13,496 matches
-
al lui, cînd l-a Întrerupt Alvin. — Mda, și ce te faci dacă visul tău o să fie de fapt un coșmar ? Păi, măcar așa o să știi precis că scapi și de coșmar, a zis Shine și a rîs scurt și ciudat. — Termină cu prostiile, a zis Alvin. Nu voiam să mai aud alte glume triste despre moarte, așa că am urcat iar cu Liftul și am mai mîncat o felie de pîine Sunshine, după care m-am cocoțat În fotoliul impozant și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
să compar o imagine mentală cu o alta, la fel de suspectă, și În final, toate s-au aglutinat. Mintea mea era un labirint, Încîntător sau Îngrozitor, În funcție de starea mea de spirit. Simțeam cum mi se cască pămîntul sub picioare, iar chestia ciudată era că nici măcar nu-mi păsa. Lucrurile se derulau cu viteza fulgerului. Corabia se scufunda și, la o săptămînă după ce Shine a Început să arunce cărțile peste bord, a luat foc Old Howard. Era un teatru care fusese, foarte mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
să găsesc o altă librărie În altă parte, poate dincolo de fluviu, În Cambridge, sau poate mă duc În parc și mă Împrietenesc cu vreunul dintre vechii amici ai lui Jerry. Și totuși, ceva inexplicabil, o letargie sau poate o apatie ciudată, m-a Împiedicat să o iau la pas și să amîn, zi după zi. Încă mai găseam suficientă hrană ca să rezist, deși niciodată Îndestulătoare. Demolările ajunseseră acum pe strada Brattle, și era limpede că În maximum cîteva zile or să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
aducînd cu ele imagini. M-am Întrebat ce titlu am să-i dau. Însă povestea, nu știu de ce, se tot amesteca În mod ciudat cu apa. Mai Întîi, au Început să apară pahare de apă În tot soiul de locuri ciudate, apoi găleți Întregi de apă, și pînă la urmă au fost rîuri și torenți, bietele cămile au fost luate pe sus de șuvoaie și picioarele subțiri și ciolănoase li se zbăteau cumplit În timp ce cocoașele le trăgeau la fund. Îmi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
fire, dar aș vrea să-mi mai Încerc o dată norocul, i se adresă el femeii de la tarabă, Întinzîndu-i șase pence. Poftim, cu plăcere. — Ei bine, cozonacul cîntărește patru funți și opt uncii jumătate. Aceste cuvinte fură urmate de o tăcere ciudată, ca și cum ar fi fost așteptate toată ziua, dar nu tocmai din gura lui. Deodată, o femeie voinică, din marginea grupului de privitori, spuse, rîzÎnd cu poftă: — Aiurea! Se vede cît de colo că-i burlac! — De fapt, domnul a cîștigat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
bine, ai grijă, domnule, un cozonac ca ăsta cade greu ca plumbul. — Ba din contră, e făcut cu ouă adevărate. Grăsana rîse batjocoritor și porni spre taraba unde se vindeau articole de Îmbrăcăminte. Arthur Rowe simți din nou o tăcere ciudată, În clipa cînd i se Înmînă cozonacul. Se strînseseră toți În jurul lui și-l priveau: trei doamne de vîrstă mijlocie și pastorul, care părăsise eșichierul; apoi, ridicînd privirea, băgă de seamă că perdeaua de la cortul ghicitoarei era ridicată și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
duce căzuse). — ...să nu fie mare lucru. Așteptară să mai cadă cîteva bombe, de parcă traiectoria i-ar fi urmărit pe ei, dar păreau să se fi oprit. Nu, mulțumesc... adică da, aș mai vrea o felie. Individul avea un fel ciudat de a fărîmița bucata de cozonac, pesemne din pricina nervozității. „Trebuie să fie groaznic să fii infirm În timp de război“, Își spuse Rowe, simțindu-se răscolit pînă-n adîncul ființei de primejdioasa lui milă. — Spuneai că ați luat informații despre mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
-i lungi și puternice se pregăteau parcă de luptă. În clipa aceea, explodă bomba. De data asta nu auziseră avionul. Prăpădul coborîse fără zgomot pe o scară de mătase și ei nu auziseră nimic: deodată, zidurile Începură să se năruie. Ciudate efecte are suflul unei bombe; uneori aduce ca un vis urît, sau cu răzbunarea cuiva Împotriva semenilor săi: poate să te azvîrle gol pușcă În stradă, sau să te expună privirilor indiscrete ale vecinilor, În timp ce dormi În pat sau șezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
În stradă, sau să te expună privirilor indiscrete ale vecinilor, În timp ce dormi În pat sau șezi pe closet. Arthur Rowe se simțea ca un somnambul și capul Îi era plin de zgomote: zăcea Într-un loc necunoscut, Într-o poziție ciudată. Izbuti să se scoale și văzu În jur o cantitate uriașă de cratițe risipite pe podea. Recunoscu, foarte greu, un frigider Într-un obiect care semăna cu un motor vechi de automobil. Ridicîndu-și privirea, zări Ursa-mare printre picioarele unui fotoliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
vorbim de Ticăloșia lor; dar și Într-un caz și În celălalt, materialul uman e la fel de mediocru și de lamentabil. — ... Se vorbește despre o nouă ordine, perora domnul Rennit. Dar lumea va rămîne, sper, Întotdeauna aceeași! — Se petrec totuși lucruri ciudate În lumea asta, Își dădu cu părerea Rowe. De aceea am și venit la dumneata. — A, da, firește. Să ne umplem ceștile și să trecem la treabă. Îmi pare rău că n-am sifon... Și acum, povestește-mi te rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
că legase o prietenie. PÎnă acum, identitatea lui sfîrșise totdeauna prin a fi - mai devreme sau mai tîrziu - descoperită, ca un lucru de rușine, bunăoară ca lașitatea. Chiar și În Închisoare se Întîmplase la fel. Destinul Îți joacă uneori feste ciudate și poate lua Întorsături neașteptate: nu știi niciodată Încotro te pot duce discuțiile cu oamenii și cît de exactă e memoria unora dintre ei În ceea ce privește numele altora. Acum, trecea printr-un peisaj familiar pe străzile acestei stranii Londre În ruine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de 50. Iar el se simțea mult mai bătrîn. — Am avut impresia că oamenii care voiau să pună mîna pe cozonac ar fi fost În stare de... orice violență. Le povesti despre vizita infirmului, despre insistența lui și gustul acela ciudat al ceaiului. Ochii de un albastru spălăcit al tînărului străluceau, plini de ațîțare. E o poveste pasionantă spuse el. Dar cine să fie la mijloc? Aveți vreo bănuială? Și ce rol joacă doamna Bellairs În toată povestea asta? Rowe regreta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
să se reverse În Încăpere. Aceleași valuri se spărgeau În aceeași peșteră, cu o monotonie exasperantă. Pe fondul acestei muzici, urechea lui desluși răsuflările celor din jur, trădînd teama unora și emoția Încordată a altora. Domnișoara Pantil avea un fel ciudat de a respira, cu un șuier uscat, pe cînd răsuflarea domnului Cost era egală și grea, dar nu atît de grea precum aceea a unui alt invitat, pe care Rowe nu-l putea identifica pe Întuneric. Stătea cu urechea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
recunoscuse pe el. Un punct luminos se mișcă pe tavan, lunecînd pe perete. — Încetați! Încetați! strigă Rowe. — Arthur, auzi el din nou glasul, șoptind. Fără să se mai gîndească la nimic și fără să mai perceapă mișcările tainice și zgomotele ciudate din jurul lui, Rowe imploră: — Încetați! Încetați vă rog! În aceeași clipă simți că domnul Cost se ridică de pe scaun, trăgîndu-i mîna, dar dîndu-i imediat drumul, cu un gest brutal, ca și cum ar fi vrut să scape de ceva neplăcut. Domnișoara Pantil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
preocupa un singur gînd: să-și găsească un adăpost. CÎnd ajunse pe malul sudic al Tamisei, Își aminti de sfatul lui Hilfe și intră În metrou. Se lungi pe una din cușetele puse la dispoziția publicului și avu un vis ciudat. Se făcea că umblă pe un drum lung, nu departe de Trupington, printr-un colb alb și Încins. Se visă apoi pe pajiștea din spatele zidului de cărămidă roșie al casei părintești, bînd ceai lîngă maică-sa, care, Întinsă Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
genunchii lipiți. „Pentru maică-mea, Își spuse Rowe, ar fi și ăsta un vis urît: nici n-ar putea să-și creadă ochilor.“ Maică-sa murise Înainte de Primul Război Mondial, pe vremea cînd avioanele abia Începuseră să zboare, ca niște ciudate păsări de lemn, deasupra Canalului MÎnecii. O asemenea priveliște ar fi fost pentru ea la fel de greu de conceput ca și gîndul că băiețelul ei - piciul acela cu fața palidă și serioasă, În pantalonași cafenii și jerseu albastru, care-l privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ăla nu venise cu nici un gînd rău, iar gustul suspect al ceaiului a fost doar o părere... Ba, mai degrabă, poate că lucrurile s-au petrecut cu totul altfel decît mi le-am imaginat. Suflul unei bombe poate avea efecte ciudate, și n-ar fi exclus să-mi fi zdruncinat creierul, copleșit și-așa de gînduri negre...“ Ca pentru a scăpa de vreun pisălog care s-ar fi ținut după el explicîndu-i lucruri ce nu-l interesau cîtuși de puțin, Rowe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ochii lui - 49, 48, 47 - redîndu-i gustul pierdut al aventurii. Scurtînd drumul, trecură prin fața unor camere numerotate de la 60 În sus, apoi, deodată, se pomeniră În dreptul celor numerotate de la 30 În jos. Printr-o ușă Întredeschisă răzbăteau pe coridor sunete ciudate - parc-ar fi fluierat și suspinat cineva, alternativ. Picoloul, Însă, Își urmă imperturbabil drumul. Nimic nu i se părea ciudat acestui copil al hotelului. Tot felul de oameni poposeau pentru o noapte, cu sau fără bagaje, la Regal Court; unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de tot, dar n-avusese destulă putere să fixeze aceste reminiscențe vagi, destul curaj ca să lege Într-un tablou aceste crîmpeie răzlețe. Își lua fără să crîcnească medicamentele și se cufunda Într-un somn adînc, Întrerupt În răstimpuri de coșmaruri ciudate, În care apărea mereu o femeie... Abia după multă vreme i se vorbise de război, ceea ce făcuse necesară o lungă și substanțială expunere istorică. Digby Își dăduse seama că lui i se părea ciudat tot ceea ce celorlalți li se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
mai cărunt. Și-apoi, cicatricea asta... Și totuși, pari mult mai tînăr... mai fericit... — Duc o viață foarte plăcută și ușoară. — S-au purtat bine cu dumneata? Îl Întrebă ea cu neliniște În glas. — Foarte bine. Digby Încerca o senzație ciudată, ca atunci cînd te afli În prezența unei necunoscute pe care ai invitat-o la masă, dar cu care nu știi ce să discuți. — Scuză-mă, te rog. E penibil, dar nici măcar numele nu ți-l știu. — Nu-ți amintești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ei. De aceea era bucuros că acum vedea cu totul altă femeie. O privi din nou cu atenție și spuse: Nu. Îmi pare rău, dar nu-mi amintesc de dumneata. — Să nu-ți pară rău, zise ea, cu o cruzime ciudată În glas. N-ar trebui să-ți mai pară rău niciodată! — Voiam să spun că mi-a slăbit memoria... — Numele meu e Anna... Anna Hilfe, adăugă ea, cercetîndu-l cu luare-aminte. — Pare un nume străin. — SÎnt austriacă. — Toate astea sînt atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ziar de trei parale... Scuză-mă, te rog! adăugă Digby. Nu prea mă simt În puteri. SÎnt ușor amețit. Trebuie să Încetez... lucrul... pe ziua de azi. Se poartă bine cu dumneata aici? Îl Întrebă ea, din nou, cu o ciudată neliniște În glas. — SÎnt un pacient de excepție. Un caz interesant. — Dar doctorul Forester? Îți place? — E un om care Îți impune respect. — CÎt de mult te-ai schimbat! spuse ea, și adăugă cîteva cuvinte pe care el nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Aștept cu nerăbdare această clipă, de cînd te-am văzut, adăugă el Încet. Zilele mi s-au părut foarte, foarte lungi, pentru că n-am cu ce să le umplu - decît cu gîndurile și Întrebările mele. Duc o viață atît de ciudată!... — Ciudată și Îngrozitoare. — Nu chiar Îngrozitoare, protestă el, dar Își aduse numaidecît aminte de Poole. Despre ce vorbeam noi Înainte de a-mi pierde eu memoria? Nu-i așa că stăteam ca acum - dumneata cu un ziar În mînă, iar eu... Eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cu nerăbdare această clipă, de cînd te-am văzut, adăugă el Încet. Zilele mi s-au părut foarte, foarte lungi, pentru că n-am cu ce să le umplu - decît cu gîndurile și Întrebările mele. Duc o viață atît de ciudată!... — Ciudată și Îngrozitoare. — Nu chiar Îngrozitoare, protestă el, dar Își aduse numaidecît aminte de Poole. Despre ce vorbeam noi Înainte de a-mi pierde eu memoria? Nu-i așa că stăteam ca acum - dumneata cu un ziar În mînă, iar eu... Eram buni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Îl scăpăm de această teamă, care altfel ar crește an de an... Și apoi, nu e neapărat nevoie să urăști ca să ucizi: poți ucide pe cineva pentru că-l iubești...“ Digby simți din nou o strîngere de inimă și o amețeală ciudată. Se Întinse pe pernă, și parcă-l auzi pe bătrînul patriarh cu barba lungă, șoptindu-i la ureche: „Refuz să recunosc vreun stat sau vreo națiune... Nu pot să iau parte... nu pot să iau parte...“ Cu ochii larg deschiși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]