2,460 matches
-
vorbe și a-i încuraja pe cetățeni să lupte, Augustus închisese templul și reînființase un rit magic extrem de vechi, lung și complicat; îl celebraseră nu mai puțin de douăzeci de preoți, așa-numiții fetiales, heralzii spirituali ai războiului. Cu un cinism evident, Augustus garantase că astfel avea să înlăture vrăjile egiptene, iar capul preoților fetiales declarase: „Vrăjile Cleopatrei se împrăștie precum ceața“. Spre norocul lui Augustus și al preoților, evenimentele le-au dat dreptate. După câțiva ani, pentru mai multă siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
până și cărțile de istorie, pentru că istoricii nu au luat în seamă biografia sa nedemnă: era rușinos ca un împărat să ajungă la putere cu ajutorul unui fost sclav. Însă Puterea, care se servise întotdeauna de niște executori abili, hotărî cu cinism că a-i lăsa în viață pe regicizi însemna a da un prost exemplu pentru viitor. Și fiindcă, în ciuda nenumăratelor masacre din istoria romană, nu se mai pomenise ca, în sacrele palatia ale lui Augustus și cu complicitatea nobilului Senat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
altă perspectivă, constat că există două planuri convergente: unul al realului, ca anticipare a unor achiziții posterioare ale romanescului, și celălalt al Înscrierii gratuite Într-o convenție a genului cavaleresc, urmat și acceptat numai spre a fi negat. Cervantes are cinismul de a dejuca mecanismul textual chiar În actul constituirii romanescului și acest lucru, făcut evident În permanență, sfârșește prin a pune la grea Încercare Încrederea cititorului adolescent În imanența literaturii. Don Quijotte coboară prea des În real, părăsind transcendența textului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
latentă, au trezit-o spre o activare a energiilor nedivulgate, au maturizat-o brusc. Mă miram Însă că era posibil ca ea să trăiască În reacțiile și comportamentul amoros pe care i-l inventasem eu mai În joacă, mai din cinism. Era aproape un transplant artificial de sentimente; ea devenise așa pentru că eu Îi croisem În scris noua identitate: deci scrisul poate modifica un individ. Am Încercat și cu Anca Bădescu; aici, lucrurile au avut alt final, aceasta s-a Îndrăgostit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
care am pornit această aventură: nici o femeie nu este credincioasă, căci toate, mai devreme sau mai târziu, cad pradă instinctului sau cochetăriei; de aceea, nu merită să consumi prea multă energie pentru acest sentiment. Nu există decât o soluție radicală: cinismul. Numai astfel te vor iubi toate, se vor da În vânt după tine cu limba scoasă, vor vrea să te atingă, să te aibă, să te posede; cu cât ești mai inaccesibil, cu atât vor alerga mai lacome după tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
iubești, stând așa lângă tine ca lângă un bărbat-frate, ca lângă un camarad, ca lângă o statuie, mâncându-ți sufletul cu chinuitoarea și nesfârșit de calda ei prezență, zdruncinându-ți retina cu chipul ei sincer, candid, dar și cinic, un cinism necalculat, un fel de exercițiu de zburdălnicie școlărească. Toate astea te Împing departe În timp, În nopțile În care nevinovat o conduceai acasă, acolo sus, În Piața Puișor, la mătușile care Îi erau gazde, În zilele primilor ani de facultate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
arunce CDul În fundul unui sertar și să uite de el, dar curiozitatea Împreună cu faptul că nu era nimic de văzut la televizor - o Învinseseră. Se surprinse băgându-l În combină. Îl ascultă câteva minute Înainte de a-l opri, mustind de cinism și nevenindu-i să creadă că Ronnie, chiar și cu tendițele ei spre misticism, se lăsase păcălită de o asemenea aberație. O oră mai târziu, stătea În pat, recitând afirmațiile de care tocmai făcuse mișto. Justifică gestul ăsta În același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
acolo lucruri care frizează pornografia, ba chiar merg uneori și mai departe... — Pornografie? Nici gând! Ce vezi acolo sunt crudități, nicidecum însă pornografie. Uneori câte un nud..., dar niciodată o despuiere... Ce este e realism... — Realism, da, și în plus... — Cinism, nu-i așa? — Cinism, da! Dar cinismul nu-i pornografie. Cruditățile astea sunt un mod de a stimula imaginația și-a o îndruma astfel către o investigație mai pătrunzătoare a realității lucrurilor; cruditățile astea sunt crudități... pedagogice. Chiar așa, pedagogice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
pornografia, ba chiar merg uneori și mai departe... — Pornografie? Nici gând! Ce vezi acolo sunt crudități, nicidecum însă pornografie. Uneori câte un nud..., dar niciodată o despuiere... Ce este e realism... — Realism, da, și în plus... — Cinism, nu-i așa? — Cinism, da! Dar cinismul nu-i pornografie. Cruditățile astea sunt un mod de a stimula imaginația și-a o îndruma astfel către o investigație mai pătrunzătoare a realității lucrurilor; cruditățile astea sunt crudități... pedagogice. Chiar așa, pedagogice! Și-un pic grotești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
merg uneori și mai departe... — Pornografie? Nici gând! Ce vezi acolo sunt crudități, nicidecum însă pornografie. Uneori câte un nud..., dar niciodată o despuiere... Ce este e realism... — Realism, da, și în plus... — Cinism, nu-i așa? — Cinism, da! Dar cinismul nu-i pornografie. Cruditățile astea sunt un mod de a stimula imaginația și-a o îndruma astfel către o investigație mai pătrunzătoare a realității lucrurilor; cruditățile astea sunt crudități... pedagogice. Chiar așa, pedagogice! Și-un pic grotești... — E-adevărat, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
să se bucure oarecum de sănătate doar când doarme, dar nu totdeauna, pentru că uneori vorbește și când doarme! Și de asta ne-am molipsit! Ne-am molipsit de atâtea lucruri! Și ne mai și insultă! Insolența sau nerușinarea le numește cinism, altfel spus câinism sau câinie, tocmai el, animalul ipocrit prin excelență. Limba l-a făcut ipocrit. Drept care ipocrizia ar trebui să se numească antropism de vreme ce insolența se numește cinism. Și a vrut să ne facă ipocriți, cu alte cuvinte comedianți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
lucruri! Și ne mai și insultă! Insolența sau nerușinarea le numește cinism, altfel spus câinism sau câinie, tocmai el, animalul ipocrit prin excelență. Limba l-a făcut ipocrit. Drept care ipocrizia ar trebui să se numească antropism de vreme ce insolența se numește cinism. Și a vrut să ne facă ipocriți, cu alte cuvinte comedianți, farsori, pe noi, câinii. Tocmai pe noi, câinii, care n-am fost supuși și domesticiți de către om, ca taurul sau calul, cu forța, ci ne-am alăturat lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și de aici mii de atrocități omenești, pe care ei țin morțiș a le numi câinești sau cinice. Când de fapt ei, oamenii, ne-au pervertit pe noi, câinii, ei ne-au făcut câinoși, cinici, ceea ce e ipocrizia noastră. Fiindcă cinismul este la câine ipocrizie, după cum la om ipocrizia e cinism. Ne-am contaminat unii pe alții. Omul s-a îmbrăcat la început în același veșmânt, și ei, și ele; dar cum se confundau, au fost nevoiți să inventeze diferențe în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
țin morțiș a le numi câinești sau cinice. Când de fapt ei, oamenii, ne-au pervertit pe noi, câinii, ei ne-au făcut câinoși, cinici, ceea ce e ipocrizia noastră. Fiindcă cinismul este la câine ipocrizie, după cum la om ipocrizia e cinism. Ne-am contaminat unii pe alții. Omul s-a îmbrăcat la început în același veșmânt, și ei, și ele; dar cum se confundau, au fost nevoiți să inventeze diferențe în veșminte și să semnaleze sexul prin îmbrăcăminte. Pantalonii nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
-nțelegi?» - îmi zicea -. Și-l înțelegeam, sigur că da, îl înțelegeam, în vreme ce el îmi vorbea vorbindu-și, și vorbea, vorbea, vorbea. Când îmi vorbea astfel, vorbindu-și sieși, îi vorbea câinelui care era în el. Eu i-am ținut treaz cinismul. Ce viață de câine a dus, chiar de câine! Și ce câinoșenie teribilă, mai bine zis ce omenie teribilă i-au făcut ăia doi! Ce bărbătlâc i-a făcut Mauricio, ce muierlâc i-a făcut Eugenia! Bietul meu stăpân! Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
mă gândesc la cealaltă. Mai e una care profesează clandestin, din care cauză o urăsc. O disprețuiesc fiindcă știe să tacă. Numai la morți am observat o tăcere atât de cumplită. O cred capabilă să tacă toată viața, ascunzând cu cinism fapta odioasă. O singură dată și-a dat poalele peste cap, întrebuințând volubil, vocabularul de bordel. Nici un agent de moravuri nu a găsit-o, însă, până astăzi, nicăieri, ca să mi-o aducă acasă cu capul tuns chilug și cu cărțulia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pentru copii și al veșmintelor pentru soție; al tuturor acelor lucruri care te Împing pe calea cea mai scurtă și mai ușoară“. Făcând această mărturisire și avertizându-și astfel un tânăr protejat plin de adorație, romancierul Îl trădează apoi cu cinism, printr-o Întorsătură narativă de care Henry era foarte mândru. Aceste povestiri erau de prima mână, nu avea nici o Îndoială, dar volumele de povestiri „nu se vindeau“ și nu făceau impresie. Romanul, pentru care cele trei nesfârșite volume ale lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
din snobism. Soarta Îi punea la Îndemână mijloacele pentru a dezonora familia sau, amenințându-i cu demascarea, de a-i obliga să Îi Îngăduie lui Claire să se mărite cu el, dar, Într-un gest de repulsie față de corupția și cinismul europenilor, Newman renunța atât la dragoste, cât și la răzbunare și se Întorcea În țara natală, În timp ce contesa se retrăgea la mănăstire. Henry nu avea nevoie de Compton să Îi spună că o astfel de concluzie ternă nu corespundea notei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
constituiau, În realitate, tema romanului la care tocmai lucra, Vârsta ingrată, și se amuza punându-se parțial În pielea personajului dlui Longdon, burlacul mai vârstnic, care locuia la țară și ale cărui valori de modă veche ofereau măsura decadenței și cinismului contextului metropolitan În care se găsea deodată, trezindu-i interesul și compasiunea față de dificultățile prin care treceau două fete care făceau tranziția dificilă de la sala de clasă la căsătorie În acest mediu. Era o idee pe care Începuse să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
scurte, el le-a publicat ca Arthur Knoff, deghizat sub numele fratelui preferat al mamei, într-o serie de broșuri scoase de Literarisches Colloquium Berlin; o plăcere pe care mi-am oferit-o, în parte, pentru a proteja povestirile de cinismul unei critici umorale, în parte pentru că vieții scurte a lui Arthur Knoff îi putea fi oferită astfel puțină posteritate. Debutul lui publicistic - dacă se face abstracție de poeziile acelea timpurii, care se decoloraseră din cauza apropierii de versurile lui Eichendorff - s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
deprindere cu eleganță. Era hăbăuc și iritat. Fără să țină seama de faptul că moțăiam și căscam, mi-a Înșirat toate biografiei lui nesemnificative și, poate, apocrife. A pretins că fusese grăjdarul și apoi amantul prințesei Klavdia Fiodorovna; cu un cinism care mi-a evocat cele mai Îndrăznețe pagini din Gil Blas de Santillana, a afirmat că, Înșelând Încrederea prințesei și a duhovnicului ei, părintele Abramowicz, Îi sustrăsese acesteia un vechi diamant uriaș, un non-pareil care din pricina unei singure tăieturi defectuoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
m-a făcut să mă simt de parcă eram singură în toată camera. Adam era așa de încântat și entuziasmat de absolut orice. Era ca un cățeluș. Ei, ca un cățeluș enorm. Se părea că nu avea nici măcar o fărâmă de cinism în el. Deci asta înseamnă să fii tânăr, m-am gândit. —Claire, povestește-mi despre serviciul tău, a zis Adam. Helen mi-a spus că ai o slujbă foarte importantă, că lucrezi pentru o fundație de caritate. Eu m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
aruncând-o pe Kate în direcția pătuțului ei și fugind din cameră fără să mai privească în urmă. Eu m-am așezat pe pat. Mă simțeam cam ciudat. Mă simțeam oare vinovată fiindcă reacționasem exagerat? Oare mă simțeam tristă din cauza cinismului cu care trăsesem o concluzie greșită? Mă simțeam oare... Doamne ferește... dezamăgită? Am decis că nu. Sigur nu eram dezamăgită. Dar cu siguranță mă simțeam puțin vinovată. Ai stat departe de bărbați prea mult timp, mi-am spus cu severitate. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
un fior. Mă simțisem așa de bine cu el. Era așa de drăguț. Așa de proaspăt, de nerăbdător, de interesant și de interesat. M-am gândit că-l plăceam așa de tare tocmai fiindcă Adam era atât de lipsit de cinism. Îmi aducea aminte cum era să gândești pozitiv. Faptul că era așa de superb făcea ca admirația lui fățișă să-mi fie și mai plăcută. În afară de chestiile absolut îngrozitoare, nu e nimic mai rău pe lume decât admirația fățișă. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Ea mă-mpiedică să fiu uman. Ideea cu pornirile mele de-a căuta leacul universal o avea și Mircea Martin, care scria undeva: „Impresia de răutate pe care riscă uneori să o lase o astfel de proză e numai aparentă, cinismul reprezintă pentru autor un mod de-a instrui și chiar paradoxal de-a iubi”. Declar aici după șaisprezece ani că răutatea nu este aparentă, e adîncă și cursivă, iar cinismul reprezintă pentru autor exact ceea ce reprezintă pentru orice om responsabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]