5,430 matches
-
parcă un platou pe care erau oferite fructe roșiatice. Și apoi, mai era și locul meu preferat, locul În care sternul se Înmuia, devenind piept, duna aceea albă, lină. Stingeam lumina. Mă Împingeam În Obiect. Îi apucam cu mâinile dosul coapselor, potrivindu-i picioarele În jurul mijlocului meu. Băgam mâna sub ea. O trăgeam spre mine. Și apoi trupul meu, asemenea unei catedrale, Începea să răsune. Cocoșatul din clopotniță sărise afară și acum trăgea frenetic de funie. În tot acest timp nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ignorat detaliile. Ne-am strâns una În alta. Între timp, Obiectul Își Îndoia picioarele foarte subtil. Eram conștientă de movila de sub șortul ei, care se ridica spre mine foarte vag. Se ridica și se insinua. Mi-am pus mâna pe coapsa Obiectului, cu palma În jos. Și, cum ne legănam În continuare, uitându-ne una la alta În timp ce greierii scârțâiau din scripcă În iarbă, am lăsat mâna să-mi alunece Într-o parte, spre locul unde se Împreunau picioarele Obiectului. Degetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mei. Am simțit moliciunea chiloților ei și am apăsat, pătrunzând sub elastic. Și apoi, cu ochii larg deschiși, dar limitați În acel mod, degetul mare mi-a alunecat Înăuntrul ei. A clipit, ochii i s-au Închis, și-a ridicat coapsele și mai sus și am făcut-o din nou. Și apoi iarăși. Bărcile din golf făceau parte din asta, și orchestra de coarde a greierilor din iarba arsă, și gheața care se topea În paharele noastre de limonadă. Leagănul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
noastră. Am ajuns la deal și am Început să-l urc. Jerome venea după mine, cu un aer amenințător, apropiindu-se tot mai tare. Eram ca niște oameni alergând Într-o frescă. Din profil, cu brațele ca niște cuțite și coapsele umflate, străbăteam iarba care ne biciuia fluierele picioarelor. Când am ajuns la poalele dealului, Jerome părea deja să Încetinească. Flutura din mână, declarându-se Înfrânt. O flutura și-mi striga ceva ce nu auzeam... Tractorul tocmai o cotise pe drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Încoace și Încolo, pe măsura ce povestea continua. ― Salmacis Îl privi pe chipeșul băiat și dorința i se aprinse. Înotă mai aproape, ca să-l vadă mai bine. Acum Începeam să-mi scufund corpul În apă, centimetru cu centimetru: gambele, genunchii, coapsele. Dacă o făceam suficient de Încet, așa cum mă instruise Presto, paravanele se Închideau exact În acest moment. Unii clienți plecau, dar cei mai mulți băgau alte fise În aparate. Paravanele de pe hublouri se ridicau. ― Nimfa apei a Încercat să se stăpânească. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
alb era deschisă. O Împinse și zări o fetișcană, de nici șaisprezece ani, care spăla cu o cîrpă umedă podeaua coridorului. Purta o rochie atît de scurtă, Încît, atunci cînd se apleca, i se vedeau chiloții roz. Avea gambele și coapsele groase, informe, așa cum se Întîmpla la vîrsta ingrată. Ai fi zis că sînt picioarele unei păpuși ieftine, a cărei culoare artificială o și aveau. CÎnd Întoarse capul, Maigret văzu o față rotundă și doi ochi lipsiți de expresie. Nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
care-o inspiră e mai puternică, cu atât îmi fac mai mulți dușmani. Dă să surâdă, dar nu-i iese. Așa că degeaba te înfurii gândindu-te la greșelile altora. Se împinge mai aproape și o bate cu palma, liniștitor, peste coapse. — Prefer să-i educ prin legi, prin binefaceri, chiar prin măsuri coercitive, ca să se cumințească. — Vezi să nu! răspunde Livia cu ironie. Augustus începe să se enerveze: — Mai mult decât să-i urmăresc și să-i veghez atent să nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să-și impună punctul de vedere. Și, cel mai adesea, chiar reușește! Simte din nou respirația caldă a Liviei în ureche. Poți să pedepsești cu blândețe, o aude șoptindu-i tandru în timp ce mâna i se înfășoară ca un șarpe în jurul coapselor. O îndepărtează cu blândețe. Despre cine e vorba? În nici un caz nu poate să fi intrat în competiție cu cineva din elita orașului. Pufnește în râs aproape fără voie. Doar nu s-o considera eligibilă pentru vreun rang în armată
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Fulcinius se dă de ceasul morții. Chiar că nu mai știe cum să întoarcă situația în favoarea sa. Pe neașteptate, îi vine o idee salvatoare. Se apucă să recite cu glas tare, încercând să dea o intonație cât mai lascivă cuvintelor. — Coapsa ei rotundă făcută la roata olarului și gurița de tran dafir... Asta cine mai e? se întreabă amuzat principele. Livilla, pro babil. Plescăie din buze. Libo are bun-gust dacă a pus ochii pe ea. O să fie o femeiușcă pe cinste
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ureche: — Îmi curge iar sânge... Ah! se liniștește Occia. — Menstruația, murmură încet. Oftează apoi. O problemă grea cu toate fetele la pubertate, dar cu ea e o adevărată catastrofă. Degeaba i s-au dezvoltat sânii și i s-au lățit coapsele, că mintea tot a unui copil de cinci ani i-a rămas. Nu reușește s-o facă să înțeleagă și să nu se mai sperie când vede sânge. — Ți-am spus că e normal să-ți curgă sânge prin crăpătura
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
starea de excitație dispare. Privește agasat în jur și ia din nou contact cu realitatea. Îl vede pe Toranius spio nându-i mișcările și mimica. — Cât ceri pe ei? întreabă cu jumătate de gură. Neguțătorul se plesnește zgomotos cu palmele peste coapse. — O nimica toată, stăpâne! Două sute de sesterți. — Două sute!? izbucnește Gallus. Își controlează tonul. Trebuie să se stăpânească. Nemernicul s-ar putea să-i fi dibuit intenția. Șuieră cu greutate printre dinții încleștați: — Ai înnebunit? Instantaneu, Toranius schimbă tactica. Se ploconește
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
chiar și ascunsă de umbrele nopții, chiar orb de-ai fi, tot îți dai seama cât este de frumoasă. Și toată această frumusețe este a lui. Pe Hercules! Numai a lui. Mâinile i se încurcă în șorțul ce-i învăluie coapsele. În întuneric, albeața pânzei pare să o întreacă pe cea a zăpezilor proa spăt căzute. Își îngroapă obrazul în faldurile de in. Miroase aidoma laptelui înspumat pe care-l auzi susurând când e muls de la uger. Îndepărtează timid șorțul de pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
simte întru câtva mai liniștit. Pune-ți o tunică pe tine, răsună în urmă glasul sever al Agrippinei. E indecent să umbli așa. Germanicus pleacă ochii și constată că, într adevăr, nu are pe el decât bucata de pânză din jurul coapselor. Ridică nepăsător din umeri și se strecoară afară. Valetul îl așteaptă cu o cămașă subțire de in gata pregătită. Și-o trage iute pe cap. Refuză însă tunica pe care i-o prezintă: — Nu asta, Tigellin, e prea fină. Se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
la Jemima Jones; ei văd doar grăsime. Îmi văd sânii imenși - al naibii de bine făcuți, așa încât am ajuns la stadiul în care evit în mod constant să trec pe lângă șantiere de orice tip -, îmi văd abdomenul rotund și mare, îmi văd coapsele care se freacă una de alta atunci când pășesc. Din păcate, ei nu văd ce văd eu când mă uit în oglindă. Cred c-am s-o numesc vizualizare selectivă. Așadar, ei nu-mi văd părul șaten-deschis și lucios, nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
chipeș, tot biroul e la picioarele lui. Poate nu-și permite el un Armani, de vreme ce ne aflăm, cum am mai spus, la Kilburn Herald, dar costumele de stradă îi vin atât de bine pe corpul bine făcut, în armonie cu coapsele musculoase, încât chiar ar putea trece drept Armani. Ben Williams este prezent în fanteziile oricărei femei de la Kilburn Herald, fără s-o mai pomenesc pe cea de la magazinul de la care își cumpără el ziarul în fiecare dimineață, sau pe cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
9.25 și iei un autobuz spre muncă. Aștepți în stație cu aceeași oameni pe care îi vezi în fiecare zi și nu le spui un cuvânt, și nici ei ție. Găsești un loc separat, și te așezi acolo, cu coapsele împrăștiindu-ți-se pe scaunul de alături; te rogi ca nimeni să nu se așeze lângă tine, ca să fii nevoită să-ți ții respirația și să-ți strângi coapsele, suprimându-ți resentimentele față de îndrăzneala lor. Apoi cobori la colțul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ei ție. Găsești un loc separat, și te așezi acolo, cu coapsele împrăștiindu-ți-se pe scaunul de alături; te rogi ca nimeni să nu se așeze lângă tine, ca să fii nevoită să-ți ții respirația și să-ți strângi coapsele, suprimându-ți resentimentele față de îndrăzneala lor. Apoi cobori la colțul cu Kilburn High Road, la mică distanță de biroul tău. În fiecare dimineață când mergi pe aici, imediat ce treci pe lângă magazinul de pantofi unde sunt expuși în vitrină pantofi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
că o fredonează. Geraldine și mașina ei se potrivesc de minune. Ambele sunt strălucitoare, șic, au exterioare lucioase și motoare care torc. Geraldine s-a aranjat superb, ca de obicei. Poartă un costum bleumarin frumos croit, jacheta abia îi atinge coapsele, iar reverele dau la iveală o bluză de mătase albă. Pe cap are o pereche de ochelari negri de soare, care îi scot în evidență trăsăturile, iar în mână ține languros și sexy o țigară, scoasă afară pe fereastră. Lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
atât de urâtă încât să fie cu adevărat amenințătoare, însă suficent de urâtă încât s-o facă să piardă cantități imense de greutate. Se vede intrând în costume mici, jachete strânse pe corp, fuste scurte care să-i atingă doar coapsele. Se vede întâlnindu-se nas în nas cu Ben Williams, care de-acum a plecat de la Kilburn Herald, la fel cum a făcut și ea. Se vede mergând spre Ben la o petrecere aglomerată, spunându-i „bună!“ cu o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
trei cărți, și am să răsfoiesc altele preț de ore întregi, și am să mă cufund în atmosferă, am să mă simt bine la adăpostul anonimatului, savurând faptul că nimeni nu se uită la mine sau judecă felul în care coapsele mi se freacă una de alta când merg, pentru că și ceilalți vor fi prea cufundați în cărți. Încep cu masa din față și ating cu delicatețe teancurile de cărți cartonate. Nu, îmi spun eu, asta chiar ar fi o extravaganță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
care stă la una din mese că a luat inițiativa? E aici cu cele două prietene ale ei, toate la fel de amețitoare, toate îmbrăcate după ultima modă, cu hainele la care Jemima poate doar visa să le poarte. Pantaloni mulați pe coapse, puțin evazați la bază. Cizme delicate din piele, cu vârfuri pătrate și cusute pe centru, veste mici trase peste sâni obraznici și perfecți. Bruneta și prietenele ei l-au observat pe Ben încă de când a intrat. E prea exagerat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
mama, ea nu prea acceptă asta, transformă totul într-un afurisit de eveniment. S-a înscris la un club de slăbit, și-a făcut un cerc nou-nouț de prietene - toate femei mai grase, cu vise împărtășite despre burți aranjate și coapse ferme - iar acum ăsta e singurul lucru la care se gândește în viață. ― Sincer, Jemima, chiar dă roade. Am mai pierdut cam un kilogram săptămâna asta și mi-am făcut atâția prieteni. Cred că ți-ar face bine. ― Bine, mamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
a ignorat acest lucru și a hotărât să cântărească cincizeci și trei de kilograme, chiar dacă ar fi să moară pentru asta. Jemima stă în baie, își dă jos toate hainele și se privește în oglinda lungă. Încă simte repulsie față de celulita de pe coapse sau umflăturile de pe șolduri, dar chiar și ea recunoaște că schimbarea e miraculoasă. Asta pentru că în ciuda faptului că are șaptezeci și cinci de kilograme, Jemima Jones are acum un mijloc. Are genunchi. Are o mică bărbie dublă, mai degrabă decât una cvadruplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
-i încălzea oasele. ― Uită-te la tine, spune Geraldine. Ești slabă. ― Nu fi ridicolă, îi răspunde Jemima. Cu greu pot trece drept o persoană slabă, încă mai am grăsimea asta aici. Și apucă ce a mai rămas din grăsimea de pe coapsele ei: lăsați-mă să vă spun că nu e deloc multă. ― Care grăsime, Doamne? murmură Geraldine. Crede-mă, ești slabă. Ai acum aceeași măsură ca și mine. ― Aș vrea eu, spune Jemima, care chiar are aproximativ aceeași măsură ca Geraldine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
după care, poate ne dăm cu rolele? ― Sună fantastic, spun eu, încercând să nu mă dau de gol că am mințit în legătură cu rolele, și că probabil mă voi face de râs. Dar rolele sunt exercițiul perfect pentru a-mi menține coapsele subțiri și mușchiuloase. Dar pot să merg la sală mai încolo? întreb eu, pentru că mă tem că datul cu rolele nu e suficient ca să țin sentimentul de vină la distanță. ― Sigur că poți, spune Brad. De fapt, în după-amiaza asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]