1,904 matches
-
i-au aprins imaginația istorică. A atribuit o parte din această pasiune originilor sale flamande din țara marilor pictori. Clasicismul ei se baza pe principiile proporției și perspectivei adecvate, în care fiecare personaj trebuia așezat ca într-o tapiserie flamandă. Clasicismul ei era curățat de tot excesul și trăsăturile grotești. Simțul ei vizual nu o transformă într-o romancieră originală de talia lui Proust sau Joyce, dar în acest moment este absolvită de vina de a fi lipsită de inovație. Dacă
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
străduia să atingă perfecțiunea cu traducătorii ei, comentând fiecare detaliu și nuanță. Dar interpre(ările traducătorilor englezi variază foarte mult, iar proza ei este cu mult mai desăvârșită în franceză decât în orice traducere englezească. În franceză putea practica un clasicism sobru (principiul echilibrului stilistic, al proporției, o economie spartană de stil și simetrie) și demnitatea stilistică pe care a cultivat-o. Yourcenar a fost un corector înrăit, nu doar rescriind continuu opere întregi, dar și regândind concepția lor inițială. Avea
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
este reținută și abil deghizată, dar este prezentă în toate scrierile ei. În Alexis ea atacă în mod direct dragostea dintre persoane de același sex; în altă parte își camuflează narațiunile deghizând identitatea sexuală a personajelor sale. Aceste patru teme: clasicismul, nomadismul, pasiunea erotică și scrierea travesti (în special ca punct de plecare pentru cele mai mari tragedii umane) vor constitui esența acestei relatări biografice; cum ele ne conduc către centrul domeniului, Yourcenar nu va fi consecventă în atitudini și nu
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
strategice din cărțile ei îi reflectă deseori ambivalența. Totuși, de la început până la sfârșit există un șablon: protagoniștii-bărbați aproape întotdeauna îndrăgostiți de alți bărbați, forțați să hoinărească, deseori să fugă din temnița sexualității lor, toate în contrabalans cu cel mai controlat clasicism al scriitorului. Nu există nici o ipocrizie aici, doar contradicțiile și incomensurabilele inerente întreprinderii artistice. Următoarele capitole aduc în centrul atenției aceste patru teme cu scopul mai larg de a oferi o înțelegere corectă a personalității ei, atât cerebrală cât și
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
scopul mai larg de a oferi o înțelegere corectă a personalității ei, atât cerebrală cât și senzuală, în timp ce se explorează alter-ego-urile operelor ei de ficțiune. Pe măsură ce urmărim derularea vieții ei, fiecare temă decurge una din alta, în ciuda suprapunerilor și reciprocităților: clasicismul din tinerețe care s-a accentuat pe măsură ce s-a maturizat; aviditatea ei ca seducătoare și călătoare; moartea ca o prelungire firească a pasiunii erotice; și în final extraordinara eliberare pe care a trăit-o după moartea lui Grace Grace, care
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
a pasiunii erotice; și în final extraordinara eliberare pe care a trăit-o după moartea lui Grace Grace, care fusese cel mai mare binefăcător al ei de pe pământ. Cum pot fi aceste contradicții combinate atât de pasionant? Iubitoare pasionată a clasicismului (1903-1929) Yourcenar își aduce aminte de cel mai remarcabil aspect al copilăriei sale lipsa unui statut social privilegiat 16, dar reședința rurală a familiei de la Mont Noir, dincolo de granițele satului Saint-Jans-Cappel, din nord-estul Franței, aproape de frontiera belgiană, a fost deopotrivă
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
cu cele ale lui Hadrian ea își îndepărta privirea de la evenimentele înfricoșătoare accelerate de naziști și de alți fasciști și o îndrepta spre un pesimism mai filosofic, bazat pe natura umană însăși, pe ceea ce poetul filosof Lucrețiu numea "lacrimile lucrurilor". Clasicismul Margueritei putea fi înțeles mult mai bine de minunata lume nouă a Americii de la mijlocul secolului decât în vechea lume devastată de peste ocean. Yourcenar ca Hadrian (1951-1955) Eu, care aș fi dat un an din viață să mă întâlnesc cu
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
aproape zilnic în mintea ei. Mann, așa cum am văzut, luase cunoștință de Yourcenar. În februarie 1955, când a primit eseul ei în Omagiu, după ce citise și admirase Memoriile lui Hadrian și Electra, era pregătit să se bucure mai mult de clasicismul adânc înrădăcinat al acestei scriitoare franceze. L-a savurat mai mult decât pe orice alt eseu din volum. În câteva zile i-a scris în Maine celebra scrisoare din 15 februarie, felicitând-o pentru Memoriile lui Hadrian și Electra un
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
ei ar fi împărtășit aceeași părere. S-a bazat pe aceste mentalități ale epocii când și-a construit protagoniștii istorici: Hadrian, Zenon și confreria lor masculină. Pictorii unei epoci au transmis cel mai bine acest spirit. Combinația lui Dürer între clasicism și misticism s-a sprijinit pe proporție și perspectivă; tablourile lui au continuat să uluiască imaginația ei artistică, iar ea revedea acum în detaliu universul lui din Renașterea târzie. Păstrase pe biroul de scris fotografii ale lui Dürer reprezentând Melancholia
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
atât precaută cât sceptică, o ajută să respingă formulele prestabilite credea Al. Spânu ; didacticismul ei nu are nimic pedant, căci aprecierile tranșante nu sunt niciodată tendențioase, ci invită la reflecție după Marina Vazaca; avem de a face așadar cu un clasicism care umanizează cultura prin personalizare 13. Același eseu despre Piranesi ilustrează, după Costică Brădățan, semnificația metafizică a sfârșitului, odată ce înfățișează prizonieratul drept o nesfârșită libertate, opresivă prin chiar lipsa oricărei determinări; de asemenea, anxietatea legată de starea agonică a lumii
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
S. Crohmălniceanu, Un privilegiu literar, LCF, 1972, 10; Al. Piru, „Intrusul”. „Marele singuratic”, R, 1972, 4; D. Micu, „Marele singuratic”, „Scânteia”, 1972, 9 137; Matei Călinescu, Farmecul literaturii, RL, 1972, 31; Al. Piru, Perspectivă critică, RL, 1972, 32; Gheorghe Grigurcu, Clasicismul operei lui Marin Preda, F, 1972, 8; M. Nițescu, Un realist modern, VR, 1972, 8; Caraion, Duelul, 329-353; Ciobanu, Panoramic, 113-126; Munteanu, Opera, 180-205; Protopopescu, Volumul, 161-182; Vlad, Convergențe, 306-319; Al. Piru, „Risipitorii”, RL, 1973, 2; Nichita Stănescu, Marin Preda
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
a stăpînirii de sine etc. În astfel de cazuri, educatorul nu se poate lăsa călăuzit de instinctele copilului. În probleme de didactică, Găvănescul se pronunță pentru o instrucție "progresivă", "interesantă", "agreabilă", "practică". În conținutul procesului de învățămînt el include atît clasicismul, cît și realismul. Acestor două aspecte, cu caracter informativ, le adaugă încă unul, cu un caracter educativ, exprimat prin termenul de "humanism". În raportul educație instrucție, pe primul plan este situată educația humanismul. Deși nu s-a considerat un herbartian
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
românesc”, „Anuarul Institutului de Studii Clasice”, „Symposion”), în „Transilvania” din Sibiu, „Ephemeris Dacoromana” din Roma, „Acropole” din Atena, de asemenea, în „Neamul românesc literar”, „Drum drept”, „Convorbiri literare”, „Propilee literare” „Analele Dobrogei”, „Orpheus-Favonius”, „Camenae” ș.a. Două volume, sinteze în domeniul clasicismului, Aristofan și contemporanii săi (1922) și Gânduri și chipuri din Grecia veche (1927), oferă, pentru un public mai larg, primul, imaginea luptei de idei, de mentalități și forme de artă din Grecia de după războiul peloponeziac, dezvoltată în jurul unor personalități definitorii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285715_a_287044]
-
de artă din Grecia de după războiul peloponeziac, dezvoltată în jurul unor personalități definitorii, Euripide și Aristofan, iar al doilea, prin Homer și Socrate, o privire asupra producției spirituale ca parte integrantă a vieții unui popor. Pledoarie pentru reactualizarea unei tradiții majore, clasicismul antic, sunt și traducerile lui B. A transpus în românește toate dialogurile lui Platon (și a publicat mare parte dintre ele). A dat, sub titlul Statul atenian (1946), Constituția Atenei de Aristotel, precum și Metafizica (apărută postum, în 1965). A tradus
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285715_a_287044]
-
prin amploarea și exactitatea informației filologice și prin abordarea comparatistă. SCRIERI: Aristofan și contemporanii săi, București, 1922; Gânduri și chipuri din Grecia veche, Cluj, 1927; Nicolaus Olahus, primul umanist de origine română, Aninoasa-Gorj, 1939; Nonnos și Ovidiu, Sibiu, 1941; Pentru clasicism, Sibiu, 1942; Sfântul Ioan Gură de Aur și Platon, Sibiu, 1945; Gânduri și chipuri din lumea antică, îngr. și pref. Veronica Mocanu, postfață Nicolae Lascu, Cluj-Napoca, 1980. Ediții: Cronica inedită de la Blaj a protosinghelului Naum Râmniceanu, partea I, introd. edit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285715_a_287044]
-
1992, Metafizica, îngr. și introd. Dan Bădărău, București, 1965; ed. București, 1996; Thomas Morus, Utopia, București, 1958 (în colaborare cu Elefterie Bezdechi); Erasmus, Elogiul nebuniei, introd. C. I. Botez, București, 1959. Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, XII, 542; N. I. Herescu, Pentru clasicism, Craiova, 1937, 62; Speranția, Figuri, 87-95; Lascu, Clasicii, passim; Mircea Muthu, Ștefan Bezdechi, RITL, 1988, 1-2; Dicț. esențial, 82-84. S.C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285715_a_287044]
-
Mulțimea. Anarhia. Politica și morala. Dreptul celui mai tare. Puterea evreiască francmasonă este de neînvins. Scopul justifică mijloacele. Mulțimea este oarbă. Alfabetul politic. Discordiile partidelor. Forma de guvern care conduce cel mai bine la scopul vostru este autocrația. Lichiorurile tari. Clasicismul. Desfrâul. Principiul și regulile guvernului evreiesc și francmason. Teroarea. Libertate, Egalitate, Fraternitate. Principiul guvernului dinastic. Privilegiile aristocrației creștinilor nimicite. Noua aristocrație. Calcul psihologic. Abstracția libertății. Amovibilitatea reprezentanților poporului. Să părăsim orice frazeologie; să studiem fiecare idee prin ea însăși, să
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
timp de secole nebuniei mărețiilor, prin rivalitatea guvernelor creștine. Regele nostru va fi într-o legătură statornică cu poporul; el îi va adresa de la tribună discursuri, a căror faimă se va răspândi imediat în lumea întreagă. Sumar: Universitățile făcute nevătămătoare. Clasicismul înlocuit. Educația și profesiunea. Reclamă a autorității Stăpânitorului în școli. Desființarea învățământului liber. Noile teorii. Independența gândirii, învățătura prin imagine. În scopul de a nimici toate forțele colective, afară de ale noastre, vom suprima universitățile, prima etapă a colectivismului, și vom
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
vom scoate din educație toate obiectele de predare care pot pricinui tulburare, și vom face din tineret niște copii ascultători în fața autorităților, iubind pe cel care conduce, ca un sprijin și o speranță de pace și de liniște. Vom înlocui clasicismul, ca și toate studiile istoriei vechi, care prezintă mai multe exemple rele decât bune, prin studiul programului viitorului. Vom șterge din amintirea oamenilor toate faptele secolelor trecute, care nu ne sunt plăcute, păstrând numai acelea dintre ele care arată greșelile
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
și a posibilelor direcții la începutul mileniului este studiul lui Patrick Brantlinger, Bread and Circuses (Theories of Mass Culture and Social Decay) / Pâine și circ (teorii ale culturii de masă și declinului social), publicat în 1983. Referindu-se la teoria "clasicismului negativ", Brantlinger discută sensurile tradiționale și actuale ale metaforei "pâine și circ" și modul în care mitologia a influențat și continuă să influențeze istoria modernă. El consideră că sintagma "pâine și circ" este de regulă asimilată "declinului și căderii". Astfel
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
atitudine general umană, definită prin sensibilitate, interiorizare, natura visătoare, elegiacmedita tivă. În sens restrâns, Romantismul desemnează curentul artistic (literatură, muzică, pictură) apărut la sfârșitul sec. al XVIIIlea în Germania, Franța, Anglia, ca reacție la raționalismul și la constrângerile formale ale clasicismului. Este primul curent de anvergură universală. Programul estetic formulat de Victor Hugo (prefață la drama romantică Cromwell, 1827) pledează pentru abolirea constrângerilor formale, pentru exaltarea libertății depline de creație, pentru primatul sensibilității și al pasiunii asupra rațiunii. Izvoarele artei vor
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
În accepția modernă a cuvântului, drama sa configurat în sec. al XVIIIlea („drama burgheză“ ilustrată de Diderot și de Lessing), dar șia aflat strălucirea în epoca romanticilor. Aceștia au creat drama istorică și drama sentimentală, ca reacție la rigorile esteticii clasicismului impuse în teatru încă din vremea Renașterii. În prefața la Cromwell, Victor Hugo definea drama ca pe „o oglindă de concentrare în care se îmbină grotescul și sublimul, teribilul și bufonul, tragedia și comedia“. O altă trăsătură definitorie pentru această
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
atracție specială pentru excepțiile morale. Pe el îl interesează tocmai acea umanitate care iese din clarificații, și arta lui e a artificialității somptuoase" (Ov. S. Crohmălniceanu) orientări ce se recunosc și în estetica simboliștilor și decadenților, atît de opusă principiilor clasicismului cărora le-a fost credincios Ion Luca Caragiale: "...oricît ar părea de oribil, verva bătrînului Caragiale, ostentativa-i comportare plebeiană, verdeața limbajului său, era dispus să le convertească în trivialitatea volubilă a lui Pirgu, sub a cărui înfățișare de măscărici
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
dilema lui Agamemnon, care și-a sacrificat fiica în interesul expediției militare împotriva Troiei. Eroul tragic era sfâșiat între valori polare și, cel puțin în anumite contexte, reciproc excluse: fiica sau cetatea, datoria sau pasiunea (ca în tragedia franceză a clasicismului). Nu s-ar putea imagina grupuri și societăți în care indivizii purtători de valori (potențial) conflictuale să „conviețuiască pașnic” păstrându-și atașamentele 10? Eu socotesc că nu, luând realist în calcul indivizi care nu fac rabat - dacă nu li se
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
prelucrări apropiate originalului sau traduceri propriu-zise dezvăluie surse și filiere ale culturii scriitorului (completate de excerptele făcute de acesta și de lista bibliotecii sale): Antichitatea greacă (Anacreon, Moschos din Siracuza, Bion din Smirna) și latină (Horațiu, Catul, Properțiu), Renașterea italiană, clasicismul francez (Boileau, La Fontaine), preromantici (Ossian, Gray, Gessner, Florian), romantici (Goethe, Schiller, Byron, Lamartine, V. Hugo), scriitori din literatura slavă, apropiată formației galițiene a lui A. (A. Mickiewicz, J. Krasicki, V. Jukovski), sau corespunzători perioadei vieneze - Aug. von Kotzebue, H.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]