13,334 matches
-
spațiu pe care nu îl cunoaștem îndeajuns. Pe de altă parte, cunoașterea unui domeniu poate implica o viziune limitată care nu-i permite individului să abordeze situațiile problematice în alte modalități decât în trecut (Frensch și Sternberg, 1989). În ce privește stilurile cognitive, s-a remarcat importanța unui stil normativ în creativitate (Sternberg, 1988a, 1997), adică a unui stil de gândire predilect inovativă, corespunzător preferințelor individuale. Trebuie făcută distincția între această preferință și capacitatea de gândire creativă: cineva ar putea prefera direcții noi
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
a fost întotdeauna necesară. În realitate, astfel de abordări au presupus că fenomenul creativității este subordonat lor, fiind considerat un caz excepțional al fenomenelor supuse deja investigației; abordările unidisciplinare înclinate să confunde un aspect parțial al Creativității (de exemplu, procesele cognitive sau trăsăturile de personalitate caracteristice individului creativ) cu fenomenul în ansamblul său au avut, adesea, ca rezultat o viziune limitată asupra creativității. Notă Proiectele prezentate în acest capitol au fost realizate prin intermediul Programului Javis Act (Grantul R206R50001) oferit de Biroul
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
originală: 1974). Gruber, H.E. (1988), „The evolving systems approach to creative work”, Creativity Research Journal, 1, pp. 27-51. Gniber, H.E. (1989), „The evolving systems approach to creative work”, în D.B. Wallace și H.E. Gruber (eds.), Creative people at work: Twelve cognitive case studies (pp. 3-24), Oxford University Press, New York. Gniber, H.E., Davis, S.N. (1988), „Inching our way up Mount Olympus: The evolving systems approach to creative thinking”, în R.J. Sternberg (ed.), The nature of creativity (pp. 243-270), Cambridge University Press, New York
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
mind (pp, 111-140), Oxford University Press, Oxford. Albert, R.S. (in press), „The achievement of eminence as an evolutionary strategy”, în M.A. Runco (ed.), Creativity research handbook, vol. 2, Hampton, Cresskill, NJ. Albert, R.S., Runco, M.A. (1989), „Independence and cognitive ability in gifted and exceptionally gifted boys”, Journal of Youth and Adolescence, 18, pp. 221-230. Amabile, T.M. (în curs de apariție),.... în M.A. Runco și R.S. Albert (eds.), Theories of creativity, Hampton, Cresskill, NJ [ediția a II-a, apărută
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
cu alte abordări ale cercetării creativității. În a treia secțiune, sunt descrise amănunțit principalele domenii de abordare psihometrică. În al patrulea rând, se va analiza unui domeniu de cercetare deseori considerat central în abordarea psihometrică - relația creativității cu alte concepte cognitive precum inteligența sau supradotarea. În al cincilea rând, vor fi evaluate criticile aduse abordării psihometrice și, într-un final, va fi dezbătută contribuția cercetărilor psihometrice precedente la viitoarele cercetări asupra creativității pe plan psihometric sau metodologic. Evoluția abordării psihometrice Prevalența
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
metodologiei antropometrice care a marcat stadiile anterioare ale cercetării inteligenței nu i s-a acordat o importanță deosebită în investigarea creativității. Principala cauză a prevalenței perspectivei psihometrice este, probabil, faptul că primii cercetători interesați de creativitate abordaseră deja alte fenomene cognitive din prisma psihometriei și și-au păstrat practica metodologică uzuală în investigarea fenomenului creativ (vezi Cramond, 1993; Gardner, 1993a). Indiferent de motive, abordările psihometrice datează cu mult înaintea discursului prezidențial la APA al lui J.P. Guilford din 1950, în mod
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
sindrom de personalitate, precum Inventoriul biologic Alpha... Unii pedagogi și psihologi au încercat să stabilească dacă procesul creator poate fi considerat un sindrom de personalitate caracterizat prin receptivitate la experiență, spirit de aventură și încredere în sine și dacă procesele cognitive ale gândirii logico-raționale din cadrul gândirii creative sunt identice cu procesele utilizate de copiii cu coeficiente de inteligență superioare (p. 360). În mare parte sub influența contribuțiilor lui Amabile (1983), Torrance (1979) și ale cercetătorilor și teoriticienilor care au avansat sisteme
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
sub influența contribuțiilor lui Amabile (1983), Torrance (1979) și ale cercetătorilor și teoriticienilor care au avansat sisteme teoretice de dezvoltare creativă mai complexe (ca, de pildă, Csikszentmihalyi, 1988; Wahlberg, 1988), abordările psihometrice în cercetarea creativității au depășit granițele orientării tradiționale cognitive și de personalitate descrise de Torrance. În timp ce decenii de-a rândul puțini cercetători (printre care J.P. Guilford, E.P. Torrance și C.W. Taylor) au abordat creativitatea din prisma psihometriei, în prezent varietatea abordărilor psihometrice este egalată doar de diversitatea perspectivelor
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
paralela celor două abordări vizează inconvenientele designurilor nonexperimentale și costurile suplimentare financiare și logistice impuse de utilizarea designurilor experimentale. O altă diferență semnificativă dintre metodele psihometrice și cele experimentale are în vedere tendința experimentaliștilor de a manipula în cadrul experimentelor aspectele cognitive, rezolvarea unor probleme și, într-un grad mai redus, aspectele produselor creativității, în timp ce psihometriștii se axează pe corelația dintre variabilele personalitate, mediu și creativitate și pe procesele și produsele creative expuse în secțiunea următoare. Abordarea istoriometrică este cel mai bine
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
1975), studiile empirice privind inducerea producției creatoare se limitează, în principal, la metodologii istoriometrice (și, într-o proporție redusă, biografice). Probabil că abordarea cea mai apropiată de orientarea psihometrică este prezentă în investigațiile recente de biometrie, prin dependența de factorii cognitivi. Gardner (1993a) a definit valoarea analizei creativității la nivel „subpersonal”, afirmând: ...se cunosc puține lucruri despre genetica și neurobiologia indivizilor creatori. Nu cunoaștem nici dacă indivizii creatori posedă o constituție genetică distinctă, nici dacă există atribute speciale ale modului de
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
Benbow, 1995; Haier, Siegel, Tang, Abel și Buchsbaum, 1992; Larson, Haier și Hazen, 1995; O’Boyle, Benbow și Alexander, 1995; Shaywitz et al., 1995) și popularizate ulterior în presă (Begley, 1995) cu privire la legătura dintre funcțiile cerebrale și tipurile de activitate cognitivă (iar dezvoltarea tehnologică a permis efectuarea unor astfel de corelații) au incitat interesul oamenilor de știință, al pedagogilor și al publicului larg. În esență, aceste tehnici implică monitorizarea metabolismului glucidic cerebral al individului în timpul executării unor sarcini cognitive (de exemplu
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
de activitate cognitivă (iar dezvoltarea tehnologică a permis efectuarea unor astfel de corelații) au incitat interesul oamenilor de știință, al pedagogilor și al publicului larg. În esență, aceste tehnici implică monitorizarea metabolismului glucidic cerebral al individului în timpul executării unor sarcini cognitive (de exemplu, în timpul rezolvării probleme matematice). Deoarece metabolismul glucidic reprezintă una dintre variabilele prin care se exprimă activitatea cerebrală, cercetătorii pot identifica și evalua activitatea în zone specifice ale creierului, din moment ce fiecare zonă este implicată în activitatea cognitivă. Deși o
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
unor sarcini cognitive (de exemplu, în timpul rezolvării probleme matematice). Deoarece metabolismul glucidic reprezintă una dintre variabilele prin care se exprimă activitatea cerebrală, cercetătorii pot identifica și evalua activitatea în zone specifice ale creierului, din moment ce fiecare zonă este implicată în activitatea cognitivă. Deși o abordare „neurometrică” poate întâmpina probleme similare abordării psihometrice tradiționale (definirea sarcinii „creative”, precizia măsurării ș.a.), acest apendice la abordarea psihometrică este promițător pentru studiul viitor al creativității. Abordarea biografică sau studiul de caz, unde cercetătorul alcătuiește studiile de
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
pe plan teoretic, nici empiric (vezi unele excepții în Mayer, 1995), deși câteva studii riguroase au fost publicate recent (Dominovski și Dalob, 1995; Finke, 1995). De exemplu, Martinsen (1993, 1995) dezvoltă o direcție de cercetare în care sunt corelate stilurile cognitive cu aptitudinea de rezolvare a problemelor de perspicacitate. Până acum, cercetarea a venit în sprijinul ipotezei conform căreia nivelul de experiență necesar rezolvării problemelor variază în funcție de stilul cognitiv individual. Cercetătorii care au întreprins studii de perspicacitate ar trebui să manifeste
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
1993, 1995) dezvoltă o direcție de cercetare în care sunt corelate stilurile cognitive cu aptitudinea de rezolvare a problemelor de perspicacitate. Până acum, cercetarea a venit în sprijinul ipotezei conform căreia nivelul de experiență necesar rezolvării problemelor variază în funcție de stilul cognitiv individual. Cercetătorii care au întreprins studii de perspicacitate ar trebui să manifeste prudență în elaborarea cercetării lor. Multe dintre problemele de perspicacitate utilizate în mod curent au fost expuse pe larg în manuale, în jocuri de societate, în reviste și
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
consideră că cele mai eficiente sunt combinațiile dintre diverse tehnici (de exemplu, Cooper, 1991; Wakefield, 1991). În concluzie, se creează impresia unei uimitoare diversități de abordări psihometrice în cercetarea creativității, a cărei apreciere globală este dificilă. Raporturi cu alte constructe cognitive Aplicarea metodelor psihometrice în studiul creativității vizează în general, două categorii specifice de probleme de cercetare. În cadrul primei categorii, ale cărei aspecte principale au fost abordate în primul capitol, cercetătorii intenționează să afle cât mai multe detalii despre conceptul de
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
probleme de cercetare. În cadrul primei categorii, ale cărei aspecte principale au fost abordate în primul capitol, cercetătorii intenționează să afle cât mai multe detalii despre conceptul de creativitate. În a doua categorie, cercetătorii examinează raportul dintre creativitate și alte constructe cognitive. Inteligența este, fără îndoială, constructul care a beneficiat de cea mai mare atenție din partea majorității cercetătorilor, pe de o parte, fiindcă inteligența a reprezentat conceptul cognitiv dominant în perioada inițială a testării creativității, iar pe de altă parte, pentru că răspunde
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
de creativitate. În a doua categorie, cercetătorii examinează raportul dintre creativitate și alte constructe cognitive. Inteligența este, fără îndoială, constructul care a beneficiat de cea mai mare atenție din partea majorității cercetătorilor, pe de o parte, fiindcă inteligența a reprezentat conceptul cognitiv dominant în perioada inițială a testării creativității, iar pe de altă parte, pentru că răspunde problemelor teoretice cu privire la existența sau absența legăturii dintre creativitate și inteligență. De asemenea, relația creativitate-inteligență are o influență considerabilă asupra instruirii și educației creativității (Gowan, 1971
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
datelor creativității și a inteligenței influențează direct rezultatele (Cronbach, 1968; Hattie și Rogers, 1986). Cu toate acestea, confuzia aparentă ce planează în jurul relației creativitate-inteligență nu este atât de alarmantă precum pare la prima vedere. Teoriile și instrumentele destinate explorării constructelor cognitive nu sunt medii inflexibile și desigur că instrumentele și teoriile specifice creativității și inteligenței nu fac excepție de la regulă (Anastasi și Schaefer, 1971). Deoarece teoriile creativității și inteligenței devin din ce în ce mai complexe (de exemplu, Ceci, 1990; Gardner, 1983; Sternberg, 1988b), metodele
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
622-629. Kirton, M.J. (1981), A reanalysis of two scales of tolerance to ambiguity. Journal of Personality Assessment, 45, pp. 407-414. Kirton, M.J. (ed.) (1992), Adaptors and innovators: Styles of creativity and problem solving, Routledge, Londra. Kirton, M.J., McCarthy, R. (1988), „Cognitive climate and organizations”, Journal of Occupational Psychology, 61, pp. 175-184. Kogan, N., Pankove, E. (1974), „Long-term predictive validity of divergent-thinking tests: Some negative evidence”, Journal of Educational Psychology, 66, pp. 802-810. Larson, G.E., Haier, R.J., Hazen, K. (1995), „Evaluation of
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
diffusion, Sage, Newbury Park, CA. Maltzmann, I., Brooks, L., Bogarlz, W., Sununers, S. (1958), „The facilitation of problem-solving by prior exposure to uncommon responses”, Journal of Experimental Psychology, 56, pp. 399-406. Martinsen, O. (1993), „Insight problems revisited: The influence of cognitive styles and experience on creative problem solving”, Creativity Research Journal, 8, pp. 291-298. Martinsen, O. (1995), „Cognitive styles and experience in solving insight problems: Replication and extension”, Creativity Research Journal, 6, pp. 435-447. Mayer, R.E. (1995), „The search for insight
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
problem-solving by prior exposure to uncommon responses”, Journal of Experimental Psychology, 56, pp. 399-406. Martinsen, O. (1993), „Insight problems revisited: The influence of cognitive styles and experience on creative problem solving”, Creativity Research Journal, 8, pp. 291-298. Martinsen, O. (1995), „Cognitive styles and experience in solving insight problems: Replication and extension”, Creativity Research Journal, 6, pp. 435-447. Mayer, R.E. (1995), „The search for insight: Grappling with Gestalt psychology’s unanswered questions”, în R.J. Sternberg și J.E. Davidson (eds.), The nature of
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
A., Okuda, S.M. (1988), „Problem finding, divergent thinking, and the creative process”, Journal of Youth and Adolescence, 17, pp. 211-220. Runco, M.A., Okuda, S.M. (1991), „The instructional enhancement of the flexibility and originality scores of divergent thinking tests”, Applied Cognitive Psychology, 5, pp. 435-441. Runco, M.A., Okuda, S.M., Thurston, B.J. (1987), „The psychometric properties of four systems for scoring divergent thinking tests”, Journal of Psychoeducational Assessment, 2, pp. 149-156. Runco, M.A., Pezdek, K. (1984), „The effect of television
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
of Applied Psychology, 63, pp. 553-562. Simonton, D.K. (1979), „Multiple discovery and invention: Zeitgeist, genius, or chance?”, Journal of Personality and Social Psychology, 37, pp. 1603-1616. Simonton, D.K. (1984a), „Creative productivity and age: A mathematical model based on a two-step cognitive process”, Developmental Review, 4, pp. 77-111. Simonton, D.K. (1984b), „Methodic structure and note transition probabilities: A content analysis of 15,618 classical themes”, Psychology of Music, 12, pp. 3-16. Simonton, D.K. (1986a), „Biographical typicality, eminence, and achievement style”, Journal of
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
manipularea unui set de variabile independente, controlând varabilele ușor confundabile sau cele irelevante (minimizând, astfel, efectul lor) și măsurând modificările în variabilele dependente. Variabilele dependente reprezintă elementele, caracteristicile sau indicatorii creativității. Variabilele independente desemnează impactul factorilor de dezvoltare, sociali, educaționali, cognitivi sau emoționali. Manipularea și controlul sunt trăsăturile esențiale ale cercetării experimentale. După cum l-a descris Hyman (1964), experimentul se concentrează asupra „inducerii diferențelor performanței, și nu asupra diferențelor dintre indivizi” (p. 70). Prin aceasta se distinge cercetarea experimentală de cea
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]