9,252 matches
-
amintesc că într-o seară, când stăteam cu el în sufragerie și o așteptam împreună pe tanti Mae, mi-a zis că arăt tare plăpând și m-a ciupit atât de tare de braț încât mi-a rămas o urmă colorată vreo săptămână după aceea. Mi-era prea frică de el ca să țip, dar am țipat la el suficient în vis, când îl vedeam cum trece cu trenul peste mine în timp ce eu eram legat de șine. S-a întâlnit cu tanti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
A apărut și în ziar un articol despre trupă, cu o poză de-a lui tanti Mae în timp ce cânta. Arăta ca toate celelalte poze din ziarul nostru. Părul lui tanti Mae era ca un nor, cu un grup de bărbați colorați cântând în spatele ei. În toate fotografiile, pielea oamenilor era neagră și părul alb, indiferent de culoarea pe care o aveau cu adevărat. În articol scria toată povestea cu tanti Mae, care a fost mai demult o cântăreață celebră și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
și lumina care pătrundea prin fereastră era albă, sclipind pe balamalele de metal ale dulapurilor de parcă ar fi fost sute de lame de cuțit. Nu e de mirare cum cu ani în urmă, captivă în lumea mea de emoții sinistru colorate, locul ăsta a fost foarte important pentru mine. Era varianta modernă a celulei unui călugăr, care s-a înstrăinat de bunăvoie, departe de dezordine și agitație precum fusese Lee însăși. Dar acum, văzându-l după atâta timp, mă gândeam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
-și ucidă vanitatea, ca o călugăriță, îmbrăcându-se cu haine oribile, cine eram eu să mă împotrivesc? Azi purta un pulover maro cu ciucuri și o fustă care arăta ca un sac mov deșirat, legat în jurul taliei cu un cordon colorat. Găsești haine mai ieftine la Oxfam, pentru 3 cenți. E vorba despre cearta dintre Claire și Lee, a spus ea, m-am gândit că ai vrea să știi. Capul mi s-a limpezit brusc. —Care ceartă? M-am gândit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
deschide-l! Judy mi-a pus un pachet în brațe și se uita la mine, jucându-se cu resturile din farfurie. Era îmbrăcată într-un pulover murdar și o fustă lungă de in pe care erau aplicate mai multe bucăți colorate din același material, plisată și mototolită. Mă întrebam dacă a făcut-o ea. Tot ce se poate. în loc să aibă tiv, era tăiată prost cu o foarfecă de plastic. Am început să despachetez pachetul. Era lung și plat, ca și cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
umplu buzunarele cu bani și hârtii importante! țipă Rita apucându-se de cap în timp ce se îndrepta spre spălătorie urmată de Feifel. Rita a smuls trenciul din mașina de spălat, golindu-i buzunarele. Feifel privea zăpăcit cele câteva resturi de hârtie colorată. - Nebunule, sunt ruinată, urla Rita scoasă din minți, prostule, cap sec! - M-am gândită am vrut săă - Nu mai spune nimic, mă dezguști, îmi vine să vărs! Rita s-a dus la toaletă. Feifel își frământa mâinile gândind: „Dragostea îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
ca și cum ar fi înțeles totul. Până la urmă l-am apucat, simțindu-i inima bătând în palma mea, și l-am băgat cu forța în colivie. Înainte de a sări pe unul din balansoare a lăsat în mâna mea câteva pene viu colorate. Erau ca niște lacrimi de amărăciune. Un refuz net - că niciodată nu va schimba o închisoare cu alta. Eram tristă și îmi lipsea deodată acea bună dispoziție pentru a prepara de mâncare. Mă plimbam în sufragerie de la masa de scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
la fel de brusc precum începuse, învăluind pe toți și toate într-o liniște deplină. Întunericul, la fel, total. Tăcere. Apoi lumină. Multă lumină. Bas și lumină. Râuri de flăcări străbătură noaptea, uimind și pe alocuri înspăimântând elementele creației, halouri de fum colorat și mirositor se risipiră spre public, iar hologramele unor personaje nefirești se profilară pe întreg tavanul Lumii de Deasupra. Spațiul extraterestru păru că se sparge brusc, asemenea unei pungi, făcând să se reverse râuri dintr-o substanță pe care toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
aceste virtuți creștine, necunoscute nouă, dar pe care sunteți hotărât să ni le impuneți aici. Fiindcă veni vorba, unde erați, cu virtutea dumneavoastră de creștin, când, acum zece luni, mulțimi însetate de sânge treceau pe străzile Moscovei cu niște cârpe colorate în mână, mulțimi de așa-ziși oameni, prin setea lor de sânge și prin prostia lor nedemni de a fi comparați chiar și cu o turmă de fiare sălbatice?! Unde erați dumneavoastră, slujitorul lui Dumnezeu, în acea zi nefastă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
el ducând repede mâna la ochi, mi-ai făcut un fund de ochi. Fii atent, măi băiete, ce faci cu lampa aceea! Exact în momentul în care Cristi întorsese capul, Vasilică apăsase pe declanșatorul aparatului de fotografiat, orbindu-l. Luminițe colorate îi jucau acum în fața ochilor, în timp ce retina rănită refuza să mai vadă ceva. Vă rog să mă iertați, n-am vrut! se scuză speriat agentul. Nu mă așteptam să vă întoarceți chiar acum. Lasă, nu te mai scuza! spuse Toma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pentru prima dată sunase semnalul de alarmă din camera de monito rizare. În jurul mesei numărul trei se adunase o mulțime de lume. Un bărbat trecut de prima tinerețe și pe jumătate beat strânsese în fața sa un morman consistent de jetoane colorate. Crupierul privea disperat în camera de supraveghere cerând ajutor din priviri. Când ajunsese și Vlad acolo, Boris era deja în fața ecranului. Focalizase obiectivul pe masa de ruletă, căutând să înțeleagă ce se întâmplă. Nimic nu părea a fi în neregulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
băiețelului, masca de gaze cu vizorul spart, de la marginea drumului. Și din nou nume, biografii. Întîlnirea văduvului Marko cu viitoarea lui nevastă, Sofia Rebrać originară din Komogovina, alaiul nunții, În chiuituri, În goana cailor, cu fîlfîit de steaguri și cocarde colorate, ceremonialul schimbării verighetelor, hora și cîntul În bătătura bisericii, băiețelul e acum În costum de sărbătoare, cu cămașă albă și cu o crenguță de rozmarin la rever. Aici, În carnetul meu, scrie doar „Kraljevčani“, dar de fapt este o perioadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
în alimentația populației în timpul regimului comunist (consumul de carne, produse lactate, zahăr, ulei, pâine etc.) și îndeosebi schimbarea de după evenimentele din decembrie 1989. Cu toate că se produce infinit mai puțin, consumul alimentar a crescut, pe baza produselor din import, transformate, injectate, colorate, condimentate, chimizate, dar sunt, chiar dacă sunt mai scumpe. Sigur, ar trebui ca agricultura noastră să producă ecologic, dar acest deziderat, este îndepărtat, atâta timp cât se primește subvenție de la stat, fără ca pământul să fie lucrat. O răsturnare în sensă pozitiv a actualei
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
amintește de momente pline de tensiune și dramatism a nașterii Domnului. Cu același conținut religiosă este și textul pusă pe melodie a obiceiului de mersă cu Steaua. Pe un cadru de lemn în formă de stea se lipea o hârtie colorată tăiată în fâșii, pe fundal se lipea imaginea „Mamei cu pruncul” și se agita un clopoțel menit să accentueze importanța momentului. Pe lângă „Stea”, se luase obiceiul de a se confecționa o stea mai mică, prinsă pe un suport din bare
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
caprei îi ajuta pe oameni să „sară” peste ani, să treacă în Noul An, punându-și speranța în belșug și bunăstare. „Capra” era confecționată dintr-o bucată de țol mai rezistent peste care se aplicau felurite accesorii, în special hârtie colorată, încrețită din tăierea cu foarfeca. Capul caprei era confecționat din lemn, și se aplicau două coarne. „Botul” caprei avea partea de josă mobilă, acționată de o ață de către cel care juca capra, sărea în ritmul muzicii, imitând capra adevărată. În
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
care s-au petrecut, dar puteau să nu se petreacă. Ne referim, fără alte ocolișuri, la scrisoarea pe care președintele republicii a primit-o la trei zile după ce elicopterele făcuseră să plouă peste străzile, piețele, parcurile și bulevardele capitalei hârtiile colorate în care se explicau deducțiile scriitorilor ministerului de interne legate de mai mult decât probabila conexiune dintre tragica orbire colectivă de acum patru ani și nebunia electorală de acum. Norocul semnatarului a fost că scrisoarea a ajuns în mâna unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
să fie impresionat de pitorescul lor evident. Iar atelierul lui era plin de pânze pe care făcuse portrete de țărani cu ochi mari și mustăți lungi, cu pălării ascuțite, copii ai străzii în zdrențe foarte pitorești și femei cu fuste colorate. Uneori ședeau lenevos pe treptele unei biserici, iar alteori se plimbau printre chiparoși pe fondul unui cer fără nori. Uneori stăteau îmbrățișați ca îndrăgostiții lângă o fântână renascentistă, iar alteori rătăceau prin Campagna lângă un car cu boi. Pânzele erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
el. Avea aceeași înfățișare absurdă pe care n-o uitasem. Un omuleț gras, cu picioare scurte, încă tânăr - nu, putea să aibă mai mult de treizeci de ani -, dar cu o chelie prematură. Avea fața absolut rotundă și foarte viu colorată, pielea albă, obrajii roșii, buzele și mai roșii, ochii albaștri și rotunzi și ei. Purta ochelari cu ramă de aur, iar sprâncenele erau atât de blonde încât nici nu le vedeai. Îți amintea de negustorii aceia grași și fericiți pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
controlul asupra propriei sale ființe, se scutura înfiorat la vederea femeii de al cărui trup se bucurase. Atunci gândurile lui pluteau senine înspre Câmpiile Elizee și simțea față de această femeie oroarea pe care poate că o simte și fluturele frumos colorat învârtindu-se pe deasupra florilor, pentru crisalida scârboasă din care a ieșit în chip triumfător. Presupun că arta este o manifestare a instinctului sexual. E vorba de aceeași emoție e stârnită în sufletul omului de vederea unei femei frumoase, a golfului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cu flori stacojii își flutură culorile ca un strigăt pasionat pe azurul cerului. Sunt senzuali cu o violență nerușinată, care-ți taie pur și simplu respirația. Iar mulțimea care se înghesuie pe debarcader când trage vaporul la chei este viu colorată și degajată. E o gloată gălăgioasă, veselă, care gesticulează tot timpul. E o mare de fețe cafenii. Ai impresia unei mișcări colorate pe fundalul albastru scânteietor al cerului. Totul se face cu multă agitație - descărcarea bagajelor, controlul vamal; și toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
palpitante, căci ei își ocupau zilele căutând să strângă destui bani pentru a putea avea adăpost peste noapte și măcar atâta mâncare cât să le astâmpere foamea. Dar ce n-aș da să fiu în stare să prezint aici tablourile colorate și picante pe care le oferea imaginației povestirea plină de vioiciune a căpitanului Nichols. Relatarea lui cu privire la descoperirile pe care le-au făcut în viața oamenilor de jos și a lumii interlope dintr-un port ar fi putut alcătui o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
venea bancul de pești, băștinașii se îngrămădeau cu sulițele și țipând zgomotos, străpungeau vietățile speriate în graba lor de a ajunge la mare. Uneori Strickland cobora până la recifurile de corali și se întorcea cu un coș de peștișori mici și colorați, pe care Ata îi prăjea în unt de cocos, sau cu câte un homar. Iar uneori ea făcea o mâncare picantă cu crabii mari ce se târau pe țărm chiar pe sub picioarele tale. Sus pe munte erau portocali sălbatici, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Mai am încă în birou tabloul pe care mi l-a dat Strickland. N-ai vrea să-l vezi? — Cu plăcere. Ne-am ridicat și m-a condus spre veranda care înconjura casa. Ne-am oprit să privim florile viu colorate care se răsfățau în grădina lui. — Multă vreme nu mi-am putut scoate din cap amintirea felului extraordinar în care își decorase Strickland pereții casei! spuse dus doctorul pe gânduri. Și eu mă tot gândisem la asta. Mi se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
vinul acrișor, observa scena. Sala era plină de bărbați, o adunătură neobișnuită chiar și pentru o tavernă mare și cunoscută ca aceea. Se așteptase la așa ceva și totuși era ciudat că nu existau femei. Nici una din muierile acelea cu veșminte colorate care, Îndeobște, se ofereau prin asemenea locuri. Nici măcar un chip, nici măcar un glas feminin. Și nici măcar vreo rândășiță ori vreo fată care să servească pe la mese, ca și când, printr-o vrajă, totul s-ar fi Întors la primele zile ale Facerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
și el să mă viziteze. Se întâmplase a doua zi după accidentul meu. Murise cum nu se poate mai simplu, fără hărmălaie și fără plânsete, acasă, într-o frumoasă zi de toamnă, toată numai aur și roșu, doar puțin rece, colorată încă de amintirea verii. Ca în fiecare zi, ieșise pe la mijlocul după-amiezei pentru a-și face plimbarea în parcul Castelului și, ajuns la capătul lui, se așezase, după cum obișnuia, pe banca de pe movila ce domina râul Guerlante, punându-și mâinile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]