4,544 matches
-
bună învățătura Evangheliei și libertatea adusă de Cristos? Oare în locul lui Robespierre, a lui Marx, Lenin, Fidel Castro nu-i mai bun Martin Luther King sau Ioan Paul al II-lea? In locul armelor, nu-i mai bună muzica unei chitare? Oare vor ajunge vreodată instituțiile să înțeleagă ca omul și viața lui sunt de neatins, și că el, capodopera creației, are deasupra lui doar pe Dumnezeu creatorul și răscumpărătorul său? Sunt întrebări ce mi le pun și nu este prima
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
anumită măsură. Cu mici excepții. Adică era în stare să fie bonom și, la o adică, chiar și cordial. El și cu tata se înțeleseseră bine totdeauna și uneori mă minunam că se ivise acel conflict cu ceasul de argint. Chitara Mai rămăsese însă de clarificat și chestiunea cu chitara. Alt conflict... Vechea noastră chitară de acasă, la care tata cânta uneori, în lungile seri de iarnă, așezat pe un taburet la gura sobei. Pe asta nu știu pur și simplu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
să fie bonom și, la o adică, chiar și cordial. El și cu tata se înțeleseseră bine totdeauna și uneori mă minunam că se ivise acel conflict cu ceasul de argint. Chitara Mai rămăsese însă de clarificat și chestiunea cu chitara. Alt conflict... Vechea noastră chitară de acasă, la care tata cânta uneori, în lungile seri de iarnă, așezat pe un taburet la gura sobei. Pe asta nu știu pur și simplu în contul cui sau a ce unchiu-meu a sechestrat
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
o adică, chiar și cordial. El și cu tata se înțeleseseră bine totdeauna și uneori mă minunam că se ivise acel conflict cu ceasul de argint. Chitara Mai rămăsese însă de clarificat și chestiunea cu chitara. Alt conflict... Vechea noastră chitară de acasă, la care tata cânta uneori, în lungile seri de iarnă, așezat pe un taburet la gura sobei. Pe asta nu știu pur și simplu în contul cui sau a ce unchiu-meu a sechestrat-o în apartamentul lui de pe
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
zicem a blocului unde locuiau mătușă-mea Anamaria și unchiu-meu, prin nu știu ce minune luminată de soare la orele după-amiezii. Ce găseai în interiorul apartamentului era cu siguranță mai puțin plăcut. Iar de un cui bătut în rama ușii atârna frumusețea de chitară de la noi de-acasă. Acolo în cui, chitara era la fel de refugiată ca și familia noastră. Nu și a unchiului Vartan. Fiindcă ei se mutaseră de la Chișinău la București cu câțiva ani înainte de război. Deci, cum s-ar zice, de bunăvoie
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
și unchiu-meu, prin nu știu ce minune luminată de soare la orele după-amiezii. Ce găseai în interiorul apartamentului era cu siguranță mai puțin plăcut. Iar de un cui bătut în rama ușii atârna frumusețea de chitară de la noi de-acasă. Acolo în cui, chitara era la fel de refugiată ca și familia noastră. Nu și a unchiului Vartan. Fiindcă ei se mutaseră de la Chișinău la București cu câțiva ani înainte de război. Deci, cum s-ar zice, de bunăvoie și nesiliți de nimeni, nu speriați, ca noi
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Fiindcă ei se mutaseră de la Chișinău la București cu câțiva ani înainte de război. Deci, cum s-ar zice, de bunăvoie și nesiliți de nimeni, nu speriați, ca noi, de venirea rușilor. Poate că din când în când ștergeau de praf chitara aia, dar nimeni nu-i mai atingea corzile. Într-o duminică i-am vizitat, mulți ani după povestea cu ceasul de argint. Nu era acasă decât văru-meu Amedeo, croitorul. Am dat, la plecare, să iau chitara din cui și să
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
când ștergeau de praf chitara aia, dar nimeni nu-i mai atingea corzile. Într-o duminică i-am vizitat, mulți ani după povestea cu ceasul de argint. Nu era acasă decât văru-meu Amedeo, croitorul. Am dat, la plecare, să iau chitara din cui și să plec cu ea. Văru-meu a sărit ca ars. Las-o acolo! s-a răstit la mine. Mi-am ieșit și eu din fire. Am ridicat tonul: De ce? Tot în contul paltonului? Las-o acolo! a repetat
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
vreau să spun? Nu, nu înțeleg. Ei, nu-nțelegi! Casa-i goală. Poți să vii și tu din când în când cu câte-o fată, ce naiba-i de ne'nțeles? Uite, îți las cheia. Și ce legătură are asta cu chitara? Păi ia gândește-te cât te-ar costa să-ți iei cameră la hotel! Deci asta era. Totul pe lume se plătea. Chiar în avans. Mi-am amintit de fruntea înaltă a unchiului meu Vartan, cu golfurile ei adâncite în
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
spor, vădit încântată să ne arate nouă, bărbaților care ședeam la pupa, cât era de voinică. Două tendoane viguroase i se încordau la fiecare opinteală în partea interioară a coapselor, pe care nu se străduia să și le țină lipite. Chitara n-am mai recuperat-o niciodată. BASARABENCELE RUSOAICE Iată, într-o fotografie veche de culoare sepia, două doamne șezând pe o bancă, într-un parc, iar între ele, un domn. Una din doamne, cea din dreapta, e mama mea, iar bărbatul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
să-mi găsesc un adăpost c-o să-mi uzi blănița moale! Gărgarițe speriate dau navală să se-ascundă înspre locuri mai uscate. Toate-s îmbrăcate în rochițe minunate roșii stropite cu puncte negre . Greierele speriat repetă-ntruna : -Unde mi-e chitara, că n-o văd? Aricelul, în căsuța din pădure, împinge ușa și trage zăvorul ca nu cumva ploaia să intre în căsuță să-i ude covorașul. Lăcusta aterizează sprintenă pe-o frunză să-și scuture picăturile de ploaie de pe fustă
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
Ea simți instinctiv că mă jignise și se rugă: ― Iartă-mă! Am spus o prostie! I-am mângâiat absent părul, privind în gol, fără a-i răspunde, căci iertarea nu venise încă de la inimă. Iliuță începu, de astă dată la chitară, balada lui Ciprian Porumbescu. Asta ne făcu să uităm de-a binelea supărarea. ... Ascultam furați de muzică și dispoziția noastră de receptivitate era așa de lacomă, încît cel mai mizerabil cântec ni se părea fermecător. Pesemne unde îl înfrumusețam cu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
să fie, avea pasiunea colecționării de dopuri. De la primărie nu cunoșteam decât pe notarul Botez, un om încrezut, și pe secretarul Cibotarev, lipovean cu sufletul bun și blând ca un bunic. Era în jur de 40 de ani. Cânta la chitara acordată rusește de te minunai. Am vorbit de harnicul învățător Teofan Munteanu, directorul căminului, despre stăruințele sale culturale, dar nu știu dacă am spus că a adus un aparat de radio "Atwater-Kent" (așa s-o fi scriind?) la cămin. Cât
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
cer - un zumzet de albine printre albăstrele vacanță de basm - fetița vede-ntre nori ursul și vulpea pescăruși în zori - încet-încet nisipul prinde culoare teiul încărcat - la orice adiere praf de lumină cântec de greieri - mă prinde iarăși dorul de chitară secetă în sat - din când în când albine pe bluza cu flori ceas vechi în gară - măsurând așteptarea ultimul greier “Uitați-vă cu băgare de seamă la corbi: ei nu seamănă, nici nu seceră, n-au nici cămară, nici grânar
Vara cu greierii ei by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83680_a_85005]
-
strălucind ca niciodată piatra unui inel iarnă uscată - crengi de brad tresărind sub mănușa albă lebede pe lac - nori albi împrăștiați pe cerul tăcut acoperite toate datoriile - ascult cum ninge ninge liniștit - freamutul pădurii doar în soba-ncinsă curs de chitară - în insectarul clasei greierii tăcuți note de pian - țurțurii copacilor numără clipe “El dă zăpada ca lâna, El presară bruma albă ca cenușa.” (Biblia, Psalmul 147:16)
T?cerea iernii by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83682_a_85007]
-
în sfârșit, să ne stăpânim pe noi înșine. Weber începuse de mult să se retragă din lumea pe care bărbații ambițioși încep să și-o construiască în jurul vârstei de patruzeci de ani. Nu voia decât să muncească. Vechile lui pasiuni - chitara, cutia cu vopsea, racheta de tenis, caietele de poezii - stăteau abandonate în colțurile casei lui prea mari, așteptând ziua când avea să le readucă la viață. Doar barca îi mai oferea acum o satisfacție durabilă și asta doar ca platformă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mări albastre nereușite. Observă și unicul ceas de perete pe care îl văzuse vreodată, după cîte își amintea, sculptat și pictat ca o cabană, cu un pendul jos și o greutate aurită în formă de ghindă. îi lipseau limbile. O chitară fără coarde stătea pe o comodă și un ursuleț pe pat - o saltea pe podea, lipită de perete. Rima apăsă pe butonul radiatorului, își scoase paltonul și își făcu de lucru cu un ceainic și un ochi de aragaz dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cu un păr alb în dezordine stăteau în spatele unui ghișeu și puneau fluturași în plicuri. Lîngă ei, un tînăr cu păr sîrmos dactilografia ceva la o masă, iar o tînără atrăgătoare stătea cocoțată pe masă și zăngănea leneș coardele unei chitare. Cînd se apropie, femeia de la ghișeu își încleștă mîinile sub bărbie și-l privi cu un aer încurajator. După cîteva clipe de ezitare, i se adresă cu o voce scăzută: — Sînt înspăimîntat de ce mi se întîmplă. Ea dădu din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un sistem birocratic și juridic care să-i apere și să strîngă banii. Ei sînt minoritatea și ei sînt la putere. De ce să așteptăm pînă sîntem mai mulți ca să punem mîna pe putere? Numeric, sîntem deja mai mulți. Fata cu chitara își ridică privirea și zise: — Cred că ești prea dur cu clasa capilor. Și ei simt că sistemul e nedrept și se mișcă greu, așa că aceia dintre ei care sînt inteligenți se plictisesc de moarte și ni se alătură. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cu coadă era așezat într-un colț, lîngă un aparat de raze mătăhălos învechit, iar în mijlocul încăperii, Lanark văzu spatele unei siluete în panaloni negri și vestă, sprijinindu-se de un banc de tîmplărie și netezind cu șmirghel marginile unei chitare pe jumătate terminate. Silueta se ridică în picioare și se întoarse spre ei, zîmbind și ștergîndu-și mîinile cu o batistă mare de mătase în carouri. Era un tînăr îndesat cu un barbișon blond. Mînecile îi erau suflecate pînă deasupra coatelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și luă un ferestrău de traforaj. — Crezi că te forțez, zise el pe un ton tăios, și nu-ți place. Fă ce vrei. Dar pentru că am treabă, aș fi încîntat dacă nu mi-ai mai irosi timpul. Se plecă peste chitară. Lanark privi frustrat la colțul tapiseriei. înfățișa o femeie impunătoare, etichetată drept Correctio Conversio, care stătea în picioare pe un tînăr purtînd coroană, întins pe jos, sub care scria Tarquinius. într-un final, trase tapseria la o parte, ieși pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nouă idee. Cu o oră înainte ca Ruth să-l strice, plăcerea de a-l picta se evaporase și acum știa de ce. Plasarea lunii era greșită. Nu ținea de o asemenea pictură; era un accent sentimental, ca un tip cu chitara care face serenade. Tabloul trebuia să fie mai mare și fără nici urmă de cer. în seara aceea, domnul Thaw pregăti ceaiul, iar familia mîncă în tăcere. în forul lui interior, Thaw era foarte vesel, dar își ascunse sentimentul pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de lucru. — Politică? strigară Lanark și Rima în cor, iar Rima zise: — întotdeauna își bătea joc de cei care intrau în politică. — Știu, dar cînd ai dispărut tu, te-a înlocuit cu o protestatară, o blondă babană care cînta la chitară și tot ne spunea că taică-său e comandant de brigadă. Nu-mi plăcea deloc. Ne spunea că trebuie să ne pregătim să punem mîna pe frînele economiei, că e foarte important să-ți pese de oameni, dar vorbea prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
am adus și lui flautul. Ne-am hotărât să-l învățăm bine, în taină, până la Crăciun, și să-l cântăm atunci, ca surpriză pentru familie și prieteni. Poate vine și conu Costache, sigur o să fie vecinul nostru Giuseppe, profesorul de chitară. Mama și papa ne-au prevenit ieri că pornesc dis-de dimineață la țară, la unchii noștri de la Giurgiu și vin abia luni după-masă. Totdeauna aduc de-acolo bunătăți de Crăciun, de câțiva ani noi nu mai creștem porc. Asta pentru că
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
dar a căzut pe gânduri. Știi, aș vrea - a spus pe neașteptate - să te invit mâine seară la noi, o să fim en famille, poate numai vecinul nostru, domnul Giuseppe, o să mai vină, e un om tare singur, dă lecții de chitară și mandolină, e foarte strâmtorat cu banii. Ți-ar face plăcere? Mi-ar face, poate pentru prima dată în noua mea lume. MIERCURI 24 DECEMBRIE Ajunul Crăciunului 1 P arcă aș fi pedepsită. Curățenia de ieri a fost caun război
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]