1,893 matches
-
toate astea veneau la școală mai ales iarna, primăvara și toamna adunînd vreascuri din pădure și culegînd bureți. La Dobrina soseau în grup, după ce două ceasuri înotau pe cărările înzăpezite. Alte patru se odihneau în clasă, absenți mental la lecții. Colac peste pupăză, profesorii le pretindeau să învețe carte. Aneta Gărgăun ne trimitea să școlarizăm elevii din Humosu. Toamna era frumoasă. Departe de orice zgomot, la hotarul dintre moarte și viață, luminișurile foșneau într-o liniște de rai. De-a lungul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
necunoscuții pe care Costică îi aducea la poarta oamenilor, formulele astea neobișnuite nu prețuiau în ochii țăranilor nici cît o ceapă degerată. Care „mizerie”? Sărăcia-i veche de cînd lumea iar cea de azi venea de la război și de la secetă. Colac peste pupăză, s-au adăogat cotele. Dar astea sînt ale comuniștilor. Văduvoi de treizeci de ani, moșul Leonteanu a uitat de cînd n-a mai pus în gură măcar un zgîrci; fără orătanie în ogradă, acum, în fiecare toamnă, dă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
l-am Înghițit pe jumătate, am apucat să ajung la budă. M-am Închis Într-o cabină, am Început să icnesc fiindcă nu prea aveam ce borî, m-am chinuit o vreme, apoi m-am liniștit, m-am așezat pe colac să savurez momentul. Era bine, din ce În ce mai bine, trebuia să fac ceva cu binele ăsta, poate s-o fut totuși pe Viviana, ea părea să-mi fie aleasa. Dar am mai așteptat câteva minute, voiam să fiu sigur că mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
din paharul plin pe jumătate cu votcă. Mă clatin Încă, dar duc paharul la buze, privesc În jur pe deasupra lui. Andreea e la trei pași de mine, ține În mână două lumânări uriașe, de botez. Pe umeri are petrecut un colac de sfoară. - Gata? Hai, am adus și luminile! Încă nu reușesc să pricep mare lucru. Îl văd Însă pe Leac cum saltă de pe canapea, cum trage un scaun În mijlocul camerei, Îl ridică de pe covor pe senator și-l proptește-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
parohie după parohie. Vechiul vis grecesc, de a însămânța și de a ține vie flacăra credinței ortodoxe prin țări precum Italia, Spania și Portugalia este îndeplinit de biserica ortodoxă română, cu părăluțele milioanelor de români simpli, plecați la lucru. Ba colac peste pupăză, italienii au început să le dea, prin Calabria, biserici catolice părăsite. Grecii țipă ca din gură de șarpe, că pe vremea Bizanțului conduceau Biserica din Calabria și Sicilia, dar cine mai stă ca să-i asculte? Și ca treaba
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
un Botoșani întreg ca om cu scaun la cap, ce rost are să vă dați în spectacol? În special Crăciunul și Paștele și le petrecea domnul Firidă la ospiciu. Adică exact când Maria avea mai mare nevoie de pensia lui pentru colaci sau pască. În ospiciu, omul aștepta trecerea timpului. Prima oară când m-a văzut m-a întrebat: tranziția, a trecut tranziția? Tot ce i-am putut spune a fost că peste Prut s-au instalat poduri de flori; multe din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
scaune. Nu-i vorbă, și Sabina e îngrozită - țipă ca din gură de șarpe. Încerc s-o liniștesc cum pot: trebuie să fi fost un șoricel venit din pod, iubito. Știi că mătușă-mea ține acolo sacii cu franzele și colaci. Nu se calmează decât la Arcul de Triumf, în ambuteiaj. Pe trotuare, sute și mii de bucureșteni. Țipă: „Ole ole, te-am fentat englezule!” și „Hagi președinte! Hagi președinte!”. În sfârșit, trece autocarul galben al naționalei de fotbal. O fracțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
în paturile, dulapurile și oalele membrilor asociației de locatari. Carnea verde e peste tot. Copacii au frunzele roase și clănțănesc zi și noapte din crengi. La știri se spune din ce în ce mai des că Stoica are probleme, Caritasul a destabilzat economia națională. Colac peste pupăză, un neg dobândit în urma unei bălăceli în lacul Băneasa, pe care-l arsesem în urmă cu un an, izbucnește din nou De data aceasta la cealaltă mână. Încălzesc lama unui briceag la flacăra de aragaz și-o aplic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
sosiră aproape toți membrii clanului, mai puțin Cristina, care-i purta ranchiună pentru îi spusese cândva să nu mai bată aiurea coclaurile celea. La început, vizitatorii se arătară cam sfioși; mai mult se îngrijiră de cele ce țin de tipic: colacii, coliva, prosoapele, plata țârcovnicului. Cei mai mici erau uimiți că Bunicul nu scotea aburi pe nări - așa cum scoteau ei, din cauza frigului - și nu părea să-i fie deloc rece, așa cum stătea întins pe năsălie, relaxat și nepăsător față de locul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
într-o stare, indusă și eului liric, între ludic și grav. Livrescul, pentru un locuitor din galaxia gutemberg / Gutemberg Galaxy, este un palier evident, firesc al poemelor și, asumându-și influențe folclorice, precum în Nabucodonosor sau în parabole (Dealul, Săracul colacul și veșnicia, de pildă), R. V. Giorgioni creează pagini de poezie autentică, în care fiorul sacru se insinuează, subliniindu-și aportul la compunerea întregului. Disipate în volume, ritualurile (Mirungerea) sunt fragmente de incunabule sau epifanii. Dincolo de latura vădit religioasă, aspirația
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
discret se cațără pe zare / Ca un cocor în zboru-i prea stingher... De-a lungul cărții, motivelor și laitmotivelor amintite li se adaugă altele, subordonate toate temei iubirii, fiind factori care dau unitate ansamblului: lumina, zidirea, timpul care tace în colac de ceară (Eu sunt supusul timpului, tu fugi / Și calendarul frunzei îți curge-ncet prin vine...), zăpada etc.: Secunda se mplinește mai grabnic în nisipuri, / Mai tragic în clepsidră se surpă și mă vrea... Totodată, acestora li se alătură motive
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
primite de acasă. Speram că într-un viitor foarte apropiat se va ivi alt amic cu disponibilități financiare nelimitate. Așa ne petreceam timpul împreună, câțiva visători, din căminul Voievod... din lună în lună! Luna, cea adevărată, din văzduh, ca un colac plin de pofte își aruncase un fular de nori peste obrazul zdrențuit de frigul unui noiembrie păcătos, ascunzându-și fața vizibilă și ochiul plângăcios care-i rămăsese de la ultima eclipsă. Vântul deja amețise răscolind frunzele rămase de la florăreasa localului, care
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
unde fluviul Orinoco își revarsă coama de ape verzi, întâlnind oceanul. Domnișoara Carbon tresare, zvâcnind din apa băii. Doamne Maica Domnului! E sâmbătă! E parastasul bunicii, la Cislău! Iar ea era cât p-aci să se înece în propria cadă, colac peste pupăză! Iese repede din apa băii încercând să nu privească deprimanta vopsea gălbuie, de ulei, a pereților asudați. În curând va fi roz! Toată baia va fi roz! Lăsând peste tot mici băltoace de apă cu parfum răcoritor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
teamă: teama de apropiatul sfârșit al timpului, timpul acela „material” ritmat de freamătul cărnii și al sângelui. Când Teodora i-a comunicat că poartă în ea o nouă viață, nu și-a dat seama prea repede că îi aruncă un „colac de salvare” din apele tulburi ale angoasei sale. I-a oferit posibilitatea să-și topească teama de sfârșit în bucuria unui început, în iubire pentru ființa aceea mică și fără păcat. Dacă Teodora l-ar întreba acum ce a spus
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
de aici Cocoloș lua 63 cârnații în timp ce Lucache bloca ușa, iar Cocoloș lucra în siguranță. Când colindau sau după ce spuneau urătura la fereastră, intrau în casa omului, apoi nu plecau până când gazda nu le dădea și un gologan, iar despre colaci, dacă nu le plăceau, îi punea omului la fereastră sau în parii de la gard. La joc fetele jucau cu Lucache mai mult de frică, ca nu cumva să înceapă din cauza lor scandalul. Într-o zi, Petrache Cioabă a luat mai
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
construit o nouă casă în vârful dealului, unde avea teren mai mult și avea și viță de vie. Cea de a două casă se află în capul drumului ce coboară prin partea de nord a casei trecând pe lângă fântâna cu colac de piatră și ajunge pe malul pârâului ce desparte satul în două, în lungul lui. De aici drumul continuă peste un pod șubred din lemn și începe să urce o pantă de patruzeci și cinci de grade, trecând pe lângă casa
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
aici înainte ne putem aștepta la orice. Să fim bombardați sau mitraliați de aviația inamică sau să fim prinși în cine știe ce ambuscadă. Oricum nu mai avem mult de mers și nu ne așteaptă huzurul sau, cum se spune, câinii cu colaci în coadă. Adio liniște și siguranța că și mâine ai să vezi soarele. Nu bănuiești ce te așteaptă din clipă în clipă, d apoi de pe o zi pe alta. Se zice că ce ți-i scris în frunte ți-i
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
avea biroul, iar ea refuzase cu un gest familiar, ca de „om al casei” și se instala În primul fotoliu; de lîngă fereastră, el, puțin stînjenit de infirmitatea profesională În care se simți surprins, debută printr-o minciună, ca singur colac de salvare: - Ați venit, mi-a spus doamna Pavel, În legătură cu o lege privind Învățămîntul. Trebuie să vă spun ca nu ne-au venit Buletinele Oficiale de aproape o săptămînă. Socoti că În felul acesta a reușit să acopere ignoranța lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
cocoșii nu mai cheamă diminețile. Noaptea nu mai ți-e teamă că vin din cimitire fetele tinere și alte stafii în chip de mire. Clopotele în biserică bat mai rar, bătrânul nu mai are putere; așteaptă ziua de miere și colacii și răchia tare și vinul; dintre toți a rămas vecinul. S-a deșirat ochiul satului spre soare și spre lună, nimeni nu mai citește în stele, în apa dusă de paus pentru cei plecați prea de vreme. Strada e goală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
Când nu mai avem amintiri! Mormintele sunt mărunte stau pe alei, ca niște soldați, surori și frați fără arme, în cazarmă claustrați. Azi în cimitir sub un imens patrafir s-au adunat viii cu cei morți! Era un miros de colaci și de vin. Era sărbătoarea lor, sub cerul de smochin. Și totuși au trecut de marginea ferestrei: peste poduri peste punți fără să știe ce este dincolo au acceptat fără temeri și speranțe, poate cu înfrigurare, căutând cheia ascunsă sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
Guriță și două sandviciuri cu șuncă ca să le mănânce pe drum. De ce? De foame. Peisaj rustic cu șanț, mașină părăduită și o echipă de filmare de la televiziunea locală din comună. Primar și nevastă. Primarul ține pe brațe un prosop tradițional, colac împletit și o solniță cu sare. Vorbește calm, precis și fluent la microfon. Doamna nu. Se apropie Agentul constatator și victima accidentului. Au ajuns. Asta-i? Da. Văd că parbrizul e spart. Exact. L-am lovit cu fruntea. Așa și
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
asta. — Da, știu. Îmi pare rău. Da-mi pare bine c-am scăpat de ea. — Drăguț din partea ta. Dar nu trebuie să te apuci să faci incantații sau exorcisme sau alte chestii de felu’ Ăsta. Pot să Înot și fărĂ colac. Și era tare frumos. — Hai, spune tot, dac-așa vrei să faci. — Termină. Ai o atitudine așa superioară și n-ai nevoie de ea. Roger? — Da, Bratchen. — Te iubesc foarte mult și n-o să mai facem asta, da? — Da. Serios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
caneaua balercii cocoțată lângă hornoaică, la loc îndemânatic pentru crâșmar. Cel mai apropiat sat sau târgul se găseau la nu mai puțin de o poștă depărtare...Dacă luai în seamă doar apa rece scoasă cu ciutura din fântâna adâncă cu colac de piatră și era deajuns pentru un om ostenit și însetat. Vitele se adăpau din ulucul aflat în afara curții, alimentat de un izvor cu vână bogată. Luând în seamă toate acestea, se putea spune că nu-i mergea rău deloc
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
și porțile lor sculptate. Sau poate vrea să se bine dispună citind prezentările de pe crucile din „Cimitirul vesel”. Artistul e acum aici și poate să-i prezinte „civilizația lemnului” cu vestitele porți ale caselor, pe care sunt sculptate funii împletite, colaci și sori în relief. Sau poate să-i arate vestitele biserici maramureșene cu turlele săgetând văzduhul... Ori poate să treacă împreună în Munții Apuseni, ca să asculte „chemările” tulnicăreselor. Îi poate dărui Anei frumoase blide pictate și căni de lut, o
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
contracțiile viguroase ale intestinelor, ce Înseamnă entuziasmul reînnoit În Încercarea de a mă nimici. Ei bine prietene, solexul meu este solid și sînt hotărît să nu ies prin curulețul tău arătos În zona crepusculară a canalizării din mîndrul oraș Edina. Colacul drag de closet al Scoției00000000000trebuie să Încerc să nu mă mișc000000000000000 00000000000000000000000000000000000 șuierat În 00000000hai fă ochișori Bruce 00 vracii sînt cu toții niște rahați 00000000000poți să mănînci? Nu, nusă surori la orice oră. cred că poți 00000000000000000000000 O 00pentru noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]