4,212 matches
-
pînă ce-n rătăcirea-i deasupra stîncilor Și Munților grozav de istovit ajuns-a într-un loc unde mulțimi erau închise în Munții țări și-n stînci ce se nălțau cu chinurile lor. 115 Se duse-apoi printre castéle și cetăți clădite din oțel arzînd. Apoi zărit-a chipurile tigrilor și Leilor 161, oameni decăzuți. Și multi în șerpi și-n viermi, întinși enorm de lungi Peste țarina mohorîtă și întinate cărărui, îi ațin calea Afară trasă dintr-un adînc în altul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Los, scutul și călăuza mea, Lucrările-ți sînt toată bucuria mea și-n ale tale focuri sufletul meu găsește desfătare; Și de ard ele cu blîndețe și cu măsura dreapta, și-n noapte-ascunsă 450 Și-n tăcere ziua și-o clădesc în umbră de nori fragezi și în rouri, Atuncea pot sufla nainte suspinînd peste vînturile Golgonoozei jalnice chipuri Ce pier din nou în sînu-mi; dar dacă tu, Los, Voiești în dulce cumpătata furie să plăsmuiești sublime chipuri, În care jalnicele
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Veciei fără margini, Un Dumnezeu, iar nu un Om, Învingător în glorie triumfătoare, 10 Și Fiii Veșniciei toți mi se pleca-vor la picioare". [Glasul Întunecat răspunse: "O Urizen, Prințe-al Luminii"] Întîi Negoț și Îndeletniciri, corăbii și vase înarmate clădi el Ca să plutească peste-adînc cu multă osteneală; și pe uscat copii vînduți sînt pentru-ndeletniciri Ale cumplitei trebuințe, trudind mereu noapte și zi pînă ce, viața lor 15 Toată fiind stinsa, luat-au chipul nălucii în sumbră deznădejde; Și miriadele
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
în sumbră deznădejde; Și miriadele de sclavi, duși în corăbii,-împovărează-adîncul răsunînd dogit, Si zornăind de lanțuri; Universala-Împărăție geme. Și poruncí Fiilor săi ca să zidească-un Centru în Străfund; Și Urizen întîia Piatră-o puse, si toate miriadele-i 20 Clădiră-un templu după al omeneștii inimi chip. Și-n partea dinăuntru-a Templului, lucrare măiestrita uimitoare, Ei Tainicul sălaș îl întocmiră, întreaga ordine a desfătării răsturnînd-o, Pentru că orișicine-n templu ar intra să nu poată privi Ascunsele minuni, întruchipînd acele
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Deși toate acele-ntruchipări senine a' desăvîrșirii, pe care oamenii doar după nume le cunosc, 275 Îi apăreau în minunate chipuri avînd substanță și îi slujeau Că hrană ori că băutură ori podoaba, ori în lucrări încîntătoare Sălașurile să-și clădească; fiindcă Elementele din plin pe lume aduceau Sufletul viu în glorioase chipuri, și fiecare dintre ele ieșeau Naintea fetei sale Sumbre și la picioarele-i se prosternau. 280 Dar în zadar erau vărsate desfătări peste melancolia-ngrozitoare. Pentru desfătul ei
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
al zilei. Apoi trecu Luváh, si văzu sufletul cel fără de păcat, Si zise: "Să se înalțe-o casă-ncîntătoare pentru a fi sălașu' 460 Acestui spirit fără moarte ce crește-n Raiul cel de jos". El a vorbit, și-au fost clădite ziduri, si coloane că fildeșul de albe. Iarbă pe care ea dormi avea o pardoseala că de mărgărit, Sub ea un pat pufos se arătă, și-o bolta acoperi totul. Vala se trezi. Cînd am intrat pe porțile încîntătoare ale
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Urthona. Tunete, Cutremure de Pămînt, Focuri, Potopuri, Se veselesc unul spre altul; glasurile lor cu strășnicie zguduie Abisul, Îngrozitoarele lor chipuri grijă-avînd de morile temute. Era acolo gerul sur, 815 Și palida-i soție, îmbătrînita Neaua; asupra focurilor ei veghează, Clădesc a' lui Urthona Vetre. Natură geme-n beznă Și Oameni sînt sortiți la mohorîtă contemplare-n noapte: Se răsucesc fără odihnă pe paturi ale suferinței; în ale creierului lor străfunduri Simțind cum scrîșnesc Rotile, se nalta, scriu amarele cuvinte 820
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
următoarele (1 Corinteni, 3, 9-11): Căci noi sîntem împreună lucrători cu Dumnezeu. Voi sînteți ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu. După harul lui Dumnezeu, care mi-a fost dat, eu, ca un meșter-zidar înțelept, am pus temelia, si un altul clădește deasupra. Dar fiecare să ia bine seama cum clădește deasupra. / Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decît cea care a fost pusă, si care este Iisus Hristos." Acest fragment ne amintește de episodul din Vala cînd Tharmas și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
lucrători cu Dumnezeu. Voi sînteți ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu. După harul lui Dumnezeu, care mi-a fost dat, eu, ca un meșter-zidar înțelept, am pus temelia, si un altul clădește deasupra. Dar fiecare să ia bine seama cum clădește deasupra. / Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decît cea care a fost pusă, si care este Iisus Hristos." Acest fragment ne amintește de episodul din Vala cînd Tharmas și Los pun temeliile cetății Golgonooza prin care începe să
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decît cea care a fost pusă, si care este Iisus Hristos." Acest fragment ne amintește de episodul din Vala cînd Tharmas și Los pun temeliile cetății Golgonooza prin care începe să fie clădit Ierusalimul. 55 (ÎI, 29) cvadrantul: Instrument format dintr-un sfert de cerc gradat și o lunetă, folosit pentru determinarea înălțimilor aștrilor (cf. lat. quadrans, -antis = a patra parte, quattuor = patru); mai semnifică și "arc de cerc de 90°". 56 (ÎI
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
toate ramificațiile sale. Cum distingem stejarul de fag, calul de bou, daca nu prin conturul despărțitor? Cum distingem o fată sau o trăsătură a feței de alta, daca nu prin linia despărțitoare și infinitele sale inflexiuni și mișcări? Ce anume clădește o casă și sădește o grădină, daca nu definitul și determinatul? Ce anume distinge cinstea de ticăloșie, daca nu linia tare și viguroasa a dreptății și a certitudinii în acțiuni și intenții. Înlăturați această linie și veți înlătura viața însăși
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
însușită de Rădulescu-Motru în reconstrucția filosofică personalist energetică este, cum am amintit, aceea referitoare la personalitate, la libertatea voinței și la posibilitatea omului de-a-fi și într-un orizont al scopurilor, nu numai în unul al cauzelor și efectelor. Dar "Kant clădește întregul edificiu al filosofiei sale pe ideea de personalitate, în care deosebește unitatea aperceptivă a conștiinței și autonomia voinței"16; în timp ce Rădulescu-Motru, făcând din conceptul de personalitate temeiul însuși al desfășurării ipotezei personalismului energetic, va construi dovezi pentru ideea după
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
un mod-de-a-fi al omului, primul posibil în ordinea evoluției energiei personalizate. Așadar, ea deschide procesul personalizării, "negând" relația de cauzalitate (pe linia cauzei eficiente) între om și natură (prin personalitatea mistică, natura își servește propria finalitate) în sensul de a clădi un raport de finalitate între cultură și natură. II.3.b. Locul "tipului" în evoluția personalizării energiei C. Rădulescu-Motru urmărește evoluția formelor istorice ale personalității mai cu seamă pe cazul culturii europene. Aserțiunile lui au, totuși, valabilitate universală. De altminteri
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
de finalitate, dar numai întruchiparea ei ultimă, legată de personalitatea energetică, o impune ca fapt universal. C. Rădulescu-Motru susține, în unele contexte ale operei sale, că personalitatea energetică are două forme: profesionistul și omul de vocație. Prima formă (ipostază) este clădită pe diferențierea dispozițiilor sufletești, dar numai în legătură cu o aptitudine, pe când cea de a doua este asociată omului în totalitatea determinărilor sale. În fiecare moment istoric al ei, munca ține pe om în legătură cu energiile naturii, dar și cu Necondiționatul. Pe de
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
C. Rădulescu-Motru prezintă sistematic primul plan, în care putem distinge: a) o previziune generală, potrivit căreia personalitatea energetică a acumulat premisele necesare edificării sale: eul s-a raționalizat suficient, "tipul" și-a dovedit limitarea, tehnica actuală a muncii s-a clădit pe o diferențiere mai accentuată a dispozițiilor sufletești; unitatea sufletească, structura aptitudinală au ca ax central conștiința morală; conștiinciozitatea este deja, în unele locuri, o atitudine activă; b) o previziune "locală", legată de realizarea personalității energetice la români. Previziunea generală
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Mi-amintesc de o frumoasă vorbă a lui Gorki: "Sînt oameni care putrezesc și oameni care ard". Lumea se împarte în cei care realizează plenar sensul umanului și cei care îl ruinează prin neputința funciară de a fi, a se clădi prin existență. Nu numai "eroii" există, ci și oamenii obișnuiți care se prind de viață dîndu-i acesteia puterea lor de credință în ea și primind de la ea chemarea curajului de a o cuceri prin și peste obstacolele și ispitele ei
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
dorurilor de "a tăia lemne", de "a cosi", de "ceva adevărat"; iar "plecarea în pădure" suprem elan utopic al căutării acelui "ceva adevărat" care să-l readucă la viață, pune definitiv capăt cursei autoiluzionărilor. III. Fiecare act de autoiluzionare e clădit pe un simulacru, pe o aberație și în ciocnire cu realitatea se transformă în ratare, în prăbușire în propriul gol care se lărgește treptat spre neant pe măsură ce o nouă iluzie îl lansează pe protagonist în direcția unei noi aberații și
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
ne mișcăm o dată cu ea. Criza valorică a Învățământului derivă din faptul că el nu pregătește oamenii pentru cultura existentă sau cea care va apărea. Îi pregătește mai tot timpul pentru o cultură „trecută”, chiar revolută. Normal, faptul cultural existent se clădește pe ceva care a mai fost, dar a rămâne la „Îngânarea” trecutului, fără „adulmecarea” sau experimentarea viitorului, este prea puțin pentru un Învățământ modern. Peisajul cultural poate comporta adesea note conflictuale. Conflictele sunt inerente orizontului cultural. Acestea trebuie inteligent asumate
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
vechilor (și noilor!) polarități dintre Învățare și joc, datorie și plăcere, constrângere și libertate. Un astfel de curent nu prea a prins În deceniile care au urmat (cel puțin În Învățământul românesc). Au avut câștig de cauză mai degrabă topicile clădite pe asumpțiile tehnice și metodice, pe strategiile de predare „inginerești” și, mai nou, pe proceduri impersonale, pe formule manageriale sau administrative de asigurare a educației. Cu alte cuvinte, pe aspecte mai degrabă formale, decât de esență sau de conținut (a
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
cel puțin În anumite momente (trecerea de la un ciclu școlar la altul) - să suporte un astfel de calvar este una dintre cele mai mari perversități ale Învățământului românesc. Cred că procesul de recrutare și selecție a elevilor este unul defectuos, clădit după principiile unei meritocrații abstracte, pe capabilități afișate care nu iau În calcul circumstanțe și evoluții posibile. La nivelul factorilor de decizie, dar și al mentalului unor profesori, se lucrează În continuare cu un model abstract de elev, unul ideal
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Într-adevăr la o redimensionare a programelor de pregătire În consens cu noile profesiuni și cu competențele reclamate de societate. Însă școala nu se poate centra numai pe așa ceva, lăsând la o parte competențele general-umane, de bază, pe care se clădesc abilitățile punctuale, specializate. Degeaba formăm un bun informatician, de pildă, dacă acesta nu știe de unde vine, cine este, Încotro merge și ce este important să facă. Micșorarea ponderii unor discipline precum latina, greaca, logica, psihologia, filosofia etc. sau chiar a
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
chiar a unor științe „clasice” sau „vocaționale” În beneficiul unor topici circumstanțiale foarte specializate arată Încotro se Înclină balanța. Educația presupune și o „Înnobilare” a sufletului, o centrare pe dezvoltarea subiectului, o „formatare” a unei baze pe care se poate clădi orice și În care posibilul este „ajutat” să apară. De aceea, un Învățământ de succes (inclusiv universitar) este acela ce realizează un echilibru Între cunoașterea generală și cea specifică, Între formare și informare, Între fundamental și accesoriu. E nevoie de
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
față de rău, tot În rău rămâi. Privind cu ură spre hău, acesta pătrunde În tine. E nevoie de un dram de iubire atunci când Întâlnești sau de lupți cu răul. Abia cu acest moment al Înțelegerii poți să treci și să clădești valoarea. Aceasta este o chestiune de bună poziționare față de bine, dar și față de reversul său... Să fim mai atenți față de aspectele mici și neînsemnate. Mă fascinează la semeni din ce În ce mai mult precaritatea și căderea, și mai puțin măreția și spectaculosul. Hiatusul
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Îndumnezeim” propriile acte și lumea În care trăim, pentru care cu siguranță vom da seama și vom fi judecați mai apoi! * Oricât de secularizată ar fi societatea actuală, ea nu poate face abstracție de valorile religioase și nu se poate clădi În afara cadrului spiritual religios. Fără o „vertebrare” spirituală profundă, nimic nu durează și nu are sens. Existăm ca ființe individuale și ca prezențe laolaltă prin cultura pe care o purtăm, o trăim și o Împărtășim. Gestionarea faptelor de cultură presupune
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
impune, iar votul exprimat în forurile internaționale era cel al României. Din toate acestea, se degaja continua preocupare ca o obsesie, de a asigura independența României și a îi apăra interesele, de a argumenta și dovedi identitatea românimii și a clădi o bază de afirmare a demnității noastre ca națiune. Utilitatea acestui efort de reconstituire a faptelor reale și de a le aduce la cunoștința publicului, de redare până la urmă a adevărului, se impunea, mai presus de toate. Nu numai că
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]