11,545 matches
-
în camera studentului. Televiziunea transportă filmul, care de acum trece prin ea, și, precum pictura față de fotografie, cinematografia a hipnotizat mult timp televiziunea. Ba chiar a devenit arma absolută a programatorilor de la canalele generaliste 102. În Italia, televiziunea a ucis cinematografia vie; în Franța, o ajută să trăiască sau să-și supraviețuiască. Ici și colo, formează un cuplu, infernal sau burghez. Rosselini a trecut de la una la alta, cu speranțe; Averty îl readuce la viață pe Méliès*, fără speranță. Dar, indiferent
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
supraviețuiască. Ici și colo, formează un cuplu, infernal sau burghez. Rosselini a trecut de la una la alta, cu speranțe; Averty îl readuce la viață pe Méliès*, fără speranță. Dar, indiferent de metisaje și tandemuri, ele nu au aceeași genealogie. Pe când cinematografia se trage din teatru (dar și din circ, music-hall etc.), televiziunea înclină spre domeniul telefoniei (deși cu sens unic încă). Una ține de istoria telecomunicațiilor, cealaltă de istoria artelor frumoase. Contrapunctul marelui și micului ecran pleacă de la opoziția chimie/electronică
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
-l poate observa cu ochiul liber, nu pot fi înțelese decât una prin cealaltă 103. A confunda aceste două modele de civilizație fiindcă America absoarbe Franța este la fel de aberant ca a amalgama cele două modele de imagini fiindcă televiziunea înghite cinematografia. E adevărat că tot mai multe opere de cinema sunt destinate televiziunii și publicului ei efect de pâlnie destul de fascinant. E evident că există un cinema standardizat și filme TV de mare calitate (Jean Renoir și Rosselini au lucrat pentru
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
cel puțin imprudent, deoarece imitația și eleganța fac un continuu schimb de locuri pe termen scurt. Oricine știe că, în artele frumoase ca și în Ceruri, cei din urmă vor fi cei dintâi. Sarcasmele care au însoțit primele decenii ale cinematografiei reapar aproape identic la detractorii televiziunii. "Pantomimă pentru copii de trei ani" (Paul Souday). "Divertisment de iloți" (Georges Duhamel). "Cel mai rău ideal popular... sfârșitul unei civilizații" (Anatole France). Ca și în alte părți, în estetică aportul major vine prin
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Cecil B. de Mille. Tratarea afișului ca gen nobil, a grafismului ca simptom, a unui clip ca ecorșeu al Zeitgeist-ului, fără a uita de acele graffitti de la metrou, aceasta este opțiunea noastră. Vom afirma așadar, ca axiomă, că televiziunea și cinematografia au o valoare și o demnitate sociale egale: ele se adresează mulțimilor și vor, trebuie să placă. Odată lămurit acest lucru, ne vom îndrepta spre Serge Daney, acest Cristofor Columb al Noii Lumi vizuale, pentru a străbate alături de el noul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
zilei. Rațiunea de a fi a unei emisiuni este receptarea ei, valoarea unui mesaj măsurându-se după nivelul lui de audiență: "cinci din cinci" înseamnă un certificat de victorie. Mediametrie, precizie fără drept de apel și fără posteritate. Însă istoria cinematografiei poate servi din nou aceleași feluri, reîncălzindu-le pe cele mai bune (legea capodoperei, constrânsă să-și inventeze un public pe măsură). Micul ecran este oglinda satului: fiecare țară dezvoltată are televiziunea pe care o merită. De aceea emisiunile de producție
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
reîncălzindu-le pe cele mai bune (legea capodoperei, constrânsă să-și inventeze un public pe măsură). Micul ecran este oglinda satului: fiecare țară dezvoltată are televiziunea pe care o merită. De aceea emisiunile de producție proprie se exportă atât de greu. Cinematografia bună călătorește; televiziunea bună, asemeni vinului bun, e sedentară: nimănui nu-i place să se privească în oglinda vecinului, care mai degrabă stingherește. Televiziunea consumă știri sau imagini din străinătate, dar în familie sau în trib. Ea este de esență
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
vedetizează vedetele, adaugă aura ei aurului. Umbră luminoasă a ambientului, vizualul este de partea învingătorilor și urmează linia celei mai mici împotriviri. Televiziunea este feed-back-ul pozitiv al societăților liberale ("pozitivă" este retroacțiunea rea, cea care face să pornească un mecanism). Cinematografia are o vocație minoritară, în stil republican: spre deosebire de televiziune, care este instrumentul vanitoșilor și șansa conformistului, legenda ei este făcută de orgolioși și extravaganți, capodoperele ei vin dinspre margini, iar insuccesul imediat sporește gloria (Citizen Kane a fost un eșec
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
este făcută de orgolioși și extravaganți, capodoperele ei vin dinspre margini, iar insuccesul imediat sporește gloria (Citizen Kane a fost un eșec la lansare). Prin Charlot, cinemaul a consacrat simbolic omul de jos. Televiziunea, prin Dallas, oamenii de sus. Bineînțeles, cinematografia este "o artă economică" (Toscan du Plantier). Și chiar în mai mare măsură decât televiziunea, de vreme ce spectatorul plătește ca să vadă de fiecare dată. Ea nu a scăpat niciodată, precum pictura, de controlul puterilor stabilite. Ca și televiziunea, care nu s-
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
se laude, ici și acolo, că au "eliberat" televiziunea fac o glumă proastă). Dar, fără sprijin public și supus numai legilor pieței (cel puțin în Europa), filmul ar fi deja mort, țintă pentru arhiviști sau ostie culturală. E nevoie în cinematografie de cheltuieli tot mai mari pentru a-i atrage în săli pe cei obișnuiți cu imaginile la domiciliu. Dar un film cu buget mic nu e condamnat dinainte, în timp ce o emisiune "dificilă" este (programată la ora 0:15, ceea ce înseamnă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
ficțiunii și a documentarului istoric (în care excelează și pe care totuși programatorii nu le mai vor în prime time), televiziunea, sau consensul devenit medium, este organul central al lui "noi", cu un prag de toleranță pentru originalitate foarte limitat. Cinematografia este un arhipelag de "eu"-uri, unde fiecare cineast este responsabil doar de ceea ce înfățișează, fără un alibi colectiv. Impunându-ne arbitrar egoul său, actul cinematografic are ceva oarecum autoritar. O proiecție te fixează în tăcere într-un fotoliu, cu
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
reflectoarele ca un pictor asupra subiectului. "Arta plinei lumini obligatorii" (Daney), imaginea televizuală ignoră clar-obscurul. Nu e nevoie aici de Henri Alekan sau Claude Renoir. Se pot alătura siluete fără carne într-un spațiu fără profunzime și suculență. Fără vertij. Cinematografia, "artă a expresiilor corporale" ca și dansul (iar coreografia nu e de găsit doar la Minelli sau Stanley Donen, ci mai întâi în mersul lui Gary Cooper și în legănarea lui John Wayne), provoacă un fel de juisare senzorială prin
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
câmpului. Grila de programe înlătură haosul. Este deja o toaletare a dezordinii ambiante. Telejurnalul este și mai securizant pentru enoriași. Liturghie la oră fixă, pastor-vedetă cu chip familiar, ordine imuabilă a rubricilor (politic, economic, social, extern, cultură la sfârșit). Avantajul cinematografiei este timpul pe care-l pierde. Șansa ei sunt lungimile. Lungimile și pauzele. Acești prețioși timpi morți fără de care elipsele sau racursiurile și-ar pierde orice efect, orice sens. Imaginea de cinema păstrează timpul grafosferei, care este cumulativ. Un film
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
atât mai bine. Această enigmă dă regulii întreruperii, exclamației sau borborigmelor o aură deopotrivă patetică și fatalistă care transformă gâtuirea vorbitorilor într-un fel de sacrificiu ritual adus unei divinități a tenebrelor cu opriri implacabile: Ora. Există o istorie a cinematografiei, cinematografia este istorie. Ca romanul. Nu există o istorie a televiziunii, fiindcă ea este clipă. Ca jurnalul. Un film care nu are succes nu moare ipso facto: el intră într-un catalog sau în cinematecă. O emisiune care "a mers
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
mai bine. Această enigmă dă regulii întreruperii, exclamației sau borborigmelor o aură deopotrivă patetică și fatalistă care transformă gâtuirea vorbitorilor într-un fel de sacrificiu ritual adus unei divinități a tenebrelor cu opriri implacabile: Ora. Există o istorie a cinematografiei, cinematografia este istorie. Ca romanul. Nu există o istorie a televiziunii, fiindcă ea este clipă. Ca jurnalul. Un film care nu are succes nu moare ipso facto: el intră într-un catalog sau în cinematecă. O emisiune care "a mers bine
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
furtuni mult-dorite..."), frecventativul ("Mi se întâmpla adesea să..."), viitorul anterior sau perfectul compus nu au echivalent vizual direct (cel puțin fără ajutorul unei voci din off). Aceste patru deficite sunt fapte obiective, nu judecăți de valoare. Și întreaga artă a cinematografiei constă în a le "turna". Fuziunea lor cristalizează o subiectivitate colectivă. Valorile timpului sunt "golurile" imaginii răsturnate în "plinuri"; ideologia lui, o iconologie sui generis. Ceea ce se numește "noua gândire" nu este, fără îndoială, decât eternul negândit al imaginii actualizate
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
și alegerile, mai ales în perioadele de criză: nu există voință europeană fiindcă nu există un vizual european. Treptat, imaginea electronică globalizează ochiul american concepție destul de particulară despre universalitate. "Apropiere a punctelor de vedere" sau suprapunere a imaginilor? Au existat cinematografii naționale, mai ales europene. Dar televiziunea s-a născut americană și fagocitează, indiferent de adevăratele lor ponderi identitare și vernaculare, ansamblul televiziunilor europene. În contrast cu filmele noastre, toate emisiunile sunt preluări ale unor modele de dincolo de Atlantic, cu retardul provincial de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
rolul criticii ideologiei este cel de a "demasca" dimensiunea eronată și de a o potența pe cea utopică. Întrucât, în societatea contemporană, ideologia își manifestă influența în viața cotidiană, prin diversele forme simbolice care îi vehiculează valorile așa cum sunt literatura, cinematografia, arhitectura, televiziunea și celelalte forme ale culturii mediate critica ideologiei trebuie să fie o critică a vieții cotidiene, care să evidențieze acea dimensiune a sa care ne indică ce ar trebui făcut pentru a reuși transformarea în bine a acestei
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
Curie, descoperă radioactivitatea thoriului și identifică polonium în 1910. În 1903 Marie și Pierre Curie primesc Premiul Nobel pentru fizică împreună cu Bécquérel. în 1905, Albert Einstein descrie fotonii ca unități corpusculare fundamentale ale luminii. între timp (1903) inventatorul filmului și cinematografiei, Auguste Lumière, realizează fotografia în culori — Autochroma. în 1909, Hans Geiger — fizician german — creează detectorul de particule radioactive. Sunt evenimente științifice cu implicații medicale majore. Anul 1900 este un an memorabil. Serologul austriac Karl Landsteiner identifică grupele sanguine cu rol
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
mimos" denumește într-adevăr texte dramatice care nu ne-au parvenit, "mimele lui Sofron și Xenarc", scenete cu subiecte scoase din viața cotidiană. Pe urmă, conceptul a fost aplicat în scurt timp atât artelor spațiului, ca dansul, pictura, sculptura (astăzi cinematografia), cât și artelor timpului, precum literatura narativă și uneori muzica. 1.2. Locul teatrului în tipologia genurilor literare În sânul literaturii, teatrul este genul literar mimetic prin excelență pentru că el pune în scenă ficțiunea ca și cum ar fi realitate. Jean-Pierre Vernant
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
adresată lui Kugelmann afirma că "presa cotidiană și telegraful, care-și răspândesc invențiile într-o clipită în întreg universul, fabrică într-o zi mai multe mituri decât odinioară un secol" iar turma burghezilor le acceptă și le răspândește).288 Radioul, cinematografia, iar ulterior televiziunea și mai ales Internetul, ca aspecte ale tehnologiei, modifică mediul și viața de la o generație la alta, iar în acest ritm incontrolabil omul își pierde siguranța, și "are conștiința faptului că îi este imposibil să se salveze
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
critic corosiv, prezentând parodii după banda desenată clasică, începând cu Superman, devenit Superduper Man, dar și după cea de dragoste, afișând familii nefericite, ruinate ori criminale).631 Autorii mizau pe surpriza de final (rețetă exploatată ulterior cu real succes în cinematografie de către Alfred Hitchcock și în televiziune de seria Twilight Zone) și se adresau publicului matur, care încă nu deținea aparate TV. Aceste benzi desenate au avut un succes enorm, Harvey Kurtzman în Mad depășind clișeul super-eroului care elimină de unul
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
să se întâmple un deceniu mai târziu cu muzica punk.665 Tinerii au oferit cea mai mare piață în vremea respectivă, și au putut chiar să determine schimbări sociale, expresia artistică îmbinându-se cu activismul și protestul social, atât în cinematografie (The Graduate, Bonnie and Clyde, Easy Rider) cât mai ales în muzica rock (The Doors, Janis Joplin, Bobby Darrin, Elvis Presley, Paul Revere). Companiile industriei comics au semnat "pacte" cu alte domenii ale culturii de masă (Frank Zappa beneficiază de
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
de personaje: ilegalistul fără tradiție revoluționară, muncitorul tânăr care vine în contact cu șantierul și intelectualul burghez care aderă la socialism.895 Este interesant de reținut însă că eroii romanelor pentru copii nu își trag modelele din cărți, nici din cinematografie, nici din personalitățile istorice, iar acțiunile lor îi conduc invariabil în afara școlii; toți sunt "fii ai faptei", iar Istoria, deși cea mai importantă dintre discipline, "se face și nu se învață", ea fiind un "efect al acțiunii în prezent".896
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
celelalte fiind uitate. 574 Ibid., p. xvi. 575 Ibid., p. xvi 576 Ibid., p. 2. 577 Despre Tarzan, arhicunoscutul erou al aventurilor din junglă, creație majoră a literaturii de divertisment, cu o carieră strălucită și în banda desenată și în cinematografie, Carla Guerron-Montero afirmă că este emanația clasei de mijloc superioare, care încearcă să evadeze din "criza modernității", din lumea modernă, urbană, industrializată, el fiind cel care deși o transcende, ilustrează totodată "specificul sensurilor istorice ale aventurii". Tarzan Was an Eco-Tourist
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]