2,820 matches
-
de la ei a strigat la noi și doi s-au apropiat cu batiste albe în mână. Era o „cumpanie” care venea să se predea. ... Atunci am fost dați noi pe ordin de zi, cu dicorății și cu permisie acasă. Eram cică „iroi”. Luând tesla pe care, cât timp povestea, o lăsa din mână, Coca zâmbea fin. Deși bun meseriaș, nu putea să vorbească și să lucreze în același timp. Apoi din nou lăsa tesla jos. În războiul is’lant, zise el
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
de trei suspine ușoare și privirea caldă a ochilor ei negri și strălucitori: frumoasă de pică metisa. Poate te-a fermecat scamatorul, spune. — Doamne IIisuse Hristoase! Ce tot spui? Nu vezi că e Însurat? — Cum or fi trăind oamenii ăștia?... Cică sînt artiști... — Ai văzut ce de porumbei scotea din pălărie? — Nu e decît o scamatorie. — Nu cumva ești și dumneata un scamator? Și Vilma deveni dintr-odată serioasă cînd puse această Întrebare. — Eu nu mint niciodată o femeie, recită Victor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de teatru popular din oraș, multe cadre didactice - de aici ori de la alte școli - activează acolo, dar, la punctul Activitate Obștească din Fișa de Evaluare, ei au primit punctajul maxim, în schimb ție ți s-au dat doar șapte puncte. Cică nu s-a știut că...” “La ce bun? Cine se scuză...” “Dar nu e vorba de scuză aici, e vorba de adevăr, de cinste, de echitate și omenie. De ce ne le spui că, atunci când ți-ai depus dosarul pentru grad
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
om. Brava ție! Nu ca ne’tu Aldica, un neisprăvit. Bei cu mine un rachiu? Hai, ia un gât, că nu ne vede nimeni. Și să știi că e bun, e dă la sor-mea Fița, mi l-a dat cică să-l beau acasă. Care casă? Coșmelia aia, d-o am dă la tata?” “Nea Aldica, pot să te întreb și eu ceva?” “Dă-i drumul!” “N-o să te superi?” “Pă tine n-am voie să mă supăr.” “Atunci, uite
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
întâmplate în preajma lor și-și continuă în voie plimbarea, schimbul de rețete culinare și de impresii diverse. Fără să vrea, le aude cât se poate de bine conversația. “Și, zii așa?! Doamna Simion e bolnavă, spuneai?” “Da, așa am auzit. Cică ar fi venit fiu-său cel mare, Daniel...” “Ba nu Daniel îl cheamă, Teodor...” “Nu, Daniel îl cheamă, l am avut ca elev, nu-ți mai amintești?” “Te-ai ramolit de tot, soro, Teodor e băiatul doamnei Popovici...” ...Parcul ăsta
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
de la a douășpea Ce premiul trei, dacă domnul Alexandrescu e bun prieten cu unul din membrii juriului?” “Ce bun prieten, dom’le?! Ca frații, și alta nu! Și nu cu oricare membru al juriului, ci chiar cu Mateescu, președintele juriului. Cică ăla ar fi...” “Stai să vezi, frăție, că de n-ar fi doar amiciția cu Mateescu, mai treacă-meargă, dar acolo s-a nimerit să fie chiar un fost coleg de grupă al stimabilului nostru Paul, așa că...” “Mare scofală o mențiune
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
ar merita, sare-n sus de doi metri și zice c-o calomniezi” “Și, cum? Pentru hachițele unui nebun să sufere un întreg colectiv?” “Ei, nu chiar toată lumea suferă. Ci numai cei vizați. Uite, acum, după cât am reușit să aud, cică se leagă de faptul că, mai demult, au existat bani pentru refacerea gardului. Că banii s-au dus, dar de gard, nici pomeneală. Și mai spune că, tot ceea ce s-a achiziționat pentru îngrădire, a mers, de fapt, la cimitir
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
vai, ce limbaj! Parcă am fi în ședință, pe-onoarea mea. Păi, cum să spun în ședință asemenea lucruri?! Haita e de partea lui Laurențiu Iliescu, nu a mea. Că a luat el de la părinții elevilor vreo mie de lei, cică pentru că a plătit manopera la tâmplar. Da’ lambriurile le-a pus el, cum s-a priceput. De-aia-s și așa de bine puse! Unele s-au și desfăcut și le-au pus la loc, tâmplarul liceului. Gratis, că, de unde
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
eu sunt nimenea? Ai? Cin’ ți-a dat ție și covrig, și nuci, și sarailie, și bomboane, și bani, ai? Nimenea? Ia, dă-i încoace, dac-așa ne e vorba! Stai, nea Fănică, nu te supăra pe noi... Auzi, colo, cică să nu mă supăr! Grijania lor de țânci, făcea el pe supăratul. Dar copiii înțeleseseră că nu era supărat pe nici unul dintre ei și, ca să-i facă plăcere, îi arătau cât de repede au învățat și vorbele, dar și melodia
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
și-am să mănânc, Am un fluier și-am să cânt, Inimă rea n-o să duc, Până m-or băga-n mormânt: Ce-am avut și ce-am pierdut!... ...IV.11. ... “O știți p’aia cu teatru?” “Nu. Care?” “Ascultați. Cică Bulă și nevastă-sa au venit la oraș. Au târguit, au fost și pă la bodegă, da’ au cam rămas fără bani. Aproape că nu mai aveau decât pentru autobuz. Până la ora plecării mai era timp berechet. Dumnealor li se
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
și să se răfuiască cu cel de dincolo. Dumitru tușește adânc și scuipă sânge. Încet-încet, ajunge la poartă. “Ce-i, Costele?” “Nea Dumitre, tataia trage să moară. Crez că i-a venit ceasu’...” “Și?” Și m-a trimes după mătale. Cică are să-ți spuie ceva. Să fii repede, așa mi-a zis, că numai mătale poți să-l mântui, să-i iei piatra dă pă suflet, așa a zis” “ Da’ ce, mă? Io sunt Isus Cristos sau sfântu’ duh?” “Nu știu
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
bătrâni. Ceea ce nu l-ar deranja. Dacă n-ar avea de ales. Încă cinci minute, prietene. Niciodată nu știi ce apare și te surprinde, dacă aștepți suficient de mult. Mie-mi spui. Cum ar fi accidentul ăsta groaznic pe care cică l-am avut. Barbara arată cu degetul, surescitată. Ei, ia uită-te cine a venit! O mașină dă colțul, ca din întâmplare. O rablă inconfundabilă de Corolla, cu o mare adâncitură pe ușa pasagerului. Mașina surorii lui. În sfârșit, sora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Nu chiar. — Crezi că are dreptate? —Cu ce anume? — Cu băieții ăștia, izbucni Mark. Nu știu ce să spun. Tu ce crezi? Mark se cutremură. Luă o gură de aer și-o ținu timp de cincisprezece secunde, pipăindu-și cicatricea de la traheotomie. —Cică tu ești Doctorul Geniu. Tu trebuie să-mi explici mie toate porcăriile astea. Weber recurse la deprinderile profesionale. Poate că dacă facem niște teste, o să ne ajute pe amândoi să ne dăm seama ce s-a întâmplat. Nu era tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
aia cu care ți-o tragi? Vrea să iau pastilele astea. Să mă drogheze, presupun. Ei, nu chiar să mă drogheze. Bine-ar fi fost să fie așa interesant. Nu, chestia aia se numește Olestra. Ovaltină. Ceva de felul ăsta. Cică o să-mi dea „limpezime“. Să mă facă să mă simt mai cum eram înainte. Nu știu cine m-am simțit în ultima vreme, dar frate, tare bine ar fi să scap de nebunia asta. Își ridică ochii spre Daniel, cu o licărire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
o să încep imediat să mă simt mai bine. Mda, or să mă refacă așa cum eram. Mark Trei. Știi că se vorbește de electroșocuri? Cred... începe Weber. Cred că trebuie să fi înțeles tu greșit. O confuzie. —Mda, eletroșocuri. „Foarte ușoare“, cică. O să plec de aici zburdând de fericire. Nou-nouț. Și n-o să țin minte nimic din ce știu acum. Din ce am reușit să pricep. Se scutură și-l apucă pe Weber de încheietură. — Tocmai de-aia trebuie să vorbesc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
el a purtat insigna de polițist și s-a bucurat de protecția legii și a autorității sale.“ Păi cîte nu s-au spus pe seama lui atunci cînd l-au judecat pentru omorîrea lui Reese McLendon... sigur că l-au eliberat, cică era În legitimă apărare și În exercițiul funcțiunii. Atunci i-am spus tatălui tău: „Știi și tu la fel de bine ca și mine că a fost crimă pusă la cale cu bună știință, și nimic altceva“. Reese era un bărbat foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
tulburat liniștea. Ei, și am auzit că-ncepuse să facă un scandal atît de mare c-au trebuit să-l scoată din celulă. Se spune că țipetele și urletele lui se auzeau pînă-n capătul pieței, și l-au dus jos, cică În temniță, dar nu era decît o pivniță veche, cu bălegar pe jos, care fusese odinioară un fel de grajd. Ei, asta a fost scăparea lui Hensley: a spus că a coborît ca să stea de vorbă cu el și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
potcoavă veche, aflată prin preajmă, și, cînd a intrat el, McLendon s-a aruncat asupra lui și-a vrut să-i spargă capul cu potcoava. Așa că, după spusele lui, a trebuit să aleagă Între viața lui și viața lui McLendon, cică i-a smuls potcoava din mînă și i-a trăsnit una-n frunte de l-a lăsat mort. La judecată, ceilalți au povestit că s-a Întors din pivniță plin de sînge și-a spus: „Ar trebui să aduceți un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
văd din ce motiv. Cât despre mine, mi-au dăruit un frumos manșon de blană albă. Urăsc manșoanele, fiindcă e ca și cum aș avea mâinile legate. Și nici nu mai sunt la modă. Nicu nu i-a adus lui Jacques nimic, cică s-a produs o încurcătură și îi tot explica ceva în șoaptă. Așa că eu am propus ca din cadourile noastre nenimerite să facem în zilele următoare o tombolă, dar tuturor li s-a părut o propunere deplasată și m-au
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
nuntă, veselii de masă mare. 585Cînd în poartă - văd o babă de-ale noastre. - Bună sară. - Mulțămim voinici din lume. - Ce s-aude-aici afară? - Ia -mpăratul... își mărită fata... - Cine-o ia, mătușă? - De, țiganul, bucătarul, un cioroiu pistrui cu gușă! Cică, bată-l naiba cioară, a ucis doisprece zmei. 590Zise-atunci Călin pe gînduri: - Ia auzi, mătușă hăi, Eu ți-oiu da bănet de silă, galbeni zimți chiar un căuș Dacă, cum vei ști, ghiontită, mi-ai pătrunde pintre uși Și la
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Gîndește-te, avem nevoie de ei... Doamna Miga îl privi iute, dar Scarlat nu-și continuă gândul. Dascălu se așeză. ― N-am găsit tablourile. ― Văd că ai adus ceva. ― Nu-s alea. Așa zice Ionescu. M-a trimis ca să ne sfătuim. Cică tipa cu evantai și Vânătorul au dispărut. Poate că le-a luat altul înaintea noastră. Nucu Scarlat se crispă. Aproape nu mai simțea durere. ― Cum adică au dispărut? ― Nu-s după grilaj. ― Imposibil! Nu pot să cred... Adică totul a
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ca să fim pregătiți sufletește. ― Joacă tare, spuse inginerul pe gânduri. Sări sprinten în picioare, trăgîndu-l de mână pe celălalt. Cârnul își privea țintă degetele îndoite. Apucă arătătorul și mijlociul scuturîndu-le puternic. ― Stai! Mai am două chestii să-ți transmit. Întâi, cică să căutăm în safe... ― Nu există nici un safe! ― Pe urmă zicea ceva de rafturi. Să umblăm la rafturi. N-am prea înțeles... ― Rafturile de la bibliotecă? ― Aha! Ochii inginerului străluceau. ― Roagă fluturașii tăi să-ți adie fruntea. Cârnul se burzului. ― Dă-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
servietă o sticlă în așa fel încît să se vadă gâtul astupat cu un ciocălău, vin de țară adică, și pleacă la vânătoare prin Consignația. Întâlnești acolo tot felul de maimuțe. Ochește una care-i place, și-i cere sfatul. Cică e inginer din provincie, vrea să aleagă un cadou pentru logodnică. Îi flutură prin fața nasului purcoiul de bani și aia pică în fund. Crede că a dat lovitura. Mă înțelegeți... ― Înțeleg... ― V-ați uitat ce mobilă are în casă? Dacă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
O STÎRNISERĂ PLANURILE PRIETENOASE ALE NEGATISTULUI SE STINSE. ADICĂ VREI SĂ SPUI CĂ SE ÎNTRUNEȘTE CONSILIUL ÎN CAMERA LOCALĂ? POLIȚISTUL NU-I DĂDU NICI UN RĂSPUNS \ DE FAPT NICI NU SE AȘTEPTA LA VREUN RĂSPUNS. ÎNTREBAREA ASPRĂ FUSESE PUR RETORICĂ. AUZI, CICĂ, SĂ-I MAI AMÎNE! ȚINÎNDU-SE CÎT PUTEA DE ȚEAPĂN, ÎL URMĂ PE OFIȚERUL DIN POLIȚIA SECRETĂ PINĂ LA UȘA CAMEREI CONSILIULUI. BĂRBAȚII AȘEZAȚI ÎN JURUL MESEI ÎN FORMĂ DE V RIDICARĂ OCHII ȘI-L PRIVIRĂ LUNG, SCRUTĂTOR, DIN CLIPA ÎN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
că pacea e unul din mijloacele prin care am reuși să ajungem la acest bine... după cum par lucrurile în general, lumea tinde spre unitate în diversitate, cu toate acțiunile de “globalizare”, “integrare” sau “mediatizare”... Dar cu înțelegerea diferențelor cum stăm?... * Cică erau niște “mușchetari” reprezentanți ai generației eterne de adolescenți nedumeriți și nesăbuiți, după poreclele lor cunoscuți ca Șobolanul, Moaca, Boxerul și... ar mai fi vreo cîțiva... exact ca-n basme, fiecare cu trăsătura sa distinctă. Băi, n-ai o țigară
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]