41,330 matches
-
are ciocanul care să lovească clopotul meu” (Boehme, 2008: 12). Lui Stephen îi sunt, cu siguranță, familiare faimoasele considerații ale lui Boehme, și presupune că ele sunt și la îndemâna cititorului. Prin urmare, nu insistă asupra complicatului mecanism prin care două conștiințe trebuie să ajungă la ajustare reciprocă pentru a potența înțelegerea. Pentru el, chestiunea e simplă. Ce-l preocupă e felul în care o informație anterioară e capabilă să-și croiască drum printre meandrele gândirii supuse procesului de adaptare la realitate
Cam așa scriu despre Ulysses by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2482_a_3807]
-
în spatele răspunsului lui Paul Cernat un raționament original de tipul „fără noi (care tocmai am abandonat), genul moare”. Straniu: alții, mai conformiști, n-au gândit așa. Lui Ov. S. Crohmălniceanu, de pildă, nu i-a trecut prin minte (nici prin conștiință) s-o creadă. Dimpotrivă, îi amintesc lui Paul Cernat, motivându-și revenirea la cronică (în volumul Al doilea suflu, din 1989) acesta scria, cu sfială și sinceritate: „Există o plictiseală a cronicarului literar, osândit nu o dată să parcurgă mii de
Absolut nimic despre struguri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2484_a_3809]
-
în Trandafirul tăcerii depline, fructifică conspiraționismul spectacular. Sau Gheorghe Crăciun, în Pupa russa, folosea momentul istoric pentru anihilarea mecanismului revelat al corporalității. Ingenioasă era opțiunea lui Bogdan Suceavă din Noaptea când cineva a murit pentru tine. Eroul lui Suceavă are conștiința că „trebuie să scrie” despre participarea la evenimente, iar confesiunea live, fluidă, dinamică, a dat primul roman al Revoluției cu brumă de autenticitate. Nu doar perspectiva e aici importantă, cât limbajul. I se potrivește literaturii noastre despre 1989 condiția limbajului
De pe margine by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2487_a_3812]
-
Buz găsește „adăpostul benefic în indiferență”, firește, blamabil moral, dar unică soluție a receptării istoriei contrafăcute. Nu întâmplător protagonistul are de gând să scrie istoria dramatică a Bucovinei „contaminat de literatura memorialistică”, ca și cum, prin reorientarea spre un moment istoric autentic, conștiința lui istorică se poate, finalmente, formata. Cu această nouă conștiință, eroul spune că „ne umanizează doar iluziile și felul în care ne justificăm eșecul prematur”. Dobândind și un nou sentiment al timpului, narațiunea se concentrează în jurul acestuia, încetinit în apropierea
De pe margine by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2487_a_3812]
-
unică soluție a receptării istoriei contrafăcute. Nu întâmplător protagonistul are de gând să scrie istoria dramatică a Bucovinei „contaminat de literatura memorialistică”, ca și cum, prin reorientarea spre un moment istoric autentic, conștiința lui istorică se poate, finalmente, formata. Cu această nouă conștiință, eroul spune că „ne umanizează doar iluziile și felul în care ne justificăm eșecul prematur”. Dobândind și un nou sentiment al timpului, narațiunea se concentrează în jurul acestuia, încetinit în apropierea tulburărilor decembriste. Jurnalul de campanie, cu inițierile de la Hațeg și
De pe margine by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2487_a_3812]
-
ideea frumoasă a antieroului norocos, rămânem cu impresia unui roman ambițios ce lasă istoria așa cum o știam. Liniar ca un manual de istorie, dens fără adâncimi, masiv fără a fi memorabil, 1989 reține o perspectivă inedită a marginalului activat de conștiința unor turbulențe ratate.
De pe margine by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2487_a_3812]
-
care vom merge în colegii și vom solicita administrațiilor locale să adune semnături pentru o opinie sau alta", a spus Toader. Deputatul PNL Cristian Adomniței a spus că, înainte să-l întrebe pe primar care este opinia lui, o să întrebe conștiința sa. Propunerea de amânare a votului la acest act normativ și de scoatere a lui de pe ordinea de zi a ședinței de vot final a fost adoptată cu 158 voturi "pentru", 100 "împotrivă" și 7 abțineri. În timpul dezbaterilor care au
Legea câinilor maidanezi, amânată de Senat. Votul va fi reluat peste două săptămâni () [Corola-journal/Journalistic/24897_a_26222]
-
circulație să nu fie deloc facilă. Blajul și oamenii săi adună între coperte, într-o selecție amplă, dar exigentă, volumele, studiile și articolele dedicate de scriitor spiritului blăjean, școlilor și personalităților care, din „mica Romă”, au contribuit decisiv la afirmarea conștiinței naționale și la construcția României moderne. Antume - ca volumele Ion Axente Sever și timpul său (1931) sau Aspecte din viața Blajului (1942) - sau postume - cum sunt adăugirile la volumul din 1942, apărute de-abia în 2008 -, textele antologiei alcătuiesc, împreună
Spiritul Blajului by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2503_a_3828]
-
programele școlare. Deși opera lui - fiindcă a scris mult și variat într-o viață atât de scurtă - ar merita măcar la fel de multă atenție ca aceea a colegilor săi de generație, Mircea Vulcănescu n-a supraviețuit în primul rând ca autor. Conștiința colectivă a păstrat mai ales modelul exemplar-uman pe care l-a lăsat posterității. Multă lume, deși n-a citit un rând scris de Mircea Vulcănescu - pe care mi-e greu să-l numesc, simplu, filosof sau sociolog sau gânditor creștin
Adevăratul interbelic by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2504_a_3829]
-
Stan, ca în alte părți, furnizează cititorului, prin toate acestea, o deschidere teatrală, ce anunță desfășurări ample. Lumea din Apă neagră stă sub semnul stigmatelor, după cum e și Istoria. Trădarea lui Osman, oferit Securității de localnici, lasă dâre adânci în conștiințe. Ideea e că „lumea-i rea, așa-i făcută”, spune bătrâna Olimpia, refuzând să participe la reconstituirea istoriei în postceaușism. Mihai Pandrea, deși ajută la prinderea lui Osman, e trimis la Canal, unde are revelația că „secretul lumii stă în
Istoria ca așteptare by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2523_a_3848]
-
nu găsesc nicăieri referiri la lectura și la studiul operelor de literatură ca factori formatori sub raport lingvistic, moral și patriotic. Rezultatul e că se vorbește și se scrie tot mai rău. Lucru încă și mai alarmant este că lipsește conștiința gravității dezinteresului public față de limbă și de literatură. Întrebându- l eu odată pe Paul Georgescu dacă și-a dat seama, când își scria cronicele sociologist-vulgare din anii 1950, cât de stupid concepute și scrise sunt, am primit acest răspuns edificator
La ce folosește literatura by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2532_a_3857]
-
cu Sadoveanu și Arghezi“, istoria pe care o știa „începea cu Traian și Decebal, trecea prin Ștefan și Mihai, încheindu-se cu Unirea Principatelor și formarea României Mari“ . Și, dintr-odată, problema unei identități aparte și chiar vinovate apare în conștiința unui adolescent căruia tatăl se vede obligat să-i dea explicații. „Și atunci în ce consta identitatea mea? Deși tata se străduise să-mi explice, mergând dincolo de evidența că suntem evrei fiindcă părinții noștri erau evrei și tot așa părinții
În slujba utopiei by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2535_a_3860]
-
rom., 1, 1940), despre persoana irascibilă a noului suprarealist dă amănunte Adrian Rogoz într-o revenire la cronica expoziției de la Căminul artei, din Dreptatea nouă (11 oct.1946: „domnul Trost s-a înfipt melodramatic în fața mea și, spiralat ca însăși conștiința domniei sale, mi-a urlat: Domnule Rogoz, ești de un cretinism formidabil!”) etc. „Cazul” particular al lui Trost mi se pare tot atât de important, dacă nu mai important decât literatura lui suprarealistă. Cartea colegului Michael Finkenthal are marele merit că a desțelenit
Un suprarealist atipic – Trost by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2553_a_3878]
-
faptul că nu am putea să scriem dacă nu am uita cum se scrie fiecare literă în parte, arătând de fapt cum uitarea este suportul implicării noastre în fluxul vieții (ceea ce, cred, trebuie pus în legătură cu splendidele pasaje despre lipsa de conștiință a Unului). Un puternic curent al Antichității târzii și al evului mediu arab și latin vorbește despre puterea intelectului de a reveni complet asupra lui însuși, dar este amendat cu scepticism în câteva momente cheie ale sale de Alexandru din
Cine uită și cine există by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2555_a_3880]
-
și însoțea, evident, cele trei volume ale Cronicii de familie. Criticul clujean făcea acolo un veritabil tur de forță interpretativ, a cărui finalitate (ghicindu-se în arrièreplan) era aceea de a rafina ecuația grosieră în care este pusă îndeobște problema conștiinței romancierului Petru Dumitriu. Trei erau pistele pe care, în chip discret, aproape insesizabil pentru amatorii de rechizitorii, Ion Vartic își ghida demonstrația. Le rezum atât cât pot. Cea dintâi era aceea a „fatalității”. Se întâmplă, pur și simplu, ca scriitorii
Alte chestiuni de conștiință by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2556_a_3881]
-
un relevant aport documentar, dar, aș spune, de un serios suport interpretativ. Nu știu dacă, ajuns pe alte mâini, tomul ar fi „vorbit” cu mai multă claritate. Înclin să cred că nu. Fiindcă, citit de oricine altcineva, acest memorial al conștiinței teologice „marca Petru Dumitriu” ar fi constituit doar o „piesă la dosar”, demnă de a intra într-o „integrală” (cum e aceea de la Univers Enciclopedic) și de a fi adnotată steril. Or, Ion Vartic nu e numai un cititor înzestrat
Alte chestiuni de conștiință by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2556_a_3881]
-
autorul Buneivestiri era vorba despre dobândirea unei puteri sociale, despre câștigarea unui statut devenit, brusc, indezirabil. Despre felul cum insul se simte împovărat de presiunea unei autorități pe care, în mod firesc, ar fi trebuit s-o domine. De la această conștiință se propagă tensiunile din romanul brebanian. În proza clujeanului totul e senin și posibil, pentru că, fără excepție, deznodămintele lui au ceva de mister vaporos. La Breban, pânda și seducția preiau funcțiile unui joc erotizant al voinței, prin care protagonistul instrumentează
Robinson și Lolita by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2559_a_3884]
-
comenta detaliat într-una din săptămânile următoare. Că unele dintre judecățile autoarei ar trebui, azi, revizuite, e mai presus de îndoială. Ceea nu nu înseamnă, prin calcul rudimentar, că pe fond, demersul ar fi eronat. Aici e o chestiune de conștiință, de a alege la vreme, fără ezitare, între bine și rău. Or, lăsând la o parte blamul ireconciliabil cu care Monica Lovinescu i-a etichetat pe unii scriitori moralmente compromiși, opțiunea ei a fost, pe termen lung, justă. S-a
Falsa problemă a operei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2427_a_3752]
-
e mostră de incursiune spințară în miezul unei teme vechi de cînd lumea: Mefisto în istoria religiilor. Duquesne are verva caustică a unui exeget pentru care diavolul e cu precădere o temă teoretică și mult mai puțin o problemă de conștiință. Cu alte cuvinte, francezul l-a studiat pe Satana în buchii, dar nu l-a întîlnit aievea. Dacă îl întîlnea, arunca buchiile și ștergea erudiția, scrîntindu-se brusc sub iminența unei traume. Dar cum trauma întîlnirii nu a existat, Jacques Duquesne
Portret de drac by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2429_a_3754]
-
și apoi vrei din nou să fi ademenit. E momitorul prin excelență, instanța care, sub pretext că-ți oferă înlesniri, te aservește. E cîștigul pe termen scurt al cărui preț e pierderea sufletului. Mai mult, pactul cu dracul îți astupă conștiința pînă într-atît de adînc că devii solidar cu propria-ți precaritate, ajungînd să fii încredințat că adevărul e de partea ta. Uitați-vă în jur la semenii cu porniri decisive: nu au nici o îndoială că sunt de partea bună a
Portret de drac by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2429_a_3754]
-
de refuz al compromisului? Pe de altă parte, personalitatea literară a lui Norman Manea își consolidează relieful identitar mai ales din libertatea, compensatorie și radicală, de a spune adevărul ultim, din chiar condiția marginalizării, cu concursul unei ironii ce trădează conștiința relativității unei lumi percepută ca spectacol burlesc, ca minciună, ca proiecție demagogică a unei ideologii alienante. Reconstituirea, prin scriitură netă, neconcesivă, a unor evenimente din „miezul celui mai rău timp din istorie“ (Întoarcerea huliganului) traduce voința de restaurare a unui
Recursul la memorie by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2433_a_3758]
-
scutește de insistența metaforică ori de o discursivitate adjuvantă, acordîndu-le un aspect de basorelief: „Coif în os omenesc - abandonat/ de cine? unde și în care luptă? -/ în poala unei tinere, un craniu/ schițează un surîs spart” (La candelă). Poetul cultivă conștiința unui proteism solemn, reflex al eterogeniei universale, cu sursă demiurgică: „Din infinit, poate de sus,/ o mînă mă crea/ și mă greșea,/ sau mă-ntocmea în multe chipuri” (Din infinit, poate). Nu fără ispita unei stabiliri în materia dură ce
Aidoma unui submarin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2435_a_3760]
-
Scrie, în legătură cu bolile: „Tunelul acesta mi se pare interminabil. Nu mai văd când și cum vom ieși din el”. E un verdict asemănător cu cel despre România postdecembristă, o lume ce întârzie, crede ea, să-și încheie socotelile cu propria conștiință. Se încurajează, nu vrea să cedeze impresiei că reacțiile ei sunt încărcate de panică și amărăciune, nici că scrisul ei e lipsit de nerv. E doar tristă că trebuie „să pun toate verbele la trecut”, și că bătrânețea „suferă de
O casă curată by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2453_a_3778]
-
operei pe care trebuie s-o creeze. Și greu ar putea ști ce are de făcut dacă nu trăiește în ceea ce nu e numai prezent, ci momentul prezent al trecutului”, „într-un fel și într-o măsură pe care propria conștiință a trecutului nu le vădește”; el „trebuie să continue a-și dezvolta această conștiință de-a lungul întregii lui cariere poetice (Tradiția și talentul personal), percepția poeziei devenind „un întreg viu care cuprinde toată poezia scrisă de-a lungul vremurilor
Eseistica lui T.S. Eliot – un pariu al literaturii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/2459_a_3784]
-
de făcut dacă nu trăiește în ceea ce nu e numai prezent, ci momentul prezent al trecutului”, „într-un fel și într-o măsură pe care propria conștiință a trecutului nu le vădește”; el „trebuie să continue a-și dezvolta această conștiință de-a lungul întregii lui cariere poetice (Tradiția și talentul personal), percepția poeziei devenind „un întreg viu care cuprinde toată poezia scrisă de-a lungul vremurilor”. În Funcția criticii, consideră literaturile drept întreguri organice, sisteme. „O moștenire comună și o
Eseistica lui T.S. Eliot – un pariu al literaturii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/2459_a_3784]