3,254 matches
-
împrăștiat pe tavă: Cea mai mare calitate a băiatului este aceea că e foarte probabil să-și urmeze visurile. În acest punct, omul face o pauză. Își ridică bărbia spre tavan și își încruntă sprâncenele. Se strânge de nas și clipește. Din orbita-i goală se scutură o crustă gălbuie. Nu mai zice nimic. An-te-hai se trage mai aproape de el: — Iată răsplata pentru sinceritatea ta, îi zice eunucul meu, punându-i un săculeț cu tael-i în mâneca largă. Bărbatul reîncepe imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
în somn într-o bucată de pânză și e purtat de vântul de sud direct în paradis. Majestatea Sa nu dorește nici o ceremonie de adio. Este hotărârea sa ca noi toate să fim văduve. Nuharoo stă dreaptă precum un pin. Clipește din ochi și hotărăște să o ignore pe doamna Yun. Își ia ceșcuța de ceai, ridică de pe ea capacul și bea. Restul doamnelor îi urmează exemplul. La unison, fiecare își ascunde nasul în propria ceașcă. Mă întreb dacă doamna Yun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Însă Nuharoo nu știe cât de victorioși au fost ei în lupte. Deși Hsien Feng nu a recunoscut în mod public, rebelii au cucerit sudul, regiunea agricolă a țării, și au început să forțeze spre nord. — Ce vor? întreabă ea clipind din ochi. — Să răstoarne dinastia noastră. — Asta e de neconceput! — La fel de neconceput cum sunt tratatele pe care ni le-au impus străinii. Expresia lui Nuharoo îmi amintește de cea a unei copile care a descoperit un șobolan în cutia ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
același - când Tung Chih va crește, el nu va fi potrivit pentru a conduce. Cât despre mama, ea nu ar putea suporta lovitura. Moartea mea ar aduce-o cu sine și pe a ei. Su Shun ar minți fără să clipească, dacă Tung Chih ar avea întrebări privind moartea mea. I-ar demonstra că am fost o mamă rea, iar fiul meu ar fi învățat să mă urască. Nu și-ar da niciodată seama că este victima lui Su Shun, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mă reped lângă băiat. Cuprins de mânie, Su Shun îl împinge înapoi, înainte ca el să-și poată atinge din nou tatăl. Copilul își scoate brațul din strânsoarea lui Su Shun și se eliberează: — Tati, tati! Ochii împăratului Hsien Feng clipesc, iar buzele lui se mișcă încet: — Tung Chih, fiule... În sală se așterne liniștea și toată lumea își ține răsuflarea. Secretarul imperial își ia pensula de scris. — Vino la mine, Tung Chih! Brațele muribundului se întind de sub plapumă. — Majestatea Voastră - înaintez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
alții. Cât despre Su Shun, el și-a numit eșecul „o barcă întoarsă cu susul în jos în ape murdare“. La râsetele mulțimii, el răspundea țipând că „există o legătură destrăbălată între împărătese și cumnatul imperial, prințul Kung“. Cât ai clipi, capul lui Su Shun s-a rostogolit, cu nimic mai presus decât cel al unui criminal obișnuit. Am fost bântuită de această execuție. Imaginile descrise de Yung Lu îmi apăreau aievea în minte. An-te-hai mi-a povestit că plângeam tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
încît ceea ce aflăm apoi despre adevărata lui existența ni se pare ireal, vulgar, străin de el... Această bizară dualitate n-are un ecou profund în conștiința lui ca în cazul unui erou dostoievskian. Scriitorul ne minte în față, fără să clipească, zicând că n-a avut părinți și că se trage dintr-un neam umilit care n-a ajuns încă, până la el, la lumină. Pentru noi se pune într-adevăr problema dacă să acceptăm sau nu aceste fumuri, și cred că
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
o epocă în care am fi tentați să vedem o îndepărtare a publicului de literatură? CĂRȚI ȘI EROI Nu trebuie să găsim cu orice preț un numitor comun pentru toți marii scriitori. Poți să susții în acest caz, fără să clipești, cum de altfel s-a și susținut (G. Călinescu), că și Dostoievski e balzacian, fiindcă și la el dramele sânt declanșate de existența banilor; Raskolnikov ucide ca să prade o bătrână; în Frații Karamazov, faimoasele trei mii de ruble ale lui
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
și obrazul și palmele rotunde spre ce era afară. În liniștea de dincolo treceau sănii cu oplene pline de oameni în cojoace și de femei cuibărite la codîrlă ce țineau în brațe oale aburite. În urma lor se rupeau pîrtii care clipeau orbitor în soare. Primăvara, bunica mă scotea în luncă și-mi arăta cum răsar și trăiesc ierburile. Plin de însuflețire, eu mă încleștam de mîna ei, vînoasă și uscată. În ograda peste care plutea cu murmur neîntrerupt căldura, sfîrîiau toate
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
pare mai sfîșietoare decît dacă-ți moare cineva apropiat. Cea dintîi mare durere a mea am avut-o cînd a fost să plec la școală. Eram încă la bunica, într-o zi de toamnă liniștită. Sub vibrația aerului copacii multicolori clipeau în lumină. În grădină se opintea în plug un bou roș, alături de altul pórumb. Din botul celui roș curgea în brazdă o spumă albă. Bolovănind ochii, animalul scotea limba, cum fac cîinii pe arșiță. Fugisem de acasă în nădejdea că
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
umbra din privirea ei mă subjuga, mă scufundam în neant. Îmi stăpînii cu greu pornirea de a-i atinge părul înfoiat. Simțind fluidul, pleoapele tinerei începură să se zbată. Întoarse fața. Sfioasă, obrajii i se împurpurară iar în ochi îi clipiră scîntei. Mă privea uimită. Schimbul acesta părea un fapt ceresc și în afara timpului concret, ca o zare fără de sfîrșit. „Nesfîrșit e cerul care se începu, Nesfîrșită-i zarea unde ești și tu.” Poate, dacă i-aș fi auzit glasul, toate boltirile
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
uitat la Goilav. Pictorul zîmbea. - Dacă vrei să muți din loc universul, nu e nevoie decît să schimbi perspectiva. Cu desfătare calmă izvorul mișca valuri în arabescuri umbrite de ferigi. Cînd, la bătaia lunii, iazul își deschidea adîncul, dintre alge clipea subțire o părere de castel. Melancolic, orăcăia acolo un buratec. În balcon apărea imaginea unei domnițe care tindea mîneci largi spre cerul inversat. Pe deasupra înota, argintat de vreme, un crap. Sub sălcii pîrîiau scîntei. Apoi părerea de lumină era schimbată
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
căreia i-a închinat întreaga viață. Mai tîrziu am aflat că fiică-sa își ucisese propria mamă cu o secure din panoplie, pentru că nu-i permisese nu știu ce bairam. Frumoasă și cărnoasă, gura ministrului zîmbea plăcut; chenăruiți cu cearcăne, ochii săi clipeau plini de încredere în noi. Cu bilet gratis, ne-au trimis și la circ. Părea ultimul nostru preț înainte de robie. În loc de circ, am preferat să fac o vizită mătușii mele, care ședea pe strada Cuțitul de Argint. Singurică, văduva s-
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
căușul palmelor caracuda. Cu dispreț față de improvizații, pescarii adevărați se ațineau la dolii, înfipți ca niște bîtlani în apă. Din cînd în cînd indiferența lor se însuflețea de trasul rar și liniștit al crîsnicului la lumină; atunci, în ochiurile plasei, clipeau stropi iar, pe sînul adînc, scînteia o bahliță. După ce, plin de cuviință, își ridicase pălăria, unul din pescari fu interpelat de domnișoara Cornelia. Impresia era că, pentru o conversație mondenă, bătrînul nu dispunea de cea mai potrivită costumație: un suman
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
crețe și galbene avea mațele și oscioarele unui porumbel ce odihnise până atunci Într-un borcan cu formol, iar În mâna stângă ținea, fără să știe, două coaste de om și câteva vertebre. Directorul Încremenise, iar Albu de la Pionieri a clipit de câteva ori nedumerit. Așa de repede se petrecuseră lucrurile, că nu era prea sigur de adevărul lor și n-avea de gând să se facă de râs cerând amănunte. Așa că a zis ceva, mai mult ca să nu tacă: „Cald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
zborul și sfârâitul aripilor părea durduit de copite În goană; zborul guguștiucilor suna mai ascuțit decât șuierul gloanțelor. Dar cele care le luau răsuflarea erau zborurile tăcute ale bufnițelor și cucuvelelor. Ochii lor uriași, galbeni și orbi la lumina zilei, clipeau cu răutate, apoi păsările ucigașe Își descleștau ghearele păroase de pe ramuri, Întindeau aripi lungi, vărgate și pluteau, la numai câțiva pași de fundul Văii, În aerul care mirosea dulceag și Împuțit a gunoaie și a stârv. Talpa unui copil răscoli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să-i plimb pe fereastră și pereți. Când o Întreb de ce se zgâiește la mine, se ridică din bancă, nu zice absolut nimic, nici când Îi spun că e idioată și cretină, vită-ncălțată și dobitoacă. Mă fixează, numai, fără să clipească, belind Îngrozitor ochii ăia de vacă dusă la montă și care se Întreabă, În covârșitoarea ei nesimțire, ce mama dracilor caută taurul ăla cățărat În spinarea ei”. Râdeam de el: „I s-or fi aprins călcâiele după tine, Dordonică! Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
care arăta un mare sacrificiu, Baronu adusese și unul dintre lucrurile sale cele mai de preț: lanterna cu baterie pătrată pe care o folosea la vânătoarea pe Întuneric. Proptea sfoara de lumină În ochii guguștiucilor care stăteau pe cuib și clipeau ca tâmpiții, orbi, fără să aibă Îndrăzneala de a se mișca. Trăgea cu praștia În ei până Îi nimerea. Mamă-sa făcea pe urmă ciulama cu mămăligă din care se Întâmplase de câteva ori să mănânce și prietenii iscusitului vânător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de o creangă groasă cu bucăți de frânghie nouă, În care se zăreau, ciufulite Încă, firișoare galbene de cânepă bătută. Calul zâmbea cu Încântare și se bucura de sosirea vechiului prieten. Coama Îi cădea În ochi și-l făcea să clipească des, iar coada atârna caraghios, ca un panaș de chivără al unor ostași de demult. „Ia uite, domnule”, zise calul cu prefăcută mirare, „și eu care credeam că dumnealui a uitat drumul până acilea de n-a mai venit. Ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Deodată, domnișoara te strânge, spăimoasă, cu mânuța rece de ceafă. Fără să te desprinzi din suava Împreunare, Întorci capul și dibuiești prin Întuneric silueta unuia care bănănăie prin curte. Înșfaci lanterna, o aprinzi și-i proptești lumina În ochi. Ăla clipește ca un dobitoc, Își Îngustează privirea și se ferește de șuvoiul luminii cu palma. Îți Îngroși cât poți glasul și-l gonești: „Pleacă, mă, dracului de-aicea!”. Deși beat, dobitocul pricepe ce se Întâmplă și răspunde Împăciuitor: „Gata, vericule, stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Pe malul apei se‐ mpletesc Cărări ce duc la moară Acolo, mamă, te zăresc Pe tine‐ntr‐o căscioară. Tu torci. Pe vatra veche ard, Pocnind din vreme‐n vreme, Trei vreascuri rupte dintr‐un gard. Iar flacăra lor geme: Clipește‐ abia din când în când Cu stingerea‐n bătaie, Lumini cu umbre‐ amestecând Prin colțuri de odaie. Cu tine două fete stau și torc în rând cu tine; Sunt încă mici și tată n‐au și George nu mai vine
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
ngropat pe cel mai mare, O fată‐ i moartă de rușine, Nevasta ta de supărare. Se zbate‐ n sfeșnic lumânarea și moare‐ n stingere domoală A adormit în lacrimi baba, și capul i‐ a căzut în poală... Prin geamul spart clipește luna, O clipă numai se arată, și‐ n perna ei de nori ș‐ascunde În pripă fața rușinată... Un popă‐ n grabnice tropare Te va petrece dimineață, și poate nimeni nu va plânge Plecarea asta din viață... De lângă șură, răzimată
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
a primit în 1951 Premiul de Stat. MAMA De‐atâta plâns, avea pe ochi O plasă tremurând sfioasă Sau mândră ‐ cum pot ști eu, oare ?... Sărmanele - i mărgăritare. Iar ochii ei, căprui doar unul , și celălalt verde ca ai mei, Clipeau de parcă pururi tunul Bătând în anii noștri grei, Ar fi - ngrozit - o nu pe dânsa, ci pe copii, pe noi, ce‐n pânza de‐ atâtea lacrimi tremurândă ne oglindeam, goi, stând la pândă, înfățișând cu ‐ alți prunci, puzderie, de pe cuprinsul
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Dintre pui s‐ adoarmă vreunul ars de sete sau flămând; Nici n‐a fost mai mândră mamă decât ea‐ ntre rândunici, Când văzu‐ntr‐ o zi că puii se făcuseră voinci. și n‐ a mai avut odihnă nici cât ai clipi sub soare; Până când pe fiecare pui nu l‐a‐ nvățat să zboare; Dar, când toți puteau să plece încotro voiau su b slavă, Rândunica istovită a căzut în cuib bolnavă și cu ochii plini de lacrimi, țintă‐ n ochii fie
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
numărul apărătorilor se redusese vizibil, iar cei rămași erau acoperiți de răni. Aproape nimeni nu scăpase nevătămat. Din copacii aprinși care înconjurau castelul țâșneau în sus flăcări, vuind. Dușmanii începuseră deja să năvălească în fortăreață din toate direcțiile. Fără a clipi, Nobumori privea, de deasupra porții, ultimele clipe ale fiecărui luptător de-al său. — Stăpâne! Stăpâne! Unde sunteți? strigă un vasal, în timp ce alerga prin jurul porții. — Aici sunt, sus! răspunse Nobumori, dându-i de veste că era viu și teafăr. Ora mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]