din rang femeia, înjosind-o și calomniind-o mereu, și asta numai și numai pentru a justifica dominația căreia doamnele lumii contemporane i-au căzut astăzi victime. Pentru Camil cel incorect, femeia este principala sursă a
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
Un anume pasaj. Acela în care recunoaștem imediat un leit-motiv specific atît lui Petru Dumitriu, cît și eroilor săi: fascinația cerului gol, substitut al transcendentului absent: "... se uita la cer. Se uita în adîncimea lui nesfîrșită și se întreba în chip nedeslușit: oare o fi o boltă tare cu smalț strălucitor, sau o apă, sau mai degrabă un gol, în care poți pătrunde fără oprire și fără margine, înaintînd în acea nețărmurire, înaintînd mereu, în vecii vecilor? Cînd se gîndea așa
Petru Dumitriu și "negrul" său by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11819_a_13144]
-
minor. În mod curios, dacă, ipotetic, acceptăm ideea coautorilor, nuvela începe să devină interesantă doar în capitolele ulterioare, aflate numai în varianta Dumitriu, unde, treptat, acțiunea capătă un ritm epic real, tot mai accelerat. Ochiului de prozator îi convine, în chip evident să arunce, cu naturalețe, o privire rapidă peste "cîmpurile și maidanele dimprejurul orașului", să înainteze, prin "îngrămădeala" de țărani, mahalagii, negustori și călători, "spre inima orașului", pătrunzînd pe Podul Tîrgului de Afară și ajungînd "pe lîngă surpăturile înalte ale
Petru Dumitriu și "negrul" său by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11819_a_13144]
-
Securitate. Nu e un coautor clandestin: "I-am procurat însă autorului datele generale, amănuntele și atmosfera cu privire la perioada 1907-1944, anecdotice inclusiv". Urmează imediat aceeași acuză prezentă și în respectiva Declarație: ca sursă documentară orală și livrescă, a fost folosit în chip abuziv: "... din povestirile mele orale și din manuscrisul lucrării mele ŤLunateciiť, autorul a luat, fără autorizație și fără a mă preveni, (...) multe alte anecdote și întîmplări". Spre deosebire, însă, de Declarație, aici apar exemplificări precise. Avînd în vedere importanța lor
Petru Dumitriu și "negrul" său by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11819_a_13144]
-
integrantă din conștiința spirituală a poporului care ne-a împrumutat limba și în numele căruia scriem și publicăm". Afirmarea acestei legături cu românitatea (pe care cosmopolitul, "internaționalistul" Sîrbu o strânge și o întărește tot mai mult, cu trecerea anilor) e însoțită, în chip firesc, de refuzul net al literaturii "flotante" și al scriitorilor autiști, cufundați în propriile experimente livrești și deci incapabili să mai simtă pulsul accelerat al dramei naționale. Nici sincronist, nici protocronist, el pledează pentru scrisul curat și demn, abordând frontal
"Scrisori către bunul Dumnezeu" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/11904_a_13229]
-
pe studenții sufocați de indignare că Luceafărul este o capodoperă datată, cumva învechită, muzeală: asemeni tablourilor marilor maeștri flamanzi, ea și-a pierdut nuanța originară a culorilor, pînza s-a întunecat, are prea multe personaje pentru a reține un singur chip obsesiv. Fascinat și intrigat de conversația strălucitoare a bardului, silit de regim să ducă o viață aproape incognito la marginea noii societăți postbelice, poetul lucrînd "sub acoperirea" traducătorului, Nichita nu pierde totuși prilejul așteptat de a-i citi un poem
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
și învățător respectat în sat, a luat de soție pe Elena, casnică, și femeie fără școală, dar cu dragoste de țară și creștină pentru „fecioria” și curăția sa sufletească: „Tu ai ceva ales, tu ai fecioria. Ești curată” (Cezarina Condurache, „Chipuri ale demnității românești, eroi ai neamului și sfinți ai închisorilor”, Editura Evdokimos, 2015, București). Deși făcuse studii la politehnica din Iași, pe care nu le-a absolvit, Vasile Gafencu rămâne învățător în sat, devenind un reper moral al satului Sângerei
TATĂL SFÂNTULUI ÎNCHISORILOR de IONUŢ ŢENE în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380602_a_381931]
-
epo-că a secularizării și anomiei, ce reduce aproape totul în obiecte - mărfuri. Crezul estetic al poetei noastre derivă din versurile sale împotriva coruperii tot mai pernicioase a relațiilor interumane și în numele speranței că poezia poate salva viața. Concept ce în chip firesc vrea să fie o provocare, chiar dacă poate fi înțeles și ca simplă dorință-rugăciune-conjurare. Poezia salvează viața este un adevăr în care Viorela Codreanu Tiron crede cu tărie, definind ast-fel caracterul taumaturgic al poeziei. Cu condiția însă de a
IL SILENZIO DELLE SPINE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380608_a_381937]
-
de rugăciuni//. Prin mesajul versurilor sale, m-a convins că trebuie să-i înțeleg această lume a ei în care temerea, curăția, credința, tristețea, bucuria cu lacrimi fac parte din ceea ce am putea fi cu adevărat noi, oamenii creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Căile Demiurgului duc spre lumină, perspectiva căutărilor poetei dobândește, firesc, forța, tăria și mai ales demnitatea înfruntării unor atitudini specifice vremurilor actuale: Undeva, cineva știe tot ce se întâmplă./ Un scenariu se repetă pe scene diferite
GHEORGHE CLAPA (AUTORUL ESEULUI)– “LIRICA FEMININĂ ROMÂNEASCĂ S-A ÎMBOGĂȚIT CU O VOCE DISTINCTĂ: DORINA STOICA” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380571_a_381900]
-
și-atunci - pe loc a căzut înjunghiat de soartă granița garanțiilor se întinde până la iresponsabilitate un matur - matàr murdar - și cu mințile bazar rămân pe țeavă: n-am nicio grabă - curând cu mine voi împușca tot universul - în fel și chip zvârcolind versul observatoarele gastronomice au identificat pe cer - umbre de excremente zburătoare: tocmai ne pregătim să interceptăm un closet galactic - să-i intersectăm - apoi - orbita oarbă - pentru a ne și identifica - în cele din urmă și întru totul - cu religia
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
nu dai iertare - slobozire de ce nu uiți păcate slăbănoage căci Tu ești Dumnezeu și ești Iubire: schimbă-n văpăi pârâșe terfeloage dureri și deznădejdi - une prin alte ne-au prăbușit din piscul dumiririi secați orbirii - sclavi suntem încalte trăsuri de chip se-nec' în lutul firii ...îndură-Te - Lumină Preacurată și ne mai umple ochii - înc-o dată ȚĂRANII PRUNCIEI MELE curații mei țărani - cei din pruncie în straie de-mpărați și de vântoase neam ce s-a pogorât nu doar să
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
voivozii mei țărani - în vremuri rele s-au răspândit pe ceruri - iarăși stele! ALCHIMIȘTI ȘI SFINȚI athanor vreau să mor sori de dor praf de-ecuator dimineți crai isteți vând scaieți răstignind scapeți absalom păr de gnom metronom clironom fără chip de om adonai mucegai mă strigai eu cântam din nai ferentari fete mari cu șalvari sfinții-s tot mai rari hăulind dăulind flori de grind toți m-au prins doinind avacum pisc de fum nu știu cum trăiesc și răzbun apelai la
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
11 mai 2017. în această lună atât de verde ți-ai dilatat conturul prin care îți respir absența porți cu tine tot ce-i al meu mi-ai lăsat doar substanța în care ți-ai inscripționat iubirea aici se află chipul tău adevărat cu nopți și zile pictate în verde și roșu când vătafi de himere cochetam cu apusul gata să se împlinească în această lună atât de verde te-ai așezat să asculți cum cresc rădăcinile ca niște gânduri mustind
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
pictate în verde și roșu când vătafi de himere cochetam cu apusul gata să se împlinească în această lună atât de verde te-ai așezat să asculți cum cresc rădăcinile ca niște gânduri mustind de iluzii mâna eternă cioplind în chipul lumii din aschiile rămase îmi construiesc o retină cu nebunia de a vedea până în ce punct e limitarea scheletul lumii cum se înclină dând de știre surparea tu sapi egal înainte egal înapoi porți după tine tot ce e al
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
răsăritul sau pivnița masacrul speranțelor tale ... Citește mai mult în această lună atât de verdeți-ai dilatat conturulprin care îți respir absențaporți cu tine tot ce-i al meumi-ai lăsat doar substanța în care ți-ai inscripționat iubireaaici se află chipul tău adevăratcu nopți și zile pictate în verde și roșucând vătafi de himerecochetam cu apusul gata să se împlineascăîn această lună atât de verdete-ai așezat să asculți cum cresc rădăcinileca niște gânduri mustind de iluziimâna eternă cioplind în chipul lumiidin
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
află chipul tău adevăratcu nopți și zile pictate în verde și roșucând vătafi de himerecochetam cu apusul gata să se împlineascăîn această lună atât de verdete-ai așezat să asculți cum cresc rădăcinileca niște gânduri mustind de iluziimâna eternă cioplind în chipul lumiidin aschiile rămase îmi construiesc o retinăcu nebunia de a vedea până în ce punct e limitarea scheletul lumii cum se înclină dând de știre surpareatu sapi egal înainte egal înapoiporți după tine tot ce e al tău și al morțiipe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
la Tine coborând spirala întunecată spre acel punct minuscul de lumină din sufletul meu zăgăzuită în neputință de a mă afla de a Te regăsi de a Te simți de a Te avea fără îndoieli fără să-Ți dau un chip fără să Te strig cu un nume învățat în colțul meu de lume o briză ciudată îmi sapă în gânduri îi vezi viermii și-au început ospățul în trupul înjunghiat de timp în oase sună frigul alb al catafalcului și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
ură/ Vine potopul / Prezis de scriptură” (Plouă). O oarecare încrâncenare se simte în unele versuri, mai ales cele îndreptate împotriva clerului și a Bisericii. Pe de altă parte, ceea ce a rămas genuin în sufletul poetului, iese adeseori la iveală, în chip miraculos și neașteptat, provocând fiori de emoție, ca în poezia „Apariție neașteptată”: „Am simțit miros de flori într-o lume diafană / Cântece de primăveri din senin au dat năvală. // Lumea-ntreagă dispăruse, gândurile mă topeau / Nici muza nu mă oprise
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
mi-au pus sârmă ghimpată. Adesea lumea mă întreabă - Tu ești orfana basarabă Cea despărțită pe nedrept De la al mamei sale piept?” (Lucia Stegărescu. liceană) Este strigătul plin de durere al unei adolescente, al unei frumoase la suflet și la chip liceene, desemnată în 2014 cea mai bună dintre elevii din liceele cu profil umanist, pe nume Lucia Stegărescu. Este o tânără basarabeancă ca multe altele din generația ei și alte generații, care visează la unirea cu patria-mamă România. Observați, copiii
VALERIU DULGHERU [Corola-blog/BlogPost/380645_a_381974]
-
Fiindcă mi-au pus sârmă ghimpată.Adesea lumea mă întreabă- Tu ești orfana basarabăCea despărțită pe nedreptDe la al mamei sale piept?”(Lucia Stegărescu. liceană)Este strigătul plin de durere al unei adolescente, al unei frumoase la suflet și la chip liceene, desemnată în 2014 cea mai bună dintre elevii din liceele cu profil umanist, pe nume Lucia Stegărescu. Este o tânără basarabeancă ca multe altele din generația ei și alte generații, care visează la unirea cu patria-mamă România. Observați, copiii
VALERIU DULGHERU [Corola-blog/BlogPost/380645_a_381974]