KorAP: Find »[drukola/base=cizmă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...67 68 69 ...131 >

3,264 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668

clase și toți părinții erau Împrăștiați prin curte. Era jenant să fie văzută În compania ăsteia. Puteau crede că se frecventau. Camilla Îl smulse nerăbdătoare pe orb din Îmbrățișarea mamei. Îi auzi pe copii șușotind Între ei. Blonda palidă În cizme și blană din piele de câine mergea alături de el - și continuă să surâdă prietenoasă. Maja Înțelese că femeia Își căuta cuvintele și, pentru a-i descuraja o eventuală tentativă de conversație, se Încăpățână să fixeze indiferența aspră a trotuarului. O

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
Pentru că nu mai trăia cu soțul (cum de nu-i spusese Elio?), arătând astfel că se poate pune capăt unui mariaj. Pentru că avea pe chipul obosit semnele unei nopți Înflăcărate de dragoste. Pentru că era o femeie carnală și provocatoare. Cu cizmele acelea și cu blana din piele de câine. Sintetică, cumpărată poate din bazar. Sau mai rău: naturală. Și pentru sânii aceia voluptoși care ieșeau de sub bluza mulată, ei bine, da, și pentru fesele ei obraznice. Și pentru ochii aceia negri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
picioare și-și dădu seama că era mai Înaltă decât broscoiul acela, un pitic insignifiant de un metru șaizeci. Puse șervețelul ud pe birou și-i trecu pe dinainte ignorându-l, ca și cum ar fi fost o mobilă, legănându-se pe cizmele lungi, cu mersul ei vaporos și indiferent, care-i amețea pe bărbați. Deschise ușa și nu-și bătu capul s-o mai Închidă În urma ei. Traversă salonul, se așeză la postul ei, Își puse căștile și, pentru că pe ecran pâlpâiau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
În spatele scaunului. Și Îi va da foc pentru a o vedea intrând În flăcări și arzând În infernul care o așteaptă. Eșarfă portocalie fâlfâitoare, păr strâns erotic la ceafă, poșeta violetă cu curea peste piept, hăinuță de blană pe umeri, cizme și fustă până la genunchi, Emma ieșea pe poarta care despărțea Tiburtina de edificiul din fier și sticlă al agenției, Însoțită de un grup de femei care chicoteau și râdeau și păreau fericite. Și Emma râdea, deși nu arăta cu adevărat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624

i se păreau destul de încâlcite: întâlnire cu Moartea, dar nu pericolul de moarte... Ieșise zâmbind ostentativ. În camera mare, pe același divan pe care îl lăsase, o aștepta Mihnea, picior peste picior, bălăngănindu-și cu eleganță o talpă încălțată cu cizme scurte împodobite cu catarame argintate. - Ce ți-a zis? o întrebase, făcându-i semn să se așeze pe banchetul mic din fața lui. - Nu mi-a zis nimic. Tâmpenii. Apoi bărbatul începuse să-i povestească despre domnitor, căruia Xenopol îi vestise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
de capul lui ar fi rupt de multă vreme lanțurile, să vedem dacă o să-mi fie cu ceva de folos, iar cu tine, tot așa, o să văd. Apoi se apropiase de Zogru și îi pipăise fața cu vârful ascuțit al cizmelor: - E adevărat că arunci cu oameni pe deasupra pădurilor? Nici nu știa dacă să răspundă. - Ce, nu vorbești, ești mut? Cum te cheamă? - Sunt Pampu, argat pe moșia boierului Gongea. - Ei, acum ești al meu, spusese Mihnea, înfigându-și arătătorul în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
a dispărut Mihnea și nimeni nu-i va bănui pe ei. Apoi alergaseră tot restul nopții aceleia până când ajunseseră într-o râpă pe care o știau pustie și arseseră hainele lui Mihnea, oprindu-și doar galbenii și cataramele argintate de la cizme. 10. Zogru mersese mai departe, când repede, când mai ușor, mai mult ca să se gândească la sine și la toate prin câte trecuse decât pentru că ar fi avut vreo țintă. Iar Ghighina adormise. Merseseră ceasuri multe, până după miezul nopții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
multe, se culcase și cu femei, și cu bărbați și chiar jucase într-un film, în Olanda. - Un film porno, nu-i așa? - Avea și acțiune. Eu eram un șmecher, cu raglan de-ăla, lungu’, luat peste slipi și cu cizme. Intram într-un palat cu căndelăbri aprinse, unde stătea unu’, de era frate de-al meu, prietin bun cu mine, el stătea răsturnat pe-o canapea de-o culoare cam cu e ambalaju’ de la ciocolata aia cu vaca, de-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266

de duzină de crabi Își continuau urcușul pe haina ei! Unul Îi ajunse pe gît. Marie tresări violent, căci Își dădu seama, alungîndu-l, că zeci de crabi erau acum agățați de hainele ei, Încurcîndu-i-se În păr, căzîndu-i În decolteu, În cizmele de cauciuc, urcîndu-i-se pe coapse, pe fustă... Se zbătea ca Într-un coșmar, incapabilă să priceapă cum de era cu putință un asemenea lucru, Încercînd să se descotorosească de micile animale de pe spatele ei, care scîrțîiau ca nisipul sub tălpi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377

Cap d’Agde, dimpotrivă, asistăm la coexistența pașnică, În supermagazine ca și În baruri, a unor ținute extrem de variate, mergând de la nuditatea integrală la o Îmbrăcăminte de tip tradițional, trecând prin ținute cu vocație afișat erotică (minijupe din plasă, lenjerie, cizme Înalte). În plus, voyeurismul este admis tacit; pe plajă, e un spectacol obișnuit să vezi bărbați opriți În fața sexelor feminine oferite privirii; multe femei dau chiar acestei contemplări un caracter mai intim printr-o epilație ce Înlesnește examinarea clitorisului și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687

se află un bărbat. E înalt, lat în umeri și foarte bronzat, și are ochi albaștri intenși. Are părul ondulat blond-castaniu, cu vârfuri decolorate. E îmbrăcat în jeanși vechi și un tricou rupt și are cele mai pline de pământ cizme pe care le-am văzut vreodată. Privirea îi zăbovește curioasă asupra celor zece codri de pâine ce zac printre firimituri, după care se mută la paharul meu de vin. — Bună, zice într-un final. Ești noua bucătăreasă, specialista în cordon

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454

să mă Îmbrac În tot felul de costumașe și chestii dintr-astea ? Sinceră să fiu, nu m-ar deranja deloc să fac pe asistenta. Sau să fac pe Catwoman din Batman. Ar fi chiar cool. Mi-aș putea lua niște cizme de-alea lucioase... — Mă gîndeam că... poate... am putea... Se oprește, stînjenit. — Da ? Îi pun o mînă pe braț, ca să-i dau curaj. Poate am putea... Se oprește din nou. — Da ? Urmează un alt moment de tăcere. Aproape am rămas

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469

materiale extravagante ca, de pildă, pielea de struț. Într‑un sezon a purtat numai struț - o pălărie mare de struț, gen haiducesc, cu teci din care fuseseră smulse penele, asortată cu o poșetă din piele de struț agățată de umăr, cizme și mănuși din piele de struț. Datorită salariului de profesor titular, avea bani cu nemiluita. Frumusețea ei cu profil drept era unicul gen de frumusețe care conta. Îmi spunea: - Mica ta Rosamund moare să‑ți poarte de grijă. - Crede că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
șovăielnice, lungi, cu mișcări necoordonate, nervoase până la scăpătare, fac un dublu salt. Lui Ravelstein Îi plac nodurile de cravată masive - În fond el e un mare. Pe urmă se așază pe lânurile de aur de pe patul lui și Își trage cizmele Înalte Poulsen and Scone. Piciorul lui stâng e cu câteva numere mai mic decât dreptul, dar nu șchiopătează. Fumează, bineînțeles, el fumează tot timpul și Își ferește capul de fum, În timp ce Își leagă nodul. Cântăreții și orchestra revarsă valuri de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

orbesc... Ori de câte ori auzeam hârști! ochiul meu clipea. Începuse să mi se tocească pleoapa... Erau alte vremuri, domnule, aveau altă aromă... Și nici nu ploua ca acum, în zilele de execuție... Aveam un eșafod imens și o buturugă lucioasă ca o cizmă. Și acum? Ia uitați-vă pe fereastră! Uitați-vă afară! Ce vedeți? ARTUR: Ce? GARDIANUL: Băltește. Cerul băltește. Știți de cât timp băltește? De zece ani. Și s-a umplut și de fum. Ni s-au tocit acoperișurile, ni s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
toate obiectele din lemn. ARTUR: Trebuia să vă-mbrăcați mai bine. CĂLĂUL: Vai, domnule, era să murim... Degeraseră temeliile orașului. Am ars tot. Mai întâi am ars ramele de la tablouri, cel de-al patrulea picior de la scaune... crăcanele de tras cizme... cârligele de rufe... Înțelegeți? Cele inutile, mai întâi... Apoi am trecut la mese, la dulapuri... cozile de mătură... A fost un coșmar... La sfârșit am ars și buturuga. ARTUR (Înfrânt.): Nu mai pot! Eu nu mai pot! Eu plec... CĂLĂUL

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
culeg în fiecare zi. Ochiul boului, coada șoricelului... GARDIANUL (Scoate o floare mototolită.): Eu deja am cules una... CĂLĂUL (O preia.): Cu această floare... vom șterge toată duhoarea... Vom fi mai buni și mai frumoși... Vom purta cămăși albe și cizme mai negre... (Bea.) GARDIANUL (Bea.): Ne vom spăla pe mâini... CĂLĂUL: Gata cu murdăria! (Din sticlă nu mai curge nimic.) Gata? (I se face rău; râgâie, tușește, hârâie; e verde la față.) GARDIANUL: Ce ai, Grubi? Nu muri! Domnul te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Nu-i nimic... (ARTUR umple o cană din găleata cu apă și-i întinde.) Simt că nu mai rezist... (Bea tot.) Mulțumesc. ARTUR: Așezați-vă puțin. Trăgeți-vă sufletul. COLONELUL (Se aează.): Adevărul e... că mi-aș trage mai degrabă o cizmă... Mă supără groaznic. Vreți să mă ajutați puțin? ARTUR: Care? COLONELUL: Asta... (ARTUR încalecă și trage.) Uah! (Extaz în fața piciorului eliberat.) E grozav să nu porți cizme... Nimic nu e mai plăcut pentru picior... și pentru om, în general... (Scoate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
sufletul. COLONELUL (Se aează.): Adevărul e... că mi-aș trage mai degrabă o cizmă... Mă supără groaznic. Vreți să mă ajutați puțin? ARTUR: Care? COLONELUL: Asta... (ARTUR încalecă și trage.) Uah! (Extaz în fața piciorului eliberat.) E grozav să nu porți cizme... Nimic nu e mai plăcut pentru picior... și pentru om, în general... (Scoate un șobolan mort din cizmă.) Ia te uită! Pe unde o fi intrat? (Contemplă gaura din talpă.) Poate pe aici? ARTUR (Privind cu milă șobolanul.): E mort

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
să mă ajutați puțin? ARTUR: Care? COLONELUL: Asta... (ARTUR încalecă și trage.) Uah! (Extaz în fața piciorului eliberat.) E grozav să nu porți cizme... Nimic nu e mai plăcut pentru picior... și pentru om, în general... (Scoate un șobolan mort din cizmă.) Ia te uită! Pe unde o fi intrat? (Contemplă gaura din talpă.) Poate pe aici? ARTUR (Privind cu milă șobolanul.): E mort? E mort într-adevăr? COLONELUL: Cred că e mort de trei zile. De trei zile mă supără ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
te uită! Pe unde o fi intrat? (Contemplă gaura din talpă.) Poate pe aici? ARTUR (Privind cu milă șobolanul.): E mort? E mort într-adevăr? COLONELUL: Cred că e mort de trei zile. De trei zile mă supără ceva în cizmă. N-am avut o clipă de răgaz ca să mă descalț. ARTUR (Privind la șobolan.): Ce păcat! Putea să mai trăiască... COLONELUL: Credeți? ARTUR: Cu siguranță. COLONELUL (Înduioșat.): Așa e viața. Niciodată nu știm ce aduce ziua de mâine... ARTUR: Pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
El e Grubi? (ARTUR face semn cu degetul către CĂLĂU.) Îl fac fărâme! (Se repede la CĂLĂU.) CĂLĂUL: Eu tac... COLONELUL: Drepți! Culcat! Târâș-marș! (Către ARTUR, confesiv, plângăreț.) Și-au bătut joc de mine... M-au distrus... CĂLĂUL (Umilit, îmbrățișând cizma.): Noi?! COLONELUL (Lovind.): Gura! Culcat! Drepți! Târâș-marș! Drepți! Culcat! (Către ARTUR.) Mi-au pătat onoarea... Sunt groaznic de indisciplinați... Mi-au scos peri albi... M-au omorât... Reia.) Jooos! Târâș-marș! Drepți! Culcat! Drepți! Culcat! (Către ARTUR.) Sunt un om pierdut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
către BRUNO și GRUBI.): Ce-nseamnă asta? BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Se vedea de la distanță că nu sunteți în rol... Abia deschideați gura... BRUNO: Nu se poate! Vrei să spui că m-ai văzut jucând prost? BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Ca o cizmă! FETIȘCANA (Prinzând momentul.): Și eu le-am spus, da’ n-au vrut să creadă. O piesă ca asta nu se joacă așa.. Asta e o piesă complicată, o piesă labirint. La început pare că e simplă, da’ dup-aia... Zău

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
și speranță, înghițituri în sec și cutremurarea pielii. În timp ce PARASCHIV cântă, MACABEUS se trezește. Rânjește. Se întinde. Cască. Se scarpină. Se încheie la pantaloni. Își suge o unghie. Își trosnește degetele. Îi cârâie burta de foame. MACABEUS: Cânți ca o cizmă. PARASCHIV (Se oprește o clipă, scuipă, reia.) (Pauză.) MACABEUS: Mi-e foame. PARASCHIV (Se oprește o clipă, scuipă, reia.) MACABEUS (Privindu-și cu dispreț țigara.): Ce scârbă! (Pauză.) MACABEUS (Privind în sus.): A trecut? PARASCHIV: A trecut. (Pauză; PARASCHIV scoate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
ridică, vine în spatele lui PARASCHIV și-l lovește puternic cu piciorul.) PARASCHIV: Nu da! MACABEUS (Blând.): Curăță! PARASCHIV (Se ridică de jos, se duce la sacul cu cartofi.) MACABEUS ( Se așază pe unicul scaun, lângă masă; își scoate baioneta de la cizmă și o înfige în tăblia mesei; abătut.): E seară sau e dimineață? PARASCHIV: E seară. MACABEUS: Ce facem seara asta? PARASCHIV: Nimic. (Vine la masă, ia baioneta și începe să curețe) MACABEUS: Mai subțire! PARASCHIV (Curăță plictisit.): Or să vină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]